Era superputerilor de nișă: Cum pot țările „de nivel mediu” să iasă învingătoare din lupta pentru supremație dintre SUA și China

În discursul susținut la Forumul Economic Mondial de la Davos, premierul canadian Mark Carney a vorbit despre „ruptura ordinii mondiale” și le-a cerut „puterilor de nivel mediu” să își unească forțele pentru a face față volatilității globale în creștere. Însă, multe dintre aceste țări au ales deja o cale diferită, în care fiecare dintre ele joacă rolul unei „superputeri de nișă”.

Țările la care făcea referire Carney sunt cele care nu au forța dominantă a marilor puterii, dar se remarcă prin capacitățile lor industriale sau diplomatice unice sau prin bogățiile lor naturale.

Superputerile de nișă sunt state care își revendică rolul crucial pe scena internațională prin dominarea unor sectoare industriale specifice. Cu alte cuvinte, ele pot valorifica resurse și capacități unice pe care marile puteri nu le au, dar și le doresc.

Puterile de nivel mediu trebuie să își folosească aceste atuuri pentru a rezista presiunilor venite din partea administrației Trump, în special pentru a negocia reducerea tarifelor și pentru a-și asigura sprijinul militar în caz de nevoie.

Aceste nevoi erau cândva asigurate, în mare parte, prin intermediul unor instituții multilaterale precum Organizația Mondială a Comerțului sau NATO. Acum, însă, ele sunt obținute cel mai bine în mod bilateral și nu ca parte a unui bloc colectiv, se arată într-o analiză Foreign Policy.

„Scutul de silicon” al Taiwanului și spărgătoarele de gheață ale Finlandei

Cel mai clar exemplu este cel al Taiwanului, cu al său „scut de silicon” – un termen folosit de fosta președintă Tsai Ing-wen, în 2021, pentru a descrie rolul unic pe care țara sa îl joacă în producția de microcipuri avansate.

Deși Taiwanul se confruntă cu o amenințare uriașă din partea unei superputeri vecine – China – orice atac asupra insulei, care produce 90% din cele mai performante cipuri din toată lumea, riscă să cutremure întreaga economie globală.

Aceste cipuri sunt esențiale pentru o gamă vastă de produse, de la electronice de larg consum și automobile la dispozitive medicale și în telecomunicații. 

Din moment ce nici China, nici SUA nu pot înlocui industria de semiconductori din Taiwan prin propriile lor resurse, Taiwanul ar trebui, în teorie, să fie protejat de agresiunea marilor puteri, iar intervenția Statelor Unite este aproape garantată în cazul unei invazii a Chinei.

Dar, Taiwanul nu este singura superputere de nișă. Finlanda, spre exemplu, este lider global în construcția de spărgătoare de gheață. Datorită poziționării sale geografice și a capacităților avansate de inginerie, Finlanda proiectează peste 80% și produce peste 60% din toate vasele de acest tip construite la nivel mondial.

Pe măsură ce regiunea arctică devine tot mai accesibilă, țările cu flote de spărgătoare de gheață puternice vor putea determina cine face comerț, cine extrage resurse și cine guvernează în nordul îndepărtat: China, Rusia sau SUA.

Constructorii navali din Coreea de Sud sunt esențiali atât pentru SUA, cât și pentru China

Coreea de Sud domină la capitolul construcției navale de înaltă tehnologie. Un singur șantier naval din Ulsan produce mai multe vase pe an decât toată industria de construcții navale a Statelor Unite.

Constructorii navali din Coreea de Sud sunt esențiali atât pentru SUA, cât și pentru China, acolo unde au vândut un număr record de motoare pentru nave extrem de performante.

Aceste țări s-au folosit de capacitățile lor unice ca să își consolideze legăturile economice cu SUA, după ce Trump a început să impună noi tarife comerciale anul trecut.

Finlanda a semnat un acord de 6,1 miliarde de dolari pentru construcția a 11 spărgătoare de gheață pentru SUA. Coreea de Sud a lansat un fond de 150 de miliarde de dolari pentru revitalizarea industriei navale a Statelor Unite, pe care l-a numit „Să facem construcția navală americană măreață din nou” (MASGA), obținând de asemenea o reducere a tarifelor comerciale.

Taiwanul s-a angajat să investească până la 250 de miliarde de dolari pentru a extinde capacitatea de producție de microcipuri a Statelor Unite.

Aceste economii dezvoltate s-au folosit de superputerile lor de nișă pentru a-și recalibra relația cu Statele Unite într-o formulă bilaterală, mai degrabă decât prin intermediul unor cadre multilaterale.

Finlanda a negociat fără implicarea Uniunii Europene, în timp ce Coreea de Sud și Taiwanul s-au înțeles cu Washingtonul fără a apela la acordurile comerciale regionale.

Brazilia și Vietnam, două abordări diferite de a-și valorifica zăcămintele uriașe de minerale critice

În timp ce Finlanda, Coreea de Sud și Taiwan și-au valorificat capacitățile industriale, aceste strategii sunt tot mai des folosite și de economiile în dezvoltare.

Brazilia și Vietnam s-au folosit de zăcămintele lor uriașe de minerale critice pentru a-și crea un avantaj pe scena internațională, însă au făcut-o în moduri diferite.

Brazilia a intrat recent în negocieri cu Statele Unite în legătură cu extragerea și exportul de minerale, oferind Washingtonului acces direct și imediat la rezervele sale de pământuri rare, în speranța că va fi luată în calcul ca o alternativă la lanțul de aprovizionare al Chinei.

Vietnamul, însă, încearcă să devină un nou jucător cheie în industria procesării acestor minerale critice, nu doar a extragerii lor – o poziție pe care o va putea valorifica în viitoarele negocieri.

În ciuda denumirii lor, pământurile rare nu sunt chiar atât de rare. Avantajul pe care și l-a creat China este că a dezvoltat capacități avansate de rafinare și separare a pământurilor rare, ceea ce îi oferă practic un monopol asupra acestor resurse critice.

Ca o putere de nivel mediu emergentă, Vietnamul înțelege că, pe termen lung, dezvoltarea unor capacități unice în acest domeniu o va transforma într-o țară mult mai valoroasă pentru Statele Unite și China decât dacă rămâne un simplu exportator de materii prime sau dacă negociază prin intermediul blocurilor regionale, precum ASEAN.

„Mai puternici împreună” vs. cultivarea propriei „superputeri”

Pentru multe economii emergente, această formă de guvernare economică le oferă o cale mai bună de dezvoltare într-o lume în care relațiile diplomatice depind cel mai mult de valoarea resurselor puse în joc și mai puțin de alianțele determinate de ideologii.

Pentru moment, diplomația de tipul „mai puternici împreună” a dat rezultate în cazul Groenlandei, însă a atras și noi amenințări cu tarife comerciale din partea lui Trump la adresa mai multor țări europene.

Într-o lume în care vechea ordine mondială este tot mai instabilă, iar SUA și China își folosesc puterea economică și militară pentru a-și urmări interesele cu orice preț, fiecare putere de nivel mediu trebuie să își cultive propria „nișă”.

A deveni indispensabile Statelor Unite, Chinei sau ambelor superputeri este, în acest moment, cea mai bună cale a acestor țări de a naviga lumea de azi, potrivit FP.

Editor : Raul Nețoiu