Strategia pe termen lung a Chinei de diversificare a surselor de energie și de constituire a stocurilor o ajută să facă față perturbărilor cauzate de războiul din Iran, deși unele sectoare se confruntă în continuare cu dificultăți majore, afirmă analiștii economici citați de France24. Conflictul declanșat de Israel și Statele Unite împotriva Iranului a blocat aproape toate transporturile din zona Golfului de șase săptămâni, iar acordul de încetare a focului, încheiat cu dificultate săptămâna aceasta, are șanse extrem de mici să ducă la o redresare imediată. Cu toate acestea, prioritatea acordată de mult timp de Beijing securității energetice a făcut ca acesta să fie bine pregătit pentru astfel de șocuri.
China este un importator net de petrol, iar anul trecut peste jumătate din țițeiul transportat pe mare a provenit din Orientul Mijlociu, potrivit firmei de analiză Kpler.
O „preocupare generală cu privire la situația geopolitică” din ultimii ani i-a determinat pe liderii chinezi să asigure construirea de depozite suficiente și constituirea de rezerve strategice, a declarat Muyu Xu, analist senior în domeniul petrolului la Kpler.
Aceste eforturi înseamnă că Beijingul se află acum într-o poziție mult mai bună decât mai mulți dintre vecinii săi asiatici, precum Japonia și Filipine, a spus ea.
Dar până acum Beijingul nu s-a „grăbit” să inițieze eliberări din rezervele sale strategice substanțiale, a precizat Xu.
„Impactul poate fi atenuat”
Acest lucru se datorează, în parte, faptului că eforturile depuse de China de zeci de ani pentru a-și reduce dependența tradițională de cărbune și combustibili fosili încep să dea roade.
Eforturile pe scară largă de tranziție către energia regenerabilă înseamnă că „Beijingul se află într-o poziție relativ favorabilă” pentru a face față situației actuale, a declarat Lauri Myllyvirta, cofondator al Centrului de Cercetare pentru Energie și Aer Curat.
Capacitatea eoliană, solară și nucleară a fost extinsă în provinciile costiere populate ale Chinei, în timp ce infrastructura îmbunătățită a rețelei electrice transportă energie electrică către acestea din interiorul țării.
Experimentul Hainan al Beijingului aduce aminte de era reformelor economice din China de după moartea lui Mao Zedong, în 1976. Foto: Profimedia Images
„Altfel, ar fi nevoie de mult mai multe importuri de petrol și gaze pentru a alimenta aceste provincii”, a spus Myllyvirta.
Deși dependențele încă există - inclusiv în vastul sector manufacturier - energia regenerabilă „ajută foarte mult la marjă”, a spus el.
Li Shuo, directorul China Climate Hub din cadrul Asia Society, a declarat pentru AFP că actuala criză energetică „justifică strategia de lungă durată a Chinei, bazată pe «toate opțiunile»”.
Președintele Xi Jinping încearcă să valorifice și mai mult dezvoltarea surselor regenerabile pe măsură ce tensiunile geopolitice se intensifică.
Postul public de televiziune CCTV a difuzat luni un reportaj în care Xi a fost citat cerând accelerarea construirii unui „nou sistem energetic” pentru a proteja securitatea energetică, deși nu a menționat războiul din Orientul Mijlociu.
Soluția: rafinăriile de tip „ceainic”
Pentru Beijing, „riscul mai grav” nu îl reprezintă șocurile energetice imediate, ci o potențială recesiune economică globală cauzată de conflict, a spus Li de la Asia Society.
Unele sectoare vor resimți inevitabil efectele negative, ceea ce va ridica noi obstacole pentru liderii care se străduiesc să relanseze activitatea economică stagnantă.
Printre acestea se numără rafinăriile de petrol de mici dimensiuni - întreprinderi private mici care, de-a lungul timpului, au beneficiat de accesul la țițeiul iranian și venezuelean supus sancțiunilor, achiziționat la preț redus.
Pierderea țițeiului iranian ar putea fi un semnal de alarmă pentru multe dintre aceste operațiuni, care sunt concentrate în principal în provincia estică Shandong și care sunt deja afectate de intervenția militară a Washingtonului în Venezuela din acest an.
Beijingul are probabil „sentimente mixte” în legătură cu acest lucru, a declarat Xu de la Kpler pentru AFP.
Pe de o parte, rafinăriile de tip „ceainic” reprezintă aproximativ o cincime din capacitatea de rafinare a Chinei, oferind, de asemenea, locuri de muncă substanțiale, a spus ea.
Foto: Profimedia
Cu toate acestea, standardele lor de mediu laxe, generarea de venituri fiscale mai puțin previzibile și concurența cu giganții de stat înseamnă că închiderea lor „nu este o veste în totalitate proastă pentru China”, a adăugat Xu.
Producția de cipuri, pe care Xi a declarat-o o prioritate strategică, este un alt sector care ar putea întâmpina provocări pe măsură ce Strâmtoarea Ormuz rămâne închisă.
Qatarul este unul dintre puținii producători la scară largă de heliu din lume - vital pentru fabricarea semiconductoarelor - iar aprovizionarea s-a oprit de când a început războiul.
Industria chimică ar putea, de asemenea, să se confrunte cu „o presiune semnificativă” din cauza perturbării, a scris Michal Meidan de la Institutul de Studii Energetice din Oxford într-un raport recent. La nivel național însă, a spus ea, „impactul poate fi atenuat”.
„Deși economia nu va fi ferită de creșterea prețurilor și de încetinirea activității economice, părțile interesate iau deja măsuri preventive în cazul în care această perturbare se va prelungi”, a scris Meidan.