Dictatorul german Adolf Hitler suferea de sindromul Kallmann, o tulburare genetică ce îngreunează pubertatea normală şi dezvoltarea organelor sexuale, conform unor analize ADN dezvăluite într-un documentar realizat de postul britanic de televiziune Channel 4.
Potrivit documentarului, care va fi difuzat în weekend, dar din care unele detalii au fost deja prezentate, cercetarea a fost realizată de geneticiana Turi King, o expertă renumită care a identificat în anul 2012 rămăşiţele regelui Richard al III-lea, monarh englez între anii 1483 şi 1485.
ADN-ul lui Hitler a fost studiat pe baza unei bucăţi de material textil pătată cu sânge a canapelei unde el era aşezat când s-a sinucis, conform documentarului intitulat "ADN-ul lui Hitler. Proiectul unui dictator".
Suvenirul
În luna mai 1945, când soldaţii aliaţi au scotocit refugiul lui Hitler din Berlin, unul dintre ei a decis să ia acasă o bucată de material de pe canapeaua pe care el îşi pusese capăt zilelor. Acea bucată de material a fost acum analizată riguros pentru a secvenţia ADN-ul dictatorului nazist.
Descoperirea sindromului Kallmann confirmă informaţii din înregistrările medicale de la închisoarea Landsberg, unde Hitler a fost deţinut în 1923, descoperite de cercetători germani în anul 2010. Conform acelor informaţii, un medic a certificat faptul că dictatorul nazist suferea de criptorhidie dreaptă, respectiv coborârea incompletă a unui testicul.
Potrivit experţilor medicali, până la 10% dintre persoanele cu sindrom Kallmann au şi micropenis, iar simptomul cel mai frecvent al afecţiunii este nivelul scăzut sau fluctuant de testosteron.
Documentarul prezintă detalii despre dezvoltarea sexuală a lui Hitler, o analiză despre strămoşii săi şi starea sa psihologică. „Dacă (Hitler) şi-ar fi văzut propriul profil genetic, aproape sigur s-ar fi condamnat singur la camera de gazare”, susţine Turi King în documentar. Dincolo de această opinie, geneticiana subliniază că Hitler nu avea strămoşi evrei, contrar a ceea ce se speculase odată. Totuşi, mai remarcă ea, „genetica nu justifică nicidecum ceea ce (Hitler) a făcut”.
Ce este Sindromul Kallmann
Sindromul Kallmann este o boală genetică rară caracterizată prin combinația dintre hipogonadism hipogonadotropic (deficit de hormoni sexuali cauzat de o funcție insuficientă a hipotalamusului sau hipofizei) și anosmie sau hiposmie (absența sau diminuarea simțului mirosului).
Afecțiunea poartă numele medicului Franz Josef Kallmann, care a descris-o pentru prima dată în 1944, observând asocierea dintre tulburările de dezvoltare sexuală și lipsa mirosului la mai mulți membri ai aceleiași familii.
Cauza principală a sindromului Kallmann este o mutație genetică ce afectează migrarea neuronilor care produc hormonul de eliberare a gonadotropinei (GnRH) din zona olfactivă spre hipotalamus în timpul dezvoltării embrionare. Aceeași anomalie afectează și formarea bulbilor olfactivi, ceea ce explică pierderea mirosului.
Clinic, pacienții cu sindrom Kallmann prezintă absența pubertății spontane, infertilitate, testicule mici la bărbați, amenoree primară la femei și statură înaltă datorită întârzierii închiderii cartilajelor de creștere. Alte semne pot include defecte craniofaciale, sinchinezie (mişcări involuntare asociate), anomalii renale sau surditate.
Diagnosticul se bazează pe combinația dintre simptome clinice, teste hormonale (niveluri scăzute de LH, FSH și hormoni sexuali) și absența bulbilor olfactivi evidențiată prin imagistică cerebrală. Tratamentul constă în terapia de substituție hormonală cu testosteron sau estrogen/progesteron pentru inducerea caracterelor sexuale secundare și, la nevoie, în tratamente de stimulare a fertilității cu gonadotropine sau GnRH pulsativ.
Deși sindromul Kallmann este incurabil, tratamentul adecvat permite o dezvoltare sexuală normală și o viață de adult echilibrată.
Editor : Sebastian Eduard
