La câteva ore după ce a coborât din avionul cu care s-a întors de la negocierile de la Islamabad, Mohammad Bagher Ghalibaf a publicat pe contul său de X unul dintre mesajele sale din ce în ce mai frecvente în limba engleză, adresându-se cu ironie poporului american. „Bucurați-vă de prețurile actuale la pompă”, a scris negociatorul-șef al Iranului deasupra unei hărți care arată prețurile de la stațiile de carburant din apropierea Casei Albe. „Cu așa-zisa «blocadă», în curând o să vă fie dor de benzina la 4–5 dolari”, notează The Times.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Președintele american Donald Trump și-a trimis echipa la Islamabad cu mari speranțe de a ajunge la o înțelegere cu Ghalibaf, înaltul oficial iranian cu care Pakistanul luase legătura în speranța de a media un acord de pace.
Deși înainte de întâlnirea de la Islamabad nu existaseră contacte directe între SUA și Iran, liderul de la Casa Albă a afirmat că „are de-a face cu cel mai respectat om” din Iran, o referire aparentă la Ghalibaf, pe care l-a descris, de asemenea, ca fiind „foarte rezonabil, foarte de încredere”.
Un oficial al administrației l-a numit pe Ghalibaf „o opțiune de prim rang” pentru a conduce Iranul în viitor. Vicepreședintele JD Vance, care a condus delegația americană, a mers mai departe, afirmând că are convingerea că s-a aflat la masa negocierilor cu omul care „conduce efectiv Iranul”, ca parte a „regimului mult mai puțin radical și mai rezonabil” despre care Trump susține că a preluat controlul asupra țării după moartea fostului lider suprem, ayatollahul Ali Khamenei.
În timp ce liderii pakistanezi vizitează capitalele din Orientul Mijlociu în încercarea de a crea condițiile necesare pentru o nouă rundă de negocieri, iar Trump afirmă că reprezentanții săi se îndreaptă din nou spre Islamabad, care sunt șansele unui progres decisiv? Și oare Ghalibaf, omul care va readuce Iranul la masa negocierilor, este figura rațională și proeminentă pe care administrația o consideră a fi? Are el măcar controlul asupra situației?
Observatorii experimentați ai situației din Iran consideră că obsesia deosebită a administrației pentru Ghalibaf constituie o dovadă a neînțelegerii fundamentale a sistemului iranian și reflectă o formă de gândire iluzorie, conform căreia s-ar putea ajunge la o figură precum Delcy Rodriguez, marioneta Washingtonului din Venezuela din perioada post-Maduro.
„Pe scurt, ei nu înțeleg Iranul”, a declarat Danny Citrinowicz, fostul șef al secției iraniene din cadrul serviciilor de informații militare israeliene, actualmente membru al Atlantic Council. „Ei cred că el le poate oferi ceva ce, de fapt, nu poate. Este o personalitate foarte importantă în Iran, dar nu este cel care ia deciziile finale.”
El a subliniat că adevărata autoritate revine noului lider suprem, Mojtaba Khamenei, a cărui stare de sănătate rămâne necunoscută, dar și conducerii Corpului Gărzii Revoluționare Islamice (IRGC) și unor înalți responsabili din domeniul securității, legați de biroul lui Khamenei.
Și, departe de a deveni „mai puțin radical și mai rezonabil”, așa cum ar vrea cel de-al 47-lea președinte american, războiul care a început odată cu asasinarea lui Ali Khamenei pe 28 februarie a dus la înlocuirea multor membri ai regimului cu persoane radicale, care nu manifestă prea multă dorință de schimbare.
„Războiul a schimbat regimul — și nu în sensul bun”, a spus Citrinowicz. „Am creat o realitate mai gravă decât cea cu care se confruntau iranienii înainte de război.”
Ghalibaf, în vârstă de 64 de ani, se află în centrul acestui nou regim, la fel cum a fost profund implicat și în cel anterior. Fost comandant al Gărzii Revoluționare Islamice și actual președinte al parlamentului, el a reprezentat alegerea firească a șefului armatei pakistaneze, Asim Munir – „mareșalul preferat” al lui Trump –, pentru a încerca să medieze criza.
Fiind unul dintre cei mai înalți oficiali care a scăpat de un atentat, se bucura de încrederea fostului lider suprem și era apropiat de cel nou, alături de care a jucat un rol activ în reprimarea protestelor de masă din 2009, care au pus efectiv capăt curentului politic reformist din Iran. Ghalibaf este chiar rudă cu Mojtaba Khamenei prin mama liderului suprem, care a fost ucisă în același atac aerian în care și-a pierdut viața tatăl său.
Ghalibaf a făcut lobby timp de ani de zile pentru ca fiul mai mic al lui Khamenei să devină lider suprem, în ciuda percepției larg răspândite că acesta nu avea calificările clericale necesare. Relația sa cu cel care ocupă acum funcția supremă a fost menționată într-o telegramă a Departamentului de Stat din 2008, publicată de Wikileaks. „Se pare că Mojtaba a întreținut de mult timp o relație foarte strânsă cu … Ghalibaf”, se menționa în telegramă. „Se pare că sprijinul său pentru Ghalibaf și apropierea de acesta rămân neschimbate.”
Călătoria lui Ghalibaf către centrul aparatului de securitate din Iran a început la vârsta de 18 ani, când s-a înrolat în Garda Revoluționară Islamică (IRGC) pentru a lupta în războiul din 1980-1988 împotriva Irakului. După război, a devenit șeful forțelor aeriene ale IRGC, iar mai târziu a urmat cursuri de pilotaj comercial în Franța. Ulterior, a ocupat funcția de șef al poliției în Iran, coordonând acțiunile de reprimare a protestelor studențești și a disidenței interne.
De asemenea, a impus respectarea regulilor privind purtarea centurii de siguranță și a normelor de circulație în Teheran înainte de a deveni primar, perioadă în care și-a câștigat reputația de pragmatic prin construirea de poduri și autostrăzi și prin decorarea capitalei cu panouri publicitare reprezentând opere de artă celebre, inclusiv occidentale. În timpul mandatului său, însă, a fost acuzat public de corupție, inclusiv pentru cheltuielile extravagante ale familiei sale în străinătate. În 2008, a participat la Forumul Economic Mondial de la Davos pentru a promova oportunitățile de investiții din Teheran. A încercat de mai multe ori să fie ales președinte, dar fără succes.
Ghalibaf a jucat un rol esențial în coordonarea efortului de război iranian în timpul conflictului de 12 zile cu Israelul din luna iunie a anului trecut și este considerat în prezent cel mai înalt oficial civil din cercul decizional.
El face parte din același cerc cu Mohammad Bagher Zolghadr, care a devenit șeful Consiliului Suprem de Securitate Națională după asasinarea lui Ali Larijani, și cu Ahmad Vahidi, care a preluat comanda Gărzii Revoluționare Islamice în urma asasinării predecesorului său. Deși Khamenei rămâne la vârful puterii, starea sa de sănătate și riscurile de securitate pe care le implică menținerea contactului cu el au făcut ca procesul decizional să fie mai opac ca niciodată.
„Se pare că Ghalibaf acționează ca un fel de coordonator (cu siguranță nu ca factor decizional de vârf) în rândul înalților oficiali politici și de securitate din Iran, în parte datorită legăturilor sale strânse cu Garda Revoluționară Islamică”, a declarat Raz Zimmt, directorul programului „Iranul și Axa șiită” de la Institutul pentru Studii de Securitate Națională.
„În opinia mea, deciziile din Iran se iau în prezent printr-un proces de ajungere la un consens [și], în cele din urmă, aceste decizii sunt prezentate lui Mojtaba pentru aprobarea finală.”
Se consideră că Ghalibaf a fost ales să conducă echipa de negociatori formată din 80 de membri în calitate de candidat de consens, aprobat de instituțiile de securitate și de liderul suprem.
În postările sale de pe X, el s-a adresat deseori direct guvernului american și poporului american într-o engleză idiomatică, o limbă pe care nu o vorbește, ceea ce a dat naștere la speculații că acestea ar fi fost redactate de un fost consilier care locuiește acum în California.
Se pare că Ghalibaf a lăsat o impresie puternică asupra americanilor cu care s-a întâlnit la Islamabad. David Ignatius, editorialist la „The Washington Post”, a scris că acesta „a impresionat echipa americană ca un negociator rafinat și profesionist — și ca potențial nou lider al unui Iran nou”.
Esfandyar Batmanghelidj, directorul grupului de reflecție al Fundației Bourse & Bazaar, a declarat: „Este posibil ca, în ciuda tuturor circumstanțelor, Trump să privească în continuare Iranul prin «prisma Venezuelei», adică să creadă că la Teheran există o personalitate, Ghalibaf, care poate juca rolul lui Delcy Rodriguez și să accepte condițiile SUA pentru a pune capăt conflictului.”
„Dacă este așa, asta reflectă (încă o dată) o interpretare fundamental greșită a modului în care funcționează de fapt Iranul”, a adăugat el. „Ghalibaf nu este Delcy. Iranul nu este Venezuela.”
Citrinowicz a adăugat: „A-l trata pe Ghalibaf ca și cum ar fi Delcy Rodriguez nu este cu nimic diferit de a pretinde că în Iran a avut loc o schimbare de regim. Atâta timp cât politica este determinată de dorințe, mai degrabă decât de realitatea de pe teren, orice acord semnificativ va rămâne de neatins”.
Citește și:
Războiul din Iran și calculele Chinei legate de Taiwan. „Boala păcii” este cel mai slab punct al Beijingului în cazul unei invazii
Paradoxul nord-coreean al lui Donald Trump: Umbra Iranului maschează o amenințare nucleară pentru care SUA nu au găsit nicio soluție
Editor : A.M.G.
