Video Fotbalul, o șansă pentru refugiații africani ajunși în Europa. Povestea lui Paul Asema Yongo: „A fost cumplit pentru mine”
După lungă pauză forțată, febra sportului a pus stăpânire pe Bătrânul Continent. Grație Campionatului European de Fotbal, fie că a fost vorba de stadioane, pub-uri sau străzi, milioane de fani au visat să-și vadă echipele preferate, ocazia perfectă să simtă din nou gustul normalității și să aibă un motiv de bucurie. Dar pentru un tânăr refugiat din Camerun fotbalul înseamnă mai mult decât atât. Pe insula Lesbos, Paul Asema Yongo luptă pentru viitorul său și visează la o carieră de fotbalist profesionist în Europa. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:30 și în reluare sâmbăta de la ora 19:30.
Sportul l-a ajutat pe Paul să socializeze și să facă față traumei părăsirii țării. A trecut prin experiențe îngrozitoare în fosta tabără de refugiați Moria, unde a fost tratat cu dispreț.
Acum, tot ce a mai rămas din tabăra de refugiați Moria de pe insula Lesbos e ruină și cenușă. La un moment dat, peste 12 mii de oameni au locuit aici, în tabără și în jurul ei, până la incendiul din septembrie anul trecut. Paul este un camerunez de 20 de ani care a stat doi ani în Moria. Au fost vremuri dificile și nu-i place să privească înapoi. Acum nu-și mai dă seama nici care era locul în care obișnuia să doarmă.
La un moment dat, găsește un ciob. „Asta este ceașca mea. Îmi amintesc de ea. E ceașca mea de ceai. Am luat-o de la Spanos. S-a spart”, spune Paul Asema Yongo.
Unii părinți greci și-au retras copiii de la fotbal când au fost aduși refugiați africani în echipă
Evangelos Spanos este, probabil, cel mai cunoscut antrenor de fotbal amator din Lesbos. Și cel care l-a salvat pe Paul. Datorită grecului, Paul este acum atacant la echipa de fotbal Aiolikos. Clubul din insulă a ratat la limită, anul acesta, promovarea în divizia a doua a Greciei. Acest succes se datorează într-un fel și câtorva noi membri ai echipei - trei tineri africani solicitanți de azil - și antrenorului lor.
Dar nu toată lumea este fericită că antrenorul de 55 de ani i-a luat pe refugiați sub aripa sa. Unii părinți greci și-au retras copiii din echipele de tineret ale lui Spanos.
„A fost o problemă, dar am decis că nu contează. Sunt și formator, așa că trebuie să-i învăț pe tineri nu doar sport, ci și lucruri legate de comportament, valori”, spune antrenorul de fotbal Evangelos Spanos.
„Mi-au împușcat părinții chiar în fața mea”
Valori precum respectul și solidaritatea. După antrenamente, un coechipier grec îl conduce pe Paul acasă, care locuiește împreună cu alți jucători într-un fost hotel. Pentru asta le mulțumește lui Spanos și lui Dumnezeu. O Biblie este tot ceea ce i-a mai rămas din acele luni în care fugea de represiunea din țara natală.
„Mi-au împușcat părinții chiar în fața mea. Am fost torturat, bătut. A fost cumplit. A fost cumplit pentru mine. Nu vreau să vorbesc despre asta”, spune Paul.
Fotbalul și antrenorul Spanos sunt singura lui consolare. Echipa se numește FC Cosmos. De două ori pe săptămână, tinerii din tabăra de refugiați Karatepe, din apropiere, vin să se antreneze cu echipa. Pentru ei, cei mai mulți fugiți în Europa fără părinți, e una dintre rarele ocazii în care pot ieși din tabără. Spun că în Karatepe, condițiile sunt mult mai bune decât în Moria. Dar tot se simt închiși ca într-o cușcă, iar analiza uneri cereri de azil în Grecia poate dura câțiva ani.
Antrenor: „Îi putem ajuta să-și schimbe comportamentul”
Însă acum pot spera ceva. Paul le-a arătat calea: faptul că a jucat pentru o echipă din divizia a treia și că a lucrat ca asistent al antrenorului l-a ajutat să obțină un permis de ședere. Iar Evangelos Spanos e mândru de asta. El speră că munca sa și succesele obținute îi vor inspira pe greci să fie mai înțelegători cu acești tineri care, cel mai adesea, sunt traumatizați.
„Putem ajuta. Îi putem ajuta să-și schimbe comportamentul și să devină mai buni, astfel încât, atunci când sunt în societate, în comunitate, să poată interacționa ușor. Iar oamenii locului să-și dea seama că ei sunt la fel ca noi, că nu sunt diferiți”, spune antrenorul Evangelos Spanos.
Paul are ambiții mari. Vrea să plece de pe insula Lesbos și visează să joace pentru un club profesionist, într-un oraș mare din Germania sau Franța. Deocamdată este foarte popular la cafeneaua clubului.
Controverse în legătură cu refugiații: „Nu-i vrem aici!”
Între timp, printre grecii de pe insulă continuă controversele în legătură cu refugiații. Uniunea Europeană are de gând să instaleze aici un nou centru de primire, dar cei mai mulți localnici se opun.
„Nu vrem o nouă tabără. Nu-i vrem aici”, spune un bărbat grec.
„Nu avem nicio fabrică, nu e nimic de muncă aici. Ce vor face aici?”, adaugă un altul.
Antrenorul Spanos nu este descurajat de asemenea opinii, iar perseverența lui a dat roade. FC Cosmos a primit sprijin internațional, inclusiv din partea UEFA.
„Aici vin copii de toate vârstele. Sunt foarte furioși. Dar zi de zi îi privim zâmbind, lucrând, discutând cu ceilalți. Și e frumos”, arată Evangelos Spanos.
„Ce mai faci?”
Antrenorul e sunat de un fost jucător. Spanos e încă disponibil pentru băieții săi, chiar și după ce s-au mutat la alte cluburi din Grecia sau în alte țări. Nu se împlinesc visele sportive ale tuturor. Dar pe terenul de fotbal, antrenorul Spanos le-a dat motive să spere. Aici, în Lesbos, și mai departe.
Editor : Luana Pavaluca
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
