Exclusiv Fost diplomat din America Latină: „E important să vedem aceste acțiuni unilaterale ale SUA ca un precedent periculos în toată lumea”
America Latină este în centrul atenţiei administraţiei Trump. Schimbarea conducerii politice în Venezuela a crescut tensiunea în rândul ţărilor din regiune şi toată lumea se întreabă care va fi următoaream mişcare a preşedintelui Statelor Unite. Care este însă atmosfera din America de Sud şi cum vor evolua lucrurile pe termen lung, discutăm la „Pașaport diplomatic” cu Martin Borrego, fost diplomat mexican.
Cristina Cileacu: Martin Borrego, fostul șef de cabinet al fostei ministre de externe a Mexicului, bine ați venit la Pașaport diplomatic!
Martin Borrego: Bine v-am gasit, Cristina! Este pentru mine o mare onoare sa fiu aici, in acestă emisiune Pașaport diplomatic, pe care am folosit-o cand eram diplomat mexican, acum 10 ani, apreciez faptul că sunteți interesată de a cunoaște o viziune latino-americană despre afacerile internaționale.
Legea celui puternic revine
Cristina Cileacu: Ne-am început anul cu America Latină, pentru că toată lumea s-a uitat înspre Venezuela, unde am văzut o schimbare a liderului țării, parcă extrasă din filme, dar regimul din Venezuela a rămas același. Pare însă să fie mult mai apropiat sau să colaboreze mai bine cu Statele Unite. Cum să ne uităm în momentul de față la Venezuela, având în vedere poziția sa pe harta Americii Latine?
Martin Borrego: În primul rând, cred că e important să vedem aceste acțiuni unilaterale ale Statelor Unite ca un precedent periculos în toata lumea, mai ales în America Latină, care e foarte sensibilă la acest fel de intervenție. Al doilea mandat al președintelui Trump a însemnat pentru majoritatea dintre noi o revenire la o lume de putere, de legea celui mai puternic, unde nu mai există regulile dreptului internațional şi indiferent de opinia despre președintele Nicolas Maduro sau regimul său, capturarea a fost ilegală din multe puncte de vedere: al dreptului internațional și poate că și dreptul constituțional american, pentru că acțiunea nu a avut sprijinul Congresului. Dar cum ziceți, este o realitate deja, există o cooperare. Opinia mea este că această cooperare... nu s-a reușit să ajungem la un echilibru. Situația este temporară, din orice punct de vedere. Regimul e slabit, dar nu a căzut. Autoritățile venezuelene o să caute să consolideze puterea.
Cristina Cileacu: Să rămână la putere.
Martin Borrego: Să rămână la putere. Cooperează acum pentru că se beneficiaza de acest fapt și ce se va intâmpla depinde foarte mult despre obiectivele și presiunea americanilor. Cred că există posibilitatea unde regimul se consolidează fară liberare politică. Cred că există o posibilitate să avem alegerile, dar fãrã diversitate, diversitate politică adevărată.
Tranziție democratică dificilă
Cristina Cileacu: Adică nu o să o vedem, de pildă pe Maria Corina Machado, după părerea dumneavoastră, dacă vor fi organizate alegeri în Venezuela?
Martin Borrego: Cred că este scenariul cel mai dificil. O tranziție democratică adevărată e complicată din multe sensuri. În parte pentru că opoziția trăieşte majoritar în străinătate, nu are rețele în Venezuela. Și Maria Corina Machado e o figură foarte cunoscută, dar în același timp nu are unitatea opoziției și nu pare că are nici sprijinul american total. Americanii vor...
Cristina Cileacu: Nici cu premiul Nobel pe care i l-a donat președintelui Americii?
Martin Borrego: Nici macar. Cred că a fost foarte important pentru ea să-l cunoasca pe președinte direct. Se zice că președintele american se considera un om care citește oamenii și de asta este extrem de important să-l cunoască personal, asta nu s-a mai întâmplat inainte, dar prioritatea acolo e să nu fie de instabilitatea regională. Și vor lucra cu cine cooperează și cu cine poate să țină țara sub control. Acum sunt frații Decly şi Jorge Rodrigues. Vom vedea dacă mai reuşesc.
Negocieri discrete SUA - Cuba
Cristina Cileacu: Aș merge mai departe la Cuba, pentru că pe lista pe care o are administrația de la Washington în momentul de față, Cuba este foarte sus. A fost chiar și o vizită recentă a lui Alejandro Castro, fiul lui Raul Castro, în Mexic, să se întâlnească cu o serie de oficiali americani. Știrea nu a fost confirmată de niciuna dintre părți, însă, pare că și în Cuba urmează o schimbare de regim. Cum să înțelegem aceste negocieri pe care cubanezii pare că le duc cu americanii în momentul de față?
Martin Borrego: Presiunea e la punct maxim. Regimul cubanez s-a susținut în ultimele decenii din sprijinul venezuelean. Când asta a căzut, vulnerabilitățile lor au devenit evidente. Dar, în același timp, regimul cubanez e obișnuit să traiască într-o situație foarte dificilă. A mai trait situații asemenatoare în anii 90, cu prăbușirea Uniunii Sovietice. Statele Unite a ridicat sancțiunile cu un cost umanitar enorm pentru populație, fară să scadă regimul. Mexic, în acest. In această logică are o relația exceptională cu Cuba, încadrată în Razboiul Rece, Mexicul a fost singura țară care nu a rupt relațiile diplomatice cu Cuba, din 1964. Și din cauza aceasta a devenit un mediator, un interlocutor credibil de mai multe ori cu Cuba și Statele Unite. Acum vedem și regimul cubanez a publicat că este deschis de a vorbi și a negocia în termeni echitabili cu Statele Unite și trebuie să vedem care este scopul, pentru că doar cu presiune nu se va schimba regimul. Regimul e diferit decât cel venezuelean. Este un simbol de rezistență al hegemoniei americane, așa se citește în America Latină. Și nu e singur. Este un sprijin politic, economic mult mai mare. Are un fel de legitimitate internațională, chiar dacă nu e o democrație.
Calm diplomatic la Mexico City
Cristina Cileacu: Dacă ne uităm la țara dumneavoastră, la Mexic, președinta Mexicului face, aș putea să spun, un balet diplomatic, pentru că, pe de o parte, primește aprecieri de la președintele Statelor Unite, pe de altă parte primește amenințări cu creșterea tarifelor. În egală măsură, așa cum ați explicat, joacă și acest rol diplomatic de mediator între diferite state din America Latină și Statele Unite. Cum să ne uităm la Mexic și dacă Mexicul, la rândul lui, poate să urmeze, să spunem, aceeași cale pe care am văzut-o în Venezuela și nu știm dacă o să o vedem în Cuba.
Martin Borrego: Nu. Trebuie să ne uităm că Mexicul este probabil țara cea mai expusă, cea mai vulnerabilă la Statele Unite. Temele ca migrație, economie și alți securitate au făcut parte din campania lui Trump. Atunci, considerand acest fapt, cred că Mexic s-a descurcat destul de bine cu rezultatele concrete până acum. Președinta Mexicului a spus că strategia este cooperare fără supunere. Asta înseamnă o cooperare adevărată în dosarele importante, dar discrete, negocieri discrete și efective. Cu discursul public, trebuie să avem control al acestui discurs, cred că acolo a răspuns cu calm la declarațiile inflamatoare, să nu intre într-o teatralitate, care unde toată lumea pierde. Și ea poate sa facă acest lucru pentru ca are o popularitate importantă, o legitimitate democratică importantă, 70% o susțin. Poate să facă aceste lucruri pentru că a creat o legatură directă cu președintele Trump. Chiar dacă nu s-au văzut de mai multe ori, au vorbit de 12 ori și dialogul e constant și direct. Dar în același timp trebuie să ne gândim, pe securitate, acum am reușit sa extrag, am reușit să extrădăm îi am mai mult decât 100 de persoane cautate în SUA. Dintre ele, una era în top zece căutaţi de FBI.
Cristina Cileacu: Șefi ai cartelurilor de droguri.
Martin Borrego: Așa e.
Cristina Cileacu: Care au fost expulzați, între timp, în SUA, chiar săptămâna trecută, dacă nu mă înșel...
Mexic, dans diplomatic continuu
Martin Borrego: Din punct de vedere economic, anul trecut am văzut o agresivitate, să zicem, tarifele vamale ridicate de Statele Unite peste tot în lume. Mexic, în acest context, de fapt a devenit mai competitiv, pentru că 90% din comerț se încadrează în acordul comercial, un acord care trebuie negociat chiar în acest an, dar semnele sunt pozitive. Mexic a luat și măsurile importante. De exemplu, a aliniat politica comercială cu SUA, a ridicat tarifele vamale de 50%, cu țarile cu care nu are tratat comercial precum China și, cu o singură excepție, produsele de bază, să nu avem un efect inflaționist important. Dar nu doar așa. Din punct de vedere migrație, fluxul deja a coborât, asta era o tendință. Avem 50 de consulate în Statele Unite. Avem o populație de 30 de milioane de prima, a doua și a treia generație de origini mexicani. 12 milioane au fost născuţi în Mexic și jumătate dintre ei au documentele legale. Anul trecut, această rețea de consulate au emis un milion 30 de mii de pașapoarte. Atunci cooperare există, dar acest dans, cum ziceți dumneavoastră, este în același timp un dans în fața opoziție și...
Cristina Cileacu: Și a publicului.
Martin Borrego: A publicului. Diplomații au acesta dificultate. O diplomație adevărată e mai discretă, să fie eficientă și această necesitate de a exprima tot prin ecrane face jobul lor mult mai dificil.
China domină America de Sud
Cristina Cileacu: Revenind la discuția despre ce vor Statele Unite de la țările din America Latină, ne uităm că toate au în comun o economie care colaborează foarte bine cu China, iar una dintre cerințele pe care le are Statele Unite este legată de această cooperare foarte apropiată cu chinezii. Pe lângă ceea ce ați menționat deja, migrația și securitatea, vedem că și cel mai mare susținător din regiune a lui Donald Trump, și mă refer la președintele Argentinei, nu renunță la afacerile pe care țara lui le are cu chinezii. Vor reuși americanii să își impună, să spunem așa, voința în America de Sud? Din punctul acesta de vedere, vor reuși să scoată China din zona de influență?
Martin Borrego: O întrebare foarte bună. Realitatea este că China e deja principalul partener comercial al majorităţii țărilor din America de Sud. Acum 10 ani, era Statele Unite. China a investit de-a lungul deceniilor să aibă o prezență mult mai mare în America Latină și Caraibe, nu și să devină doar un partener comercial credibil și un partener politic, o voce a sudului global. Și de fapt, anul trecut a publicat strategia Chinei în regiune pe următorii 10 ani, și acolo vorbesc nu doar de investiții și de tehnologie, chiar și de cooperare în foruri multilaterale. Atunci vedem că doctrina Monroe sau interpretarea mult mai agresivă a președintelui Trump...
Cristina Cileacu: E doctrina Donroe, de la Donald.
Martin Borrego: Doctrina Donroe, care niciodată a fost prea scurt născută ca valabilă pentru țarile din țarile latino-americane, de fapt produce un rezultat opus al cel dorit, împinge țările spre alți aliați extra-continentali, fie China sau fie Europa.
Relații timide, potențial mare
Cristina Cileacu: Apropo de Europa, pentru că suntem la București, ați fost diplomat mexican, dar vorbiți foarte bine română și cunoașteți bine relațiile pe care România le are cu țările latine, aș spune eu, timide relații. Cum am putea să lucrăm mai bine? Pentru că Europa are foarte multe țări latine, deci măcar acest lucru îl avem în comun cu America Latină, tocmai pentru că vedem acum câte schimbări sunt la nivel geopolitic.
Martin Borrego: Mulțumesc pentru întrebare, răbdarea cu limba mea și mai ales pentru că aveți încredere că un punct de vedere din America Latină poate fi interesant pentru auditoriul dumneavoastră. Ce pot să spun? Că relația Europa și America Latina e bazată pe valorile impărțite. Avem tradiție, religie, limbaj, în același timp, are o componentă foarte puternică de comercial, prin rețele de acorduri comerciale, cel mai cunoscut Mercosur, care într-adevar are o scară foarte mare din punct de vedere agricol. Dar aveți și relații comerciale cu Chile, de exemplu, care are o componentă verde foarte importantă, cu acces la minerale critice precum cupru sau litiul, extrem de importante pentru tranziția energetică a Uniunii Europene, sau cel cu Mexicul, care e cel mai vechi acum s-a modernizat și sperăm să fie semnat în acest an, care, mai mult decât acces la un la o piață înseamnă o formă de a vedea lumea ca de prin stabilitate, prin reguli, într-o lume cât mai volatilă. Politic vorbind, aceste valori împărtăşite nu s-au tradus întotdeauna la o aliniere politică în anumite dosare internaționale, precum cel din Ucraina sau Gaza. În Ucraina, unitatea și raspunsul ferm european nu a fost chiar la fel din partea Americii Latine. În America Latină răspunsul a fost mult mai timid și trebuie explicat, încadrată investiția diplomația Rusiei în zonă, unde cumva a devenit un simbol anti-imperialismului american. Dar totuși, cu toate astea, convergențele sunt extrem de importante în două domenii principale: clima, unde suntem convinşi că nu putem facem față singuri, și multilateralism bazat pe reguli. Nici Europa, nici America Latină nu e fericită cu legea celui mai puternic. În acest sens, eu am o o idee provocatoare: cred că este Europa de Est, mai ales Romania, cea care are un potențial extrem de mare de a deveni un nou punct de conexiune, o nouă punte. De ce zic asta? Nu doar pentru că este o țară latină. Zic pentru că avem într-adevăr, nu ne cunoaștem destul de bine. Chiar dacă aveți o diplomația profesională în regiune și e foarte activă, și America Latină se uită în Europa, nu trebuie să ne cunoaștem mult mai bine și să aprofundăm această relație, pentru că am trecut prin experiențe istorice asemănătoare. Avem vecinătate complicată, știm ce înseamnă un vecin puternic. Noi nu putem alege vecinii, că nu putem alege rudele și am încercat să ne integrăm în cadrul regional. România a ales Uniunea Europeană și NATO. Mexicul s-a încadrat în America de Nord, dar în situația actuală trebuie sa. unde într-adevăr există un schimb de viziunea structurală, trebuie să fim mai creativi. Și eu propun ca România poate deveni o țară latino-americană în Europa.
Rusia, influență în declin
Cristina Cileacu: Practic, să ne împrietenim mai bine pe bazele pe care le avem deja. Ați menționat și prezența diplomației ruse în America Latină. Începe să decadă, pentru că vedem că Rusia este într-o decădere cumva la nivel global, devine vasalul Chinei. Este mai puțin puternică din cauza războiului pe care chiar ea l-a început în Ucraina. Care este situația în statele din America Latină? Cât de mult se mai simte influența rusă?
Martin Borrego: Influența rusă nu e puternică intern-comercial deloc. Prezența este mai încadrată în acestă naraţiune creata de Rusia, e un simbol anti imperialismului american, cum am explicat mai devreme. Într-adevăr, e mult mai strânsă cu regimurile de stânga, dar e prezentă și trebuie să ne gândim că în fața unei doctrine hegemonice, precum cea de Donroe, țările latino-americane ne simțim forțate să strângem legaturile cu alte țări, să diversificăm, creând efectul opus celui dorit, cum spuneam înainte.
Cristina Cileacu: Martin Borrego, mulțumesc foarte mult pentru această discuție.
Martin Borrego: Și eu vă mulțumesc.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
