Parisul a refuzat 1.200 de vize și acreditări pentru diplomați sau „conferențiari” care doreau să ia cuvântul la colocviuri, pentru ca Moscova să nu poată reconstrui o rețea de informații decimată de expulzarea agenților care acționau sub acoperire diplomatică, scrie Le Monde.
Franța pare să fi înțeles dimensiunea amenințării rusești de la atacul masiv al Moscovei împotriva Ucrainei, în februarie 2022. Pentru a se proteja împotriva riscurilor de ingerință și infiltrare a spionilor pe teritoriul francez, Parisul a refuzat, potrivit informațiilor Le Monde, din aprilie 2022, 1.200 de cereri de viză și acreditare depuse la consulatele franceze din Rusia. „Această vigilență consulară”, așa cum a fost descrisă de un membru al Ministerului Afacerilor Externe pentru Le Monde, este rezultatul unei „proceduri de consultare extinse în materie de securitate în spațiul Schengen”.
Această politică vizează, de asemenea, împiedicarea Moscovei de a reconstitui o rețea de informații decimată de expulzarea agenților ruși care acționau sub acoperire diplomatică. În prima jumătate a anului 2022, Franța a expulzat 55 de oficiali, în special după masacrul comis de Moscova în orașul ucrainean Bucea și expulzarea delegației sale din Consiliul Europei, la Strasbourg. La începutul anilor 1980, fostul serviciu secret comunist KGB a avut nevoie de doar doi ani pentru a înlocui cei 47 de reprezentanți.
Orice cerere de viză Schengen, care permite călătoria în cele 25 de națiuni europene membre ale acestui spațiu, este supusă avizului tuturor acestor țări, care, în plus, pot face obiectul unei cereri doar pentru propriul teritoriu. Dintre cele 1.200 de cereri respinse, 350 fuseseră făcute special pentru Franța, potrivit unei surse de la Quai d'Orsay. Fiecare țară își păstrează dreptul suveran de a acorda acest tip de document pentru teritoriul său.
Jurnaliști falși
Consulatele nu sunt singurele care manifestă această vigilență sporită. Direcția Generală pentru Securitate Internă (DGSI) este principala responsabilă de identificarea profilurilor și fișierelor suspecte. Serviciul de contraspionaj deține informații ample din schimburile sistematice cu partenerii săi străini pentru a evita încercările de a ocoli serviciile secrete rusești, cărora le place să se joace cu granițele.
Între „treizeci și patruzeci” de încercări de a detașa diplomați ruși în Franța au fost blocate până în prezent de la mijlocul anului 2022. În unele cazuri, serviciile franceze au putut observa că pericolul provenea de la soțiile sau soții diplomaților reali. Moscova și serviciile sale de informații externe, SVR pentru civili și GRU pentru personalul militar, sunt la curent cu manevrele puse în aplicare de autoritățile franceze și încearcă în permanență să le dejoace.
Strategia includea, printre altele, utilizarea agenților fără acoperire oficială, „NOC-urile” (acronimul în limba engleză pentru „non official cover”). Se pare că SVR avea o predilecție pentru jurnaliștii falși care pretindeau că lucrează pentru instituții media rusești, în special Komsomolskaia Pravda, un cotidian național. Rusia a încercat, de asemenea, să profite de latitudinile și imunitățile acordate instituțiilor internaționale pentru a trece sub radarul DGSI și al Ministerului Afacerilor Externe. Din 2022, numirile rusești la UNESCO, care are sediul la Paris, au fost monitorizate îndeaproape. Deși Franța are mai puțină libertate în acest tip de organizație multilaterală, ea a luptat totuși și a obținut unele rezultate.
Tineri absolvenți
Printre cele 1.200 de persoane ale căror vize au fost refuzate se numără, în plus, „vorbitori” care doresc să participe la conferințe pe teritoriul francez, „lideri și directori de afaceri” care călătoresc în interes de afaceri sau chiar „festivalieri”, fani ai evenimentelor culturale organizate în întreaga lume.
Moscova are însă o armă mai puțin detectabilă: tineri absolvenți ai școlilor de informații, cu vârsta sub 30 de ani, care sosesc în Franța pentru primul lor post în străinătate. Acești indivizi necunoscuți trec neobservați deoarece nu au fost identificați în timpul activităților anterioare sau al trecerilor de frontieră. Vina lor: lipsa de experiență care îi liniștește, poate în mod fals, contraspionajul francez.
În cele din urmă, serviciile franceze iau în considerare faptul că astăzi, Moscova, din cauza lipsei de forță de muncă disponibilă și experimentată, este înclinată să își folosească „ilegalii”. Acești agenți, staționați în străinătate pe viață, sub o identitate falsă, în imersiune profundă, pregătiți pentru misiuni cu valoare adăugată mare, pot fi acum folosiți pentru sarcini mai comune, atribuite în mod normal ofițerilor care acționează sub acoperire diplomatică sau „itineranților”.
Editor : Marina Constantinoiu
