Ambasadorul Armeniei, despre cooperarea economică bilaterală: Ne lipsesc inițiativele de ambele părți

Cum își păstrează armenii identitatea națională?

Prezenţa armenilor pe pământ românesc datează de aproape un mileniu. Au existat mai multe valuri de emigrări, prima după prăbuşirea regatului lui Bagratid, capitala Armeniei medievale, în secolul XI. Exodul masiv al armenienilor pe pământuri moldovene a continuat după cvasi distrugerea capitalei lor, şi cu o escală scurtă în Crimeea, au venit aici, în România.

Ultimul val de refugiaţi armenieni a sosit în România după persecuţiile, deportările şi masacrele de către autorităţile otomane şi Tinerii Turci între 1895 şi 1920. Deci identitatea armeană a fost puternic marcată de aceste evenimente dureroase şi tragice trăite de armeni cu umilinţă, fără a fi remarcate de cei din jurul lor, care au rămas tăcuţi şi indiferenţi, ignorând în totalitate cauzele care au format starea de spirit şi comportamentul armenilor.

Am creat în cadrul guvernului armean un minister pentru diasporă care oferă comunităţilor armene diferite programe. Printre acestea aş menţiona întâlnirea anuală din Armenia pentru tineri. Este o bună ocazie să cunoască Armenia şi să se cunoască între ei. Există şi alte ministere, ca cel al Culturii şi Educaţiei, care oferă la rândul lor alte programe de pregătire şi artistice pe care le realizăm aici, împreună cu Uniunea Armenilor din România şi Biserica Armenească. Există şi conexiune între armenii din diaspora prin organizaţii ale armenilor.

Istoria Armeniei este grevată şi astăzi de relaţiile cu Azerbaidjan. Cum se formează politica externă a Armeniei, în general?

În anii 1920, poporul armenian şi Armenia s-au restrâns între graniţele actuale, pe un teritoriu numit Armenia rusă, faţă de Armenia istorică, sub ocupaţie turcă. Timp de 70 de ani ai regimului sovietic, într-o perioadă de linişte în care şi-a putut reveni şi s-au vindecat rănile, prin noua sa independenţă, Armenia a cunoscut totodată toate dezavantajele situaţiei de enclavă. Imaginaţi-vă o ţară puternic afectată de un cutremur devastator care a lăsat în urmă, în 1988, zeci de mii de morţi şi sute de mii de oameni fără adăpost, suferind de consecinţele nefaste ale prăbuşirii rapide a Uniunii Sovietice, fără rezerve economice şi resurse naturale. Iar în mijlocul acestora, reînnoirea problemei regiunii Nagorno-Karabah, pe care puterea sovietică, în agonie, nu a putut să o controleze, iar autorităţile de la Baku, ca răspuns la revendicările legitime de autodeterminare a populaţiei armeniene, au trecut-o prin foc şi sabie. Nu vreau să intru într-o polemică într-o chestiune atât de complexă şi delicată, cel puţin nu într-o emisiune de televiziune. Vreau să spun foarte clar că Armenia, de la începutul independenţei sale, a căutat şi caută şi astăzi soluţii la toate acestea şi de construire de relaţii normale cu vecinii săi.

În ceea ce priveşte relaţiile comerciale dintre România şi Armenia, nu sunt foarte puternice. Cum proiectaţi să întăriţi aceste relaţii?

Ne lipsesc iniţiative de ambele părţi, deşi anumite companii mari din România sunt interesate de piaţa armeană. Am putea coopera pe planul informaticii, agriculturii, al produselor chimice şi farmaceutice, al turismului. Din cauza închiderii unilaterale a frontierei de către ţara vecină Turcia, posibilităţile Armeniei sunt substanţial limitate ca piaţă de tranzit. La iniţiativa preşedintelui nostru, în 2009 la Zurich au fost semnate două documente de protocol între Armenia şi Turcia asupra deschiderii frontierelor, care au rămas deocamdată neaplicate întrucât Turcia refuză să le respecte.

Şi o ultimă întrebare pe care o adresăm tuturor ambasadorilor, ce vă place şi ce nu vă place în România?

Voi răspunde la prima parte a întrebării dvs., pentru că a doua parte pentru mine nu există. Am venit în România pentru prima dată pe 20 septembrie 1994. Însoţeam la acea dată preşedintele armean, care efectua prima sa vizită în România după stabilirea relaţiilor diplomatice după 11 decembrie 1991. România a fost prima ţară care a recunoscut independenţa Armeniei. Şi există o explicaţie pentru aceasta, prin legăturile care unesc popoarele noastre. Întrucât am păstrat amintiri foarte calde despre această ţară, mă simţeam foarte bine printre oamenii care sunt asemenea nouă, prin comportament, prin tot. Iar când am venit aici ca ambasador, la începutul lunii martie 2010, aveam sentimentul că voi continua să percep România ca o ţară foarte dragă şi foarte apropiată.

Alte materiale despre Armenia, istoria și cultura ei, difuzate sâmbătă în emisiunea „Pașaport diplomatic” le veți putea urmări AICI.