„Aliniat cu Soarele și Luna”: Teoria surprinzătoare a profesorului care susținea că Stonehenge ar fi fost un calculator preistoric

Experții dezbat de mult timp scopul pe care l-ar fi putut avea Stonehenge, monumentul megalitic preistoric în formă de cerc din sud-estul Angliei, despre care s-a spus că ar fi putut fi o zonă de comemorare a celor morți, un altar de sacrificiu sau un loc folosit în alte scopuri religioase. În august 1966, un profesor de astronomie din SUA a susținut că a rezolvat misterul complexului cu ajutorul unui șir ciudat de numere și a unui vechi calculator IBM, oferind o explicație care „a redus la tăcere” discuțiile legate de Stonehenge pentru câteva decenii, potrivit BBC.

Teoria lui Gerald Hawkins a stat la baza cărții sale populare și influente „Stonehenge Decoded” publicată în 1965. Cercetătorul născut în Marea Britanie a sugerat faptul că felul în care sunt aliniate pietrele și arcadele uriașe arată că „cercurile de la Stonehenge ar fi putut fi folosite ca un calculator pentru a urmări Luna și pentru a prezice eclipsele”.

Eclipsele de Lună, precum cea de la finalul lunii august, s-ar putea să fi fost prezise cu mare precizie de britanii din antichitate – acum peste 4.500 de ani.

Hawkins a spus că numărul 56, reprezentând numărul de găuri ce formează cel mai mare dintre cercurile complexului, era foarte important pentru cei care au construit inițial Stonehenge.

„Eclipsele sunt evenimente spectaculoase care trezeau cu siguranță cele mai profunde emoții din partea strămoșilor noștri primitivi”, a spus Hawkins.

„Lumina Lunii, care este, bineînțeles, împrumutată de la Soare, este întreruptă. Ea este blocată de umbra Pământului. Luna trece de la culoarea alb argintie la una roșie. Anticii îl vedeau ca pe un roșu sângeriu și îi atribuiau înțelesuri de rău augur.”

Stonehenge, un „observator astronomic” sofisticat

Deși o legătură între acest complex și solstițiul de vară a fost identificată încă din secolul al XVIII-lea, Hawkins a dus ideea și mai departe. Profesorul a susținut că ceea ce era văzut doar ca un templu de venerare a Soarelui ar fi putut fi un „observator astronomic” sofisticat.

La Observatorul Harvard-Smithsonian din Massachusetts, Hawkins și echipa lui au folosit un calculator pentru a determina ce s-ar fi putut vedea de-a lungul fiecărui aliniament din cadrul monumentului, la vremea când Stonehenge a fost construit.

„Calculatorul a oferit niște rezultate tentante”, a spus prezentatorul unui documentar BBC din 1966. Multe dintre aliniamente păreau să fie îndreptate înspre pozițiile Soarelui și Lunii la apus și la răsărit.

„Stonehenge era legat de Soare și Lună la fel de mult ca mareele. Era un observator astronomic. Unul bun, chiar.”

Pentru Hawkins, scopul monumentului era unul clar. „Nu se poate discuta dacă a fost un templu sau un observator. A fost și una și alta pentru că Soarele și Luna erau zei în acele vremuri.”

Stonehenge ar fi putut fi „un dispozitiv folosit de preoții-conducători pentru a-și consolida puterea”, a susținut Hawkins într-un articol din 1965 în revista Time.

„În ziua sau noaptea în care calculatorul lor de piatră prezicea o eclipsă, ei se poate să îi fi chemat pe supușii lor pe câmpia Salisbury ca să observe un spectacol ce a terorizat majoritatea popoarelor antice”, a mai spus Hawkins.

„Când începea eclipsa, preoții probabil că intonau rugăciuni cu ajutorul cărora Soarele sau Luna ieșeau din întuneric.”

„Este o teorie moartă astăzi”

Alte investigații efectuate între timp au respins teoria lui Hawkins. „Este o teorie moartă astăzi, în coșul de gunoi plin cu atât de multe teorii invalidate despre Stonehenge”, a spus profesorul Michael Parker Pearson, care a condus un studiu de referință ce a transformat felul în care monumentul este înțeles astăzi.

Calculatorul care prezice eclipsele a fost „o metaforă la modă la acea vreme, dar este acum extrem de nepotrivită pentru înțelegerea complexului Stonehenge”, a mai spus Pearson.

Stonehenge a fost construit în mai multe etape foarte diferite, care au durat peste 1.500 de ani. Nu este vorba despre un instrument de măsurare a timpului, ci un monument pentru celebrarea anumitor mișcări ale Soarelui și Lunii, potrivit lui Pearson.

S-au găsit, în schimb, dovezi ce datează încă din jurul anului 1000 î.Hr., care arată că oamenii urmăreau și preziceau eclipsele de Lună, dar acest lucru se întâmpla la 1.500-2.000 de ani după perioada de glorie a monumentului Stonehenge, a explicat Pearson.

Editor : Raul Nețoiu