Exclusiv „Locul de pe planetă cu, probabil, cea mai mare și puternică concentrație de arme nucleare”. Unde se află nodul nuclear al Rusiei
La prima vedere zona Arctică pare mai puţin importantă pentru majoritatea societăţilor. Doar că de securitatea acestei regiuni depinde întreaga planetă. Vorbim despre un ecosistem unic şi fragil, o abundenţă a resurselor care provoacă o competiţie pe măsură şi despre noi rute de transport, conturate de topirea gheţii. Toate acestea aduc în plus şi prezenţa militară în creştere, din partea tuturor statelor arctice. Discutăm despre toate aceste provocări cu Eivind Vad Petersson, secretar pentru afaceri strategice și globale din Norvegia, o ţară care are cam jumătate de teritoriu în Arctica.
De la Arctic la Marea Neagră, aceeași Rusie
În arhitectura de securitate, geografia este un factor decisiv. Frontiera tărilor europene cu Rusia nu este doar o limită teritorială, ci o zonă strategică extinsă, care începe în nordul îndepărtat, dincolo de Cercul Arctic, și coboară până la Marea Neagră. În acest coridor geopolitic se desfășoară, simultan, competiție militară, rivalitate energetică și confruntare informațională. În regiunea Mării Negre efectele războiului început de ruși în Ucraina sunt vizibile și imediate, în zona arctică dinamica este mai puțin cunoscută, dar nu mai puțin relevantă. Acolo, Rusia dispune de o infrastructură militară consolidată.
Cristina Cileacu: Granița Europei cu principalul său agresor, care este Rusia, pornește de la oceanul Arctic și se termină cumva în Marea Neagră, deci este o problemă comună pentru noi toți. Știm deja cum se comportă rușii în regiunea noastră, vedem ce fac în Ucraina unde au început războiul. Cum este comportamentul lor în zona arctică?
Eivind Vad Petersson: Ai perfectă dreptate, adică, noi ne învecinăm cu Rusia în nordul îndepărtat, România, aici, în jurul Mării Negre și, ca aliați, este foarte important să ne coordonăm îndeaproape, deoarece este aceeași Rusia pe care o întâlnim în Arctica și cu care se confruntă românii și alte țări din regiunea Mării Negre, aici. Și este aceeași Rusie, care desfășoară un război de agresiune împotriva Ucrainei. Și în nord, lucrurile sunt... poate un pic diferite. Avem o frontieră terestră, de 197,7 kilometri, dar și o graniță maritimă, în Marea Barents. Din fericire, lucrurile sunt încă destul de stabile. Este mai mult spațiu în Arctica decât în Marea Baltică sau în Marea Neagră și noi înțelegem, de asemenea, că există un interes reciproc în menținerea situației de stabile și asta este interesant.
Arctica: liniște lângă arme nucleare
Cristina Cileacu: Dar cum se pregătesc, pentru că au și multe evoluții, din cunoștințele mele, în ceea ce privește întărirea capacităților militare în zona arctică?
Eivind Vad Petersson: Cu siguranță, la doar 150-200 de kilometri distanță de granița noastră, Flota Nordică a Federației Ruse are submarinele lor nucleare.
Cristina Cileacu: În Peninsula Kola.
Eivind Vad Petersson: Exact. Și acesta este probabil locul, de pe întreaga planetă, cu cea mai mare și mai puternică concentrație de arme nucleare. Subliniez din nou, cel puțin pentru noi, necesitatea de a menține lucrurile stabile, de a evita neînțelegerile, escaladarea neintenționată care ar putea deveni foarte, foarte periculoase. În mod sigur, rușii au capacități în nord, dar chiar dincolo de granița noastră, este, de fapt, surprinzător de gol. Forțele terestre au împachetat și au plecat spre frontul din Ucraina, unde au suferit pierderi cu adevărat uriașe. Așa că, direct peste granița noastră, și suntem foarte atenți la ceea ce se întâmplă, este, de fapt, din punct de vedere istoric este destul de goală, dar în Arctica, Flota Nordică a Rusiei este încă acolo, au forțele lor strategice și au și o forță aeriană, desigur.
Kola, nodul nuclear al Rusiei
Peninsula Kola este unul dintre cele mai sensibile puncte strategice ale Rusiei. Aici este concentrată o parte semnificativă a triadei sale nucleare, inclusiv flota de submarine purtătoare de rachete balistice. Peninsula Kola are o poziție geostrategică importantă. În cazul unei crize majore sau a unei escaladări NATO–Rusia, accesul către Atlanticul de Nord și rutele maritime dintre Groenlanda, Islanda și Marea Britanie ar depinde, în mod decisiv, de controlul acestei zone. Astfel, pentru aliații NATO din nordul Europei, dar și pentru state de pe întreg flancul estic, inclusiv cele din zona Mării Negre, dinamica militară din Kola nu este o problemă îndepărtată, ci una direct legată de arhitectura de securitate europeană.
Cristina Cileacu: Și vorbind despre arsenalul rușilor din Peninsula Kola, unde au submarine nucleare, Norvegia, de exemplu, va cere mai mult NATO, să zicem, în acea regiune, pentru a se apăra mai bine, sau este suficient ceea ce aveți acum?
Eivind Vad Petersson: Norvegia este membru fondator al NATO și în 1949 am luat, de asemenea, decizia națională suverană că da, vrem să facem parte dintr-o alianță, suntem mai puternici împreună, dar am ales să nu avem forțele aliate permanent în țara noastră, ceea ce înseamnă că nu sunt baze de staționare permanentă a țărilor aliate pe teritoriul norvegian. Acestea fiind spuse, am încurajat și facilitat foarte mult antrenamentele și exercițiile aliate în țara noastră, ceea ce înseamnă că numărul trupelor a crescut și a scăzut cu zeci de mii de-a lungul anilor. Asta funcționează, într-o anumită măsură, dincolo de antrenament, prin faptul că noi, împreună cu aliații noștri arătăm o prezență în Arctica și în nordul extrem. Acestea sunt aproape de casă pentru noi literalmente și ne asumăm responsabilitatea patrulării, arătând prezență în propria vecinătate imediată, dar cooperăm, de asemenea, foarte, foarte strâns cu aliații noștri în această privință.
Spionaj și dezinformare, și la Polul Nord
Cristina Cileacu: Vedem ce face Rusia în restul Europei când vine vorba de războaiele hibride. Vorbesc despre spionaj, sabotaj, tot felul de atacuri hibride, de dezinformare, de exemplu. Se comportă la fel când vine vorba de zona arctică?
Eivind Vad Petersson: Este aceeași Rusia de cealaltă parte a frontierei. Desigur, au folosit diferite instrumente din contexte diferite. Dar cu siguranță nu suntem cruțați de diferitele instrumente hibride pe care au încercat să le folosească pentru a influența sau a crea pagube. Sunt lucruri clar sub pragul articolului 5 al NATO, dar vedem, de asemenea, destul de clar că toleranța la risc a crescut, ceea ce este potențial periculos. În același timp, au avut loc alegeri naționale recente. A fost un nou partid pro-rus care a candidat la alegeri, a primit o cotă de vot de 0,3%. Deci, într-un sens, norvegienii au o poziție clară, legat de ce se întâmplă pe teren, în Ucraina, un războiu brutal, asta înseamnă că, din fericire, deocamdată, este foarte dificil pentru Rusia să influențeze opinia publică în direcția ei, în Norvegia.
Topirea gheții schimbă geopolitica
Cristina Cileacu: Sunt multe țări interesate de această zonă, deoarece sunt multe țări care se învecinează cu acea zonă. Cum se pregătește toată lumea pentru această amenințare? Ați spus că lucrați foarte bine cu aliații, dar este și o concurență mare, să zicem, posibilă, pentru resurse, pentru noi rute maritime, din moment ce calotele de gheață se topesc, Arctica devine foarte strategică dar acum și mai mult, pentru multe alte țări, nu doar pentru Norvegia sau Rusia.
Eivind Vad Petersson: Cu siguranță, atenția la nivel global față Arctica este în creștere. O parte din asta are de-a face cu gheața care se topește literalmente. Dar este important să știm, de asemenea, că coasta de nord a Norvegiei este întinsă precum coasta nordică a Alaska. Cu toate acestea, coasta nordică a Norvegiei este complet lipsită de gheață pe tot parcursul anului. Nu avem spărgătoare de gheață în Norvegia, pur și simplu pentru că nu avem nevoie de ele. Și același lucru este valabil și pentru Peninsula Kola din cauza curentului din golf. Avem porturi fără gheață pe tot parcursul anului. Ceea ce vine în plus acum sunt schimbările climatice și încălzirea globală, care se întâmplă acum într-un ritm de trei, patru ori mai rapid în Arctica decât media globală, asta înseamnă că gheața se topește la proprius și deschide culoare maritime, mai întâi de-a lungul coastei nordice a Rusiei, a Siberiei, cu provocări și condiții de gheață câteva luni pe parcursul anului. Dar tendința indică mai mult trafic maritim în partea noastră a lumii. Și uitându-ne la câteva decenii înainte, dar în acest secol, este probabil să călătorim direct peste Oceanul Arctic, iar asta scurtează mult timpul de călătorie între Asia de Est și Europa, sau litoralul estic al Americii de Nord. Acesta va fi un punct de cotitură. Și avem Consiliul Arctic, printre alte chestiuni, pentru a încerca să abordăm colectiv aceste noi provocări. Consiliul Arctic nu se ocupă cu adevărat de probleme grele de securitate și militare, ci de tot felul de aspecte civile ale vieții împreună în vârful planetei, ca să spunem așa. Da, Rusia este membră. Uită-te la hartă. Rusia este o țară arctică importantă.
Rute arctice, interes chinezesc
Arctica a devenit, în ultimele două decenii, un spațiu de competiție geopolitică accelerată, unde statele arctice, dar și actori externi regiunii, își proiectează interesele strategice. Chiar dacă nu este o putere arctică în sens geografic, China se autodefinește drept "stat aproape arctic" și urmărește acces la rute comerciale, resurse rare și noi posibilități tehnologice în regiune. În paralel, Statele Unite își consolidează propriile capabilități în nordul îndepărtat. Alaska este un bastion militar, iar în ultimii ani exercițiile americane în cadrul NATO și prezența navală, inclusiv vizitele portavioanelor în Arctica, transmit un semnal strategic clar: securitatea nordului extrem este parte integrantă a arhitecturii de descurajare occidentale.
Cristina Cileacu: Cum este China implicată acum în zona arctică? Pentru că nu este un stat arctic, dar este cu siguranță prezent acolo și este dispus să participe la tot ce se întâmplă în această zonă.
Eivind Vad Petersson: Nu, China are cu siguranță un interes pentru Arctica, are ambiții arctice, dar deocamdată prezența și activitatea diferiților actori chinezi este de fapt destul de limitată. S-ar putea să un fie un pic de agitație, totuși suntem conștienți de acest lucru. Când vorbim de prezența activității chineze în nordul extrem norvegian și în Arctica norvegiană, avem o politică restrictivă cu privire la ce este interes național, foarte important, infrastructura națională, pentru noi. Cu toate acestea, facilităm cercetarea chineză, cercetarea polară, cercetarea arctică și în Norvegia. Dacă ne uităm în viitor, o dată cu deschiderea liniilor de transport maritim în Arctica, ne așteptăm ca actorii chinezi să fie foarte interesați și implicați, de acest lucru.
Cristina Cileacu: Deci, deocamdată, nu este nimic în domeniul apărării sau spionajului din partea Chinei, în zona arctică?
Eivind Vad Petersson: În nordul extrem norvegian sau european, aceste lucruri sunt de fapt destul de limitate. În nordul Pacificului, în zona de frontieră dintre Alaska și Rusia, este puțin diferit. Acolo veți vedea o cooperare mai specifică ruso-chineză, zona militară de pază de coastă. Până în prezent, nu am văzut un tip similar de cooperare în partea noastră a Arcticii.
Alaska, fortăreața americană din Nord
Cristina Cileacu: Și cât de mult și-a sporit Statele Unite prezența în zona arctică? Este un stat arctic, dar acum cu aceste evoluții de cealaltă parte, din partea rusă.
Eivind Vad Petersson: Alaska fiind desigur teritoriul SUA în Arctica este în mare măsură o fortăreață a forțelor armate americane. Avem o experiență de zeci de ani de mii de soldați americani care vin în Norvegia și Arctica norvegiană pentru a se antrena și a face exerciții, în special pentru antrenamentele de iarnă, ceea ce pentru unii americani este o experiență puțin nouă. Dar vedem, de asemenea, în ceea ce privește marina SUA, acum, în ultimii ani am avut mai multe vizite ale portavioanelor marinei SUA. Am fost foarte recunoscători pentru vizitele lor și pregătirea pe care am reușit să o facem împreună cu Marina Norvegiană și Forțele Armate Norvegiene. Dar să avem portavioane SUA care vin în Arctica reprezintă o nouă dezvoltare. Și este un semnal, de asemenea, al noilor vremuri și al importanței, de asemenea, pentru SUA de a arăta prezența și de a ne arăta capacitatea de a lucra și de a opera împreună și în Arctica.
Arctica norvegiană, zonă vie și strategică
În viziunea guvernului norvegian, Arctica nu este o periferie îndepărtată, ci un spațiu locuit, esențial pentru identitatea națională și pentru viitoarea competitivitate economică, în contextul schimbărilor climatice și al interesului global pentru noile rute maritime. Totuși, această orientare socială nu exclude componenta militară. Cadrul strategic rămâne adaptat unei realități de securitate tot mai tensionate, în care Rusia, prezentă masiv pe flancul arctic, continuă să influențeze dinamica regională.
Cristina Cileacu: Norvegia a lansat în luna august strategia sa pentru nordul extrem. Guvernul Norvegiei se va asigura că această zonă, care este strategică, așa cum ați explicat, pentru că are o importanță tot mai mare în privința transformării economiilor mondiale, va fi mai mult pentru comunitățile locale sau se va transforma într-o zonă foarte bine apărată?
Eivind Vad Petersson: Partea arctică a Norvegiei este o parte integrantă a țării noastre. Mergeți la miezul a ceea ce suntem și vedeți numele nostru. Înseamnă literalmente "drumul spre nord", "drumul spre Arctica", ca să spunem așa. În plus, deasupra Cercului Arctic din Norvegia, veți găsi aproximativ 10% din populația noastră. Înseamnă că sunt câteva sute de mii de oameni care trăiesc în Arctica norvegiană, trăiesc vieți perfect normale. Acesta nu este un muzeu sau un fel regiune îndepărtată acoperită cu gheață. Este o parte integrantă a țării noastre. Da, este puțin întuneric și frig iarna și da, este soare la miezul nopții vara, dar altfel, o parte integrantă a țării, cu provocări demografice. Da. Trebuie să facem mai mult și facem mai mult ca guvern național pentru a crea stimulente, astfel încât oamenii să poată alege să-și trăiască viața în Arctica norvegiană. În același timp, acum construim și consolidăm masiv forțele armate norvegiene. Întotdeauna ne-am construit forțele armate cu accent pe Arctica, pe nordul extrem. Acolo ne-am confruntat cu Uniunea Sovietică pe vremuri. Țara noastră a fost într-adevăr singura frontieră terestră dintre NATO și Rusia sovietică timp de o jumătate de secol. Așa că acolo s-a concentrat întotdeauna forța noastră armată. Acum chiar construim și noi. Abordarea realităților vremii și simplul fapt că ne aflăm în cea mai gravă situație de securitate din 1945, în esență. În același timp, sunt atât de multe alte oportunități comerciale, resurse în Arctica, pe care vom continua să le exploatăm într-o manieră durabilă, asigurându-ne totodată că oamenii își pot trăi viața în Norvegia arctică, ca și în restul Norvegiei, în restul Europei, în această privință.
Norvegia, posibil garant pentru Ucraina
Se poartă discuții de amploare între Uniunea Europeană și Norvegia cu privire la utilizarea activelor ruse înghețate pentru a finanța Ucraina. Propunerea, susținută de o serie de țări europene, este ca fondul suveran norvegian să servească drept garant pentru un "împrumut de război" în valoare de aproximativ 130–140 de miliarde de euro, bazat pe activele bloc ate ale Băncii Centrale ruse. În Norvegia, ideea a stârnit o dezbatere politică: câteva partide sprijină ideea, argumentând că fondul, cu active de peste 2 trilioane de dolari, ar putea juca un rol semnificativ în deblocarea unui mecanism esențial pentru sprijinul Ucrainei.
Cristina Cileacu: O altă discuție care se desfășoară acum la nivelul Comisiei Europene, pe de o parte și al guvernului norvegian, pe de altă parte este faptul că europenii doresc să folosească activele înghețate ale rușilor, dar trebuie să li se garanteze această utilizare și vor ca Norvegia să fie garantul, fondului suveran al țării dvs. Ați spune că această discuție va avea un rezultat bun pentru Ucraina?
Eivind Vad Petersson: Aceste discuții sunt în curs de desfășurare. Din partea norvegiană, suntem susținători pe termen lung, ferm dedicați Ucrainei. Avem un program de sprijin multianual ,cu sprijin acum, pentru acest an, pentru 2025, 8,5 miliarde de dolari SUA, aceeași sumă este propusă pentru 2026. Aceștia sunt bani de granturi, nu împrumuturi sau orice fel de garanție, aceștia sunt bani folosiți în principal pentru armată, pentru arme și echipamente militare, dar și un sprijin umanitar, civil, crucial pentru Ucraina. Aceasta va fi principala noastră cale de a continua sprijinirea Ucrainei. Și apoi, în plus, împreună cu prietenii și partenerii noștri europeni, discutăm și alte modalități prin care putem fi de ajutor. Norvegia nu este, desigur, membră a UE, dar lucrăm foarte strâns cu restul Europei când vine vorba de cum să sprijinim Ucraina. Discuțiile sunt încă în desfășurare pe plan intern în cadrul UE, cu privire la modul de structurare a acestui tip de aranjament revoluționar foarte nou, în punerea acestor fonduri prin intermediul unui fel de împrumut pus la dispoziția Ucrainei. Vreau să spun că susținem, din partea norvegiană, să facem ce trebuie să facem să ne asigurăm că putem continua să sprijinim Ucraina. Și da, oficialii noștri discută și cu colegii europeni despre posibilul rol al Norvegiei în acest sens. Totuși, cred că țările UE trebuie, de asemenea, să decidă între ele cum să avanseze cel mai bine. A fost întâlnirea Consiliului European, acum câteva săptămâni, unde nu s-a ajuns la un acord, deci sperăm că se poate rezolva și acest lucru.
Nordul și sud-estul Europei, unite
Cristina Cileacu: Să sperăm că da. Acum vizitaţi Bucureştiul şi trebuie să vă întreb care a fost scopul vizitei dumneavoastră aici, în România.
Eivind Vad Petersson: Scopul este să construim o relație bilaterală excelentă între cei doi aliați din diferite colțuri ale Europei, noi în nord, în colțul de nord-est și apoi, desigur, România în colțul de sud-est al Europei. Într-adevăr, în ultimii ani am consolidat parteneriatul nostru de securitate și apărare și suntem foarte puternici când vine vorba de susținerea atât a Ucrainei, cât și a Moldovei și a situației dificile în care se află aceste țări, așa că sunt o mulțime de eforturi comune, proiecte comune de discutat.
Editor : B. G.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
