Timp de mai bine de un an, Guvernul de Uniune Națională (GNA) din Libia, recunoscut de ONU, a fost sub asediul forțelor mareșalului Khalifa Haftar. Apoi, brusc, de la începutul acestei luni, guvernul legal al Libiei a recâștigat controlul asupra vestului țării.
La 3 iunie, milițiile aliate cu GNA au reușit să alunge Armata Națională Libiană (LNA) a mareșalului Haftar de pe aeroportul internațional din Tripoli. A doua zi, au recâștigat Tarhouna, un oraș aflat la 90 de km sud-est. Iar până la 7 iunie, terenurile petrolifere din Sharara erau din nou sub controlul GNA și țițeiul era din nou pompat, pentru prima oară din ianuarie.
Acum, bătăliile se dau în Sirte, principalul fief al mareșalului Haftar în est.
Cu toate acestea, premierul Fayez al-Sarraj, liderul GNA, nu se grăbește să desfacă șampania.
După prăbuşirea regimului lui Muammar Gaddafi, în 2011, Libia este o țară căzută în haos. Numai din aprilie 2019 şi până în prezent conflictul a făcut sute de morţi, dintre care numeroşi civili, şi a forţat peste 200.000 de oameni să-şi abandoneze locuinţele.
Un conflict înghețat și o țară împărțită între Turcia și Rusia?
Atrase de cele mai mari rezerve de petrol ale Africii și de cei peste 1.700 de kilometri de coastă la Mediterana, forțele militare străine s-au înghesuit să vină în Libia.
Un sprijin militar consistent primit din partea Turciei, venit la începutul lunii decembrie, a fost ceea ce l-a salvat pe Fayez al-Sarraj. De acest sprijin depinde acum cât de mult va avansa GNA în teritoriu.
Pe de altă parte, Rusia, Egiptul și Emiratele Arabe Unite l-au sprijinit pe mareșalul Haftar și acum încearcă să-i consolideze pozițiile rămase în estul țării.
După șase ani de război civil, împărțirea Libiei într-o zonă de influență a Turciei, în vest, și o zonă a Rusiei, în est, pare din ce în ce mai probabilă. „Ne îndreptăm către un conflict înghețat”, a declarat un diplomat din Tripoli, citat de The Economist.
Rusia și Turcia susțin părți adverse și în Siria, dar acolo au învățat să-și coordoneze operațiunile fără a ajunge la escaladări grave. Acest risc e mai mare acum în Libia.
Turcii au aici fregate, avioane de luptă și drone, dar și mercenari. Președintele turc Recep Tayyip Erdogan vrea ca GNA să ajungă la câmpurile petrolifere de dincolo de Sirte și să cucerească baza aeriană de la Jufra.
Doar că luna trecută, Rusia și-a adus aici 14 avioane de luptă. În plus, sute de mercenari din celebrul de-acum grup Wagner, o firmă privată de securitate având legătură cu Kremlinul, îl sprijină pe mareșalul Haftar. Iar Egiptul și-a mutat tancurile către granița vestică, în timp ce Emiratele Arabe Unite văd în acest război o luptă împotriva islamismului.
„Între Turcia şi Rusia nu există divergenţe tehnice asupra problemelor ce se referă la conflictul din Libia şi cele două ţări vor continua să urmărească în comun stabilirea unui armistiţiu de durată pe acest teritoriu”, a declarat luni ministrul de externe turc, Mevlut Cavusoglu. Un limbaj diplomatic, desigur, care are un substrat. El şi omologul său rus, Serghei Lavrov, trebuiau să aibă negocieri duminică pe tema Libia şi Siria, dar discuțiile au fost amânate, nu este clar din ce motiv.
Triburile, un puzzle instabil
Turcii nu sunt priviți cu ochi buni de locuitorii din est, care și-aduc aminte de secolele de dominație otomană. Pe de altă parte, tot mai mulți oameni se întreabă dacă mareșalul Haftar, care în aprilie s-a autoproclamat conducător militar al Libiei, ar putea fi salvatorul lor. Înfrângerea pe care a suferit-o la Tripoli, cu prețul a sute de vieți, le-a adus aminte de campania dezastruoasă pe care generalul a condus-o în Ciad în anii 80. Marile triburi din est se țin la distanță de el, în timp ce în sud triburile susțin GNA.
Dar și în tabăra lui Fayez al-Sarraj lucrurile sunt destul de instabile. Milițiile care luptă pentru el sunt divizate în funcție de trib, oraș, ideologie. Ce le-a unit până acum nu este sprijinul pentru GNA, ci mai degrabă amenințarea pe care o vedeau în generalul Haftar. Jihadiștii care sunt în rândurile lor ar vrea să-l vadă pe general afară din Benghazi, pentru că aici a fost fieful lor înainte de a fi izgoniți de Haftar în 2017.
Iar miliția Misrata, cea mai puternică forță din vest, vrea să domine regiunea.
Liderii din alte orașe ar vrea să-și facă propriile lor fiefuri în teritoriile nou cucerite.
Fiecare are o poziție separată față de comandanții turci din teren și față de puterile străine.
Poate că Fayez al-Serraj nu va mai fi sub asediu, dar influența lui nu se întinde mai departe de biroul său din sticlă de la Tripoli, comentează The Economist.
Turcia complică ecuația cu NATO și UE
Pe de altă parte, confruntările de forțe din Libia sunt cu repercusiuni geopolitice extinse. Franţa, deşi a evitat să o facă public, este suspectată că l-ar fi susţinut pe generalul Haftar. De curând, mareșalul a fost distins cu premiul „Preţul pentru curaj politic” de către revista franceză „Politique internationale”.
Turcia, ca și Franța, este membră NATO.
Citiți și: NATO vrea o „explicație sinceră” de la Turcia: Este de partea alianței Nord-Atlantice sau de partea Rusiei?
Duminică, Parisul şi-a înăsprit tonul față de Turcia, denunţând un intervenţionism „inacceptabil” în Libia. „Turcii se comportă într-un mod inacceptabil folosindu-se de NATO şi Franţa nu îi poate lăsa să facă asta”, a subliniat Palatul Elysee.
Emmanuel Macron spune că a discutat deja despre aceasta cu preşedintele american Donald Trump.
Citiți și: Armata americană acuză Rusia că a trimis avioane militare în Libia pentru susținerea "mercenarilor"
Preşedintele francez a denunțat totodată „tăcerea NATO” faţă de ofensivele militare turce împotriva miliţiilor kurde din Siria, aliate ale Occidentului în lupta antijihadistă.
Pe de altă parte, Uniunea Europeană a cerut chiar vineri sprijinul NATO pentru a o ajuta să asigure respectarea embargoului asupra armelor în Libia. Asta, după ce a fost împiedicată de armata turcă să inspecteze o navă suspectă.
Turcia s-a opus miercuri ca un vas grec din misiunea navală a UE (numită operaţiunea Irini) să controleze un cargou suspectat că încalcă embargoul ONU asupra livrărilor de arme în Libia. Cargoul era escortat de nave militare turce.
Se știe că relațiile dintre Turcia și Grecia au fost marcate în repetate rânduri de animozități și conflicte.
Turcia a încheiat în noiembrie un acord controversat cu autorităţile libiene pentru a putea efectua explorări în căutarea de hidrocarburi în Mediterana orientală. La fel ca numeroase ţări riverane, Grecia a denunţat acordul turco-libian, care extinde considerabil platoul continental al Turciei.
Ankara a efectuat recent de asemenea foraje de explorare în apropierea Ciprului, suscitând protestele ţărilor vecine, Cipru, Grecia, Egipt, precum şi din partea Uniunii Europene, care a ameninţat Turcia cu sancţiuni.
Citiți și: Pericolul de la porțile UE. Expert: Când pandemia va trece, vom vedea că am uitat de grupurile teroriste, care sunt din nou puternice
(surse: The Economist, Agerpres)
Redactor: Luana Păvălucă
