Video Fermierii ucraineni ies la câmp cu veste antiglonț și folosesc pivnițele ca adăposturi antiaeriene: „Nu plec de aici, e pământul meu”

În satele și pe câmpurile lor cad obuze, dar țăranii ucraineni de lângă linia frontului nu se lasă. Au început aratul și semănatul, echipați cu veste antiglonț și căști. Înaintea lor, pe câmp merg pirotehniștii și îndepărtează bombele neexplodate.

Nouă persoane au murit după un atac rusesc cu dronă asupra unui autobuz în Ucraina

Cristian Diaconescu, despre atacurile Rusiei și încercarea influențării alegerilor de duminică: Sunt periculoase pentru democrație

Nicușor Dan a vorbit cu Emmanuel Macron. Președintele Franței avertizează asupra amestecului Rusiei în alegerile din România

La fiecare 10 secunde, în România, o femeie este bătută de partenerul ei. Mărturia uneia dintre victime

Traseele montane, periculoase încă. Avertismentul salvamontiștilor după ce patru turiști din Belgia au rămas blocați în Bucegi

Cimitir vandalizat cu însemne naziste de trei tineri: s-au filmat și au publicat imaginile pe rețelele sociale. Ce cred polițiștii

Spitalul de stat din România care folosește jocurile video și roboții pentru tratarea pacienților cu probleme motorii

Șapte din 10 angajați mănâncă în grabă, la birou. Pericolul meselor luate în fața calculatorului

Ce spune Nicusor Dan despre dezincriminarea consumului de droguri și unde ar trebui să acționeze autoritățile

Fermierii ucraineni din regiunea Zaporojie, dintr-o zonă care se învecinează cu linia frontului, ies la arat cu vestă antiglonț și cască.

Iuri - fermier: Obuzele au început să cadă pe câmp la o săptămână după izbucnirea războiului. Am început să port vestă antiglonț și cască, pentru siguranță. Toată ziua port vesta.

Deși bombardamentele s-au întețit în ultimele săptămâni, Iuri și colegul lui, Oleksii, sunt hotărâți să pregătească pământul pentru însămânțări în această primăvară.

Iuri - fermier: Ieșim, trecem de punctele de control, ne apucăm de treabă, bem ceai și cafea, ne punem vestele și plecăm. Umplem rezervorul și apoi mergem la câmp. Dacă sunt bombardamente, strângem și ne întoarcem la sediu.

Oleksii - fermier: Bineînțeles, e înfricoșător. Obuzele mi-au lovit vecinii și au distrus toate gardurile. Este greu de exprimat în cuvinte. Bombardamentele au loc, de obicei, noaptea. Apoi vin oameni și inspectează câmpurile, sunt chemați pirotehniștii. Dacă este sigur, camioanele iau rachetele. Dacă nu, atunci ei aleg măsurile la fața locului. Așa e la război.

Artem Bogriap - sătean din regiunea Harkov: Numele meu este Artem. Luptele sunt foarte aproape, așa că, uneori, devine foarte înfricoșător.

Un sătean din regiunea Harkov, intens bombardată, și-a transformat vechea pivniță într-un adăpost antiaerian. Îi e frică, are provizii minime și nu i-a mai rămas decât un borcan cu murături, dar refuză să fugă.

Artem Bogriap: Acesta este adăpostul meu. Este deja destul de vechi, dar mă simt mai bine când stau aici înăuntru. Deocamdată am scos totul de aici, deci nu este nimic înăuntru. Ușa asta va servi drept suport în cazul în care se prăbușește peretele. Aici am un borcan de murături. E ultimul. Nu este nimic aici, doar un pasaj prin care treci. Îți acoperi capul așa... Desigur, este puțin, dar ce poți face?

Forțele ruse continuă să atace în Harkov și Donețk și au capturat mai multe așezări. Satul lui Artem, aflat chiar la granița dintre cele două regiuni, avea 1.200 de locuitori înainte să înceapă războiul. Acum au mai rămas aproximativ 400.

Artem Bogriap: Eu nu plec de aici, este pământul meu. Rudele mele sunt îngropate aici. Așa că rămân aici.

Editor : A.P.