„Cel mai mult mi-a plăcut să pilotez drone”, spune Anna Alekseeva, în vârstă de 16 ani. „Aveam simulatoare și puteam chiar să le pilotăm pe coridoare între ore.” Anna se numără printre primii elevi care au absolvit noul curs „Apărarea Ucrainei”, o disciplină cu durata de doi ani, care va deveni obligatorie pentru toți elevii din clasele a X-a și a XI-a începând din septembrie 2027, potrivit Kyiv Independent.
În loc de lecții săptămânale în sala de clasă, elevii petrec o zi întreagă pe lună, între șase și opt ore, la centre de instruire specializate, unde învață medicină tactică, navigație, operarea dronelor și mânuirea armelor de foc.
Unele centre dispun de simulatoare de drone, drone mici de antrenament, poligoane de tragere cu laser, arme cu aer comprimat și replici ale armelor de foc în mărime naturală. Echipa care se ocupă de reforma cursului afirmă că 963 de centre deservesc în prezent peste 406.000 de elevi.
Într-o țară care se luptă cu invazia Rusiei și se străduiește să-și completeze efectivele forțelor armate, un curs care îi învață pe adolescenți să mânuiască arme și îi inițiază în carierele militare ridică întrebarea: unde se termină pregătirea copiilor pentru a supraviețui unui război și unde începe pregătirea lor pentru a lupta într-unul?
„Ucraina este extrem de sensibilă când vine vorba de militarizarea copiilor ucraineni, deoarece avem trauma crimelor împotriva umanității, a militarizării și a îndoctrinării sub ocupație”, a declarat Katerina Rașevska, expert juridic al Centrului Regional pentru Drepturile Omului, pentru Kyiv Independent.
„Organizațiile internaționale au documentat militarizarea și îndoctrinarea copiilor de către Rusia, inclusiv în teritoriile ocupate. Nu există constatări similare în ceea ce privește Ucraina”, a adăugat Rașevska. „Ucraina se află într-o situație juridică fundamental diferită.”
Cursul are scopul de a le oferi elevilor „competențele practice necesare pentru a se proteja”, potrivit Ministerului Educației.
Anna Alekseeva a pus deja în practică ce a învățat. Îi este frică de sânge, dar când o prietenă a avut nevoie de un garou, a știut ce să facă.
„Dacă are loc un atac sau o situație de urgență, acum înțeleg că pot ajuta înainte de sosirea ambulanței. Acestea sunt abilități foarte utile”, a spus ea. „Dacă Dumnezeu vrea, nu vom avea niciodată nevoie de ele.”
O abordare practică
Cea mai mare parte a programei este practică, iar elementele mai vechi, precum exercițiile de marș, au fost eliminate. O mare parte a componentei practice a fost dezvoltată împreună cu militari aflați în serviciul activ.
„Nu există un singur manual pentru acest curs. Programul din acest an va fi diferit de cel de anul trecut”, a declarat pentru Kyiv Independent Ihor Iakubovskii, un ofițer al Corpului 1 Azov, care supraveghează sprijinul unității pentru reforma programei.
„Ne adaptăm la condițiile tactice dictate de inamic. Tactica de asalt se schimbă. Instruirea în mânuirea armelor de foc se schimbă.”
Colegul de clasă al lui Annei, Iehor Kovalenko, în vârstă de 17 ani, a apreciat cel mai mult latura practică a cursului.
„Înțeleg că aș putea ajunge într-o situație în care ar trebui să pun în practică ceea ce am învățat. Acum mă simt mai protejat și mai stăpân pe mine”, a spus el.
Maxim Romazan, unul dintre instructori, este veteran și tată. Dintre toate modulele cursului, instruirea în domeniul armelor de foc este preferata lui.
„Sarcina mea este să le arăt că viața militară poate fi interesantă, tehnologică, disciplinată și activă din punct de vedere fizic”, a spus Romazan. „Dacă un copil devine cu adevărat interesat, se poate dezvolta în continuare în această direcție.”
„Asta nu înseamnă că toată lumea trebuie să lupte”, a intervenit Iakubovskii, „dar toată lumea trebuie să înțeleagă rolul armatei în societate și cât de important este acesta pentru supraviețuirea și prosperitatea țării.”
El a descris cursul ca fiind doar prima etapă a unui sistem mai amplu, în cadrul căruia elevii își vor consolida abilitățile la universitate și, ulterior, prin sesiuni regulate de instruire de scurtă durată, astfel încât, până în momentul în care ar putea fi chemați sub arme la vârsta de 25 de ani, să aibă deja o pregătire de bază.
Mobilizarea obligatorie începe la vârsta de 25 de ani, dar ucrainenii se pot înrola voluntar în serviciul militar începând cu vârsta de 18 ani.
Kirilo Baibuz, în vârstă de 17 ani, coleg de clasă cu Anna Alekseeva și Iehor Kovalenko, este indecis în privința viitorului său.
„În acest moment, cred că cel mai important lucru este să învăț și să donez, pentru a contribui la asigurarea viitorului Ucrainei, astfel încât toate aceste sacrificii să nu fie în zadar”, a spus el.
„Dacă va fi nevoie, cred că voi merge să lupt. Dar poate că până atunci totul se va fi terminat.”
Singura nemulțumire a mamei sale în legătură cu cursul este programul incomod, ceea ce însemna că uneori trebuia să vină să-l ia cu mașina, a adăugat Baibuz.
„Nu trebuie să transformăm școlile în centre de instruire timpurie pentru recruți și în centre militarizate. Dar dacă le oferim competențe de bază pentru autoapărare și cultivăm patriotismul, prin implicarea veteranilor, a celor răniți sau a celor care au fost luați prizonieri, dacă aceștia sunt calificați, (asta nu ar constitui o încălcare a normelor)”, a spus Rașevska.
„Este nevoie de un echilibru în acest sens, astfel încât copiii să studieze și drepturile omului, modalitățile de soluționare a disputelor internaționale și dreptul internațional umanitar. Și pentru ca să existe module practice: siguranța împotriva minelor, medicina tactică. Modul în care se predă efectiv materia este important”, a adăugat Rașevska.
„Rusia reprezintă modelul opus”
Deși cursul - care a fost reproiectat - pune accent pe pregătirea practică, acesta include și o componentă civică și bazată pe valori, a declarat pentru Kyiv Independent ministrul adjunct al Educației, Dmitro Zavhorodnii.
Timur Dimciuk, profesor de istorie la Maibutni („Cei ai viitorului”), o școală privată din Kiev axată pe educația democratică, a contribuit la conceperea acestei componente civice.
„Copiii ar trebui să înțeleagă că apărarea țării nu se referă doar la țara în sine, ci la valorile pe care aceasta le reprezintă. Noi prețuim drepturile omului, viața umană și demnitatea. Rusia reprezintă modelul opus”, a spus el.
Cursul prezintă, de asemenea, modalități nemilitare de a contribui. Într-o secțiune intitulată „Planificarea viitorului meu”, elevilor li se prezintă diverse parcursuri civice și profesionale.
„Profesorii povestesc despre ucraineni care au început ca activiști sau antreprenori și au ajuns să înființeze fundații, ONG-uri, afaceri sau inițiative civice”, a spus Dimciuk.
Mhailo Borisevici, profesorul Annei Alekseeva, a declarat: „Tocmai asta lipsea din vechea versiune a disciplinei. Aceasta se concentra pe educația patriotică și pe simbolurile statului, pe faptul că trebuie să le prețuiești. Noul curs pune, de asemenea, întrebarea: ce ți-a oferit statul și ce îi datorezi statului?”
Însă cursul nu include o discuție aprofundată despre identitate, a declarat pentru Kyiv Independent Bogdan Bevza, profesor și expert în acreditarea programelor educaționale.
„Pentru ca acesta să devină parte a programului oficial, trebuie aprobat de stat. Iar pentru ca acest lucru să se întâmple, este nevoie de un consens public cu privire la direcția în care ne îndreptăm și la ce anume protejăm. Și aici apare o problemă”, a spus Bevza, care susține în mare măsură cursul.
„O persoană care lucrează cu drone poate pur și simplu să arate cum se asamblează sau cum se folosesc acestea. Dar cum predai identitatea? Acest lucru este mult mai complicat, mai ales când societatea însăși nu are o viziune comună”, a adăugat el.
Evaluarea elevilor reprezintă o altă provocare.
„Unele lucruri sunt ușor de măsurat, de exemplu aplicarea unui garou în 30 de secunde. Dar când vine vorba de asamblarea unei puști, îmi pasă mult mai mult ca un elev să înțeleagă cum funcționează decât cât de repede o poate face. Și apoi există lucruri mult mai greu de evaluat: cum notezi patriotismul? Cum notezi responsabilitatea civică?”, a spus Borisevici.
Ucraina nu este singura țară care promovează pregătirea pentru situații de urgență. Dimciuk a menționat Finlanda și Suedia, unde conceptul de „apărare totală” depășește cu mult sfera forțelor armate, fiind o responsabilitate împărtășită de întreaga societate.
În Suedia, cetățenii trebuie să se descurce cel puțin o săptămână fără ajutor public în cazul unei situații de urgență. „Ar trebui să învățăm de la alte democrații, iar ele ar trebui să învețe de la noi”, a spus Dimciuk.
Cu toate acestea, în niciuna dintre cele două țări mânuirea armelor de foc nu face parte din programa școlară obligatorie.
În Dnipro, Anna Alekseeva a absolvit liceul. „Mă văd luând viața altcuiva? Nu. Dar m-am bucurat să învăț cum să mă protejez pe mine și pe ceilalți”, a spus ea.
Editor : B.P.
