În contextul reluării negocierilor de pace din SUA și Iran, președintele Donald Trump se confruntă cu aceeași dilemă împotriva căreia a avertizat în domeniul imobiliar: disperarea la masa negocierilor, scrie The Times.
În ceea ce el numește cartea sa preferată după Biblie, Donald Trump a avertizat în „Arta negocierii” împotriva riscului de a părea disperat în timpul negocierilor. „Cel mai rău lucru pe care îl poți face într-o negociere este să pari disperat să o închei. Asta îl face pe celălalt să simtă mirosul sângelui, iar atunci ești terminat. Cel mai bun lucru pe care îl poți face este să negociezi din poziție de forță”, a scris el.
Președintele SUA, care susține că a anulat atacurile asupra Iranului în weekend pentru a da o șansă negocierilor de pace, se află acum în situația de slăbiciune împotriva căreia a avertizat în perioada în care era magnat imobiliar.
Teheranul consideră că Trump este disperat, iar controlul său asupra Strâmtorii Ormuz și capacitatea de a bombarda instalațiile petroliere ale statelor din Golf îi conferă pârghia de care are nevoie împotriva SUA. Trump se confruntă cu alegerile de la jumătatea mandatului din noiembrie, pe fondul prețurilor ridicate la combustibil și al oboselii alegătorilor față de un conflict despre care Casa Albă susținea că se va încheia în câteva săptămâni, la momentul începerii sale, pe 28 februarie.
Negocierile care urmau să fie reluate luni au ca scop redeschiderea Strâmtorii Ormuz, prin care trecea o cincime din petrolul comercializat la nivel mondial. Acestea ar pune capăt, de asemenea, atacurilor iraniene care au forțat SUA să-și reducă prezența în bazele militare din întregul Golful Persic, transformând ceea ce trebuia să fie un avantaj american de lungă durată într-o slăbiciune strategică atât pentru SUA, cât și pentru țările gazdă.
Odată cu plecarea trupelor americane a dispărut și orice urmă de credibilitate americană — atât amenințările lui Trump de a lansa „cel mai mare atac” de la al Doilea Război Mondial încoace, cât și anunțurile sale privind acorduri iminente nu mai sunt luate în serios nici de Iran, nici de aliații săi din Golf, care doresc pur și simplu ca războiul să ia sfârșit. Arabia Saudită, în special, l-a îndemnat pe Trump să renunțe la atac, avertizându-l că acesta ar putea duce la o ripostă iraniană care ar afecta și mai mult instalațiile energetice din regiune.
Însă, atâta timp cât Iranul consideră că se află într-o poziție puternică, încheierea unui acord ar necesita concesii dificile. Iranul a exclus revenirea la status quo-ul dinainte de război, care permitea navelor să treacă prin strâmtoare fără a plăti vreo formă de taxă, iar orice acord permanent i-ar consacra pretențiile asupra strâmtorii. Iranul dorește ridicarea imediată a sancțiunilor, inclusiv deblocarea miliardelor de fonduri înghețate în băncile regionale, deoarece nu are încredere că SUA își vor respecta promisiunile.
Pe vremea când a scris „The Art of the Deal”, Trump avea un răspuns pentru încheierea unui acord fără pârghii de negociere. „Din păcate, nu este întotdeauna așa, motiv pentru care pârghiile de negociere necesită adesea imaginație și talent de vânzător. Cu alte cuvinte, trebuie să-l convingi pe celălalt că este în interesul său să încheie acordul”, a scris el.
Amenințările cu bombardamente nu au reușit să convingă regimul iranian. Acesta consideră că ar putea rezista în fața SUA, având un prag de toleranță la suferință mai ridicat. Apelurile împotriva escaladării din partea aliaților SUA, care odată îl încurajau pe Trump să ducă treaba la bun sfârșit și să răstoarne regimul iranian, par să confirme această opinie.
Trump rămâne din ce în ce mai fără opțiuni, iar nici capitularea, nici escaladarea nu par să fie acceptabile pentru el în acest moment. A treia opțiune — căutarea unei ieșiri pe măsură ce războiul se prelungește cu suișuri și coborâșuri — pare acum scenariul cel mai probabil.
Editor : B.E.
