Comitetul care atribuie Premiul Nobel pentru Pace, vizat de o anchetă a poliţiei norvegiene

Comitetul Nobel norvegian „sfidează şi ignoră testamentul Nobel, chiar şi după ce i s-a reamintit de mai multe ori sensul pe care Alfred Nobel voia să îl acorde acestui premiu”, a declarat juristul Fredrik Heffermehl, autorul volumului „Voinţa lui Nobel” şi critic acerb al comitetului Nobel.

Vorbind în numele a 16 personalităţi novergiene şi suedeze aflate la originea acelei plângeri, Fredrik Heffermehl consideră că premiileNobel pentru pace atribuite de peste un deceniu, inclusiv cele atribuite lui Barack Obama (2009) şi Uniunii Europene (2012), sunt „ilegale”, întrucât ele nu sunt conforme cu litera şi criteriile enunţate de Alfred Nobel, informează Mediafax.

În testamentul său, industriaşul şi filantropul suedez (1833-1896) considera că premiul Nobel pentru pace ar trebui să revină „aceluia care a acţionat cel mai mult sau cel mai bine pentru fraternizarea popoarelor, abolirea sau reducerea armelor permanente, iniţierea şi multiplicarea congreselor pentru pace”.

De-a lungul timpului, Comitetul Nobel a lărgit acest concept pentru a premia artizani ai unor acţiuni umanitare, apărători ai mediului înconjurător şi campioni ai luptei împotriva sărăciei.

Fost vicepreşedinte al Biroului internaţional pentru pace (BIP), care a primit Nobelul în 1910, Fredrik Heffermehl este adeptul unei definiţii mult mai restrânse.

Chiar şi Organizaţia pentru interzicerea armelor chimice (OIAC), premiată în 2013, nu ar merita acest premiu după părerea sa: „Ei aplică un tratat de dezarmare, dar nu pun capăt militarismului. Să zicem totuşi că este un laureat mai puţin îndepărtat (de spiritul definiţiei Nobel, n.r.) decât alţii”.

Comitetul Nobel, la rândul său, a respins întotdeauna aceste critici.

Plângerea, depusă la brigada financiară a poliţiei norvegiene - întrucât este vorba de o presupusă încălcare a unui testament - îl vizează în special pe preşedintele comitetului, Thorbjoern Jagland, şi pe influentul său secretar, Geir Lundestad.

Contactat de AFP, Geir Lundestad a refuzat să comenteze această situaţie, spunând că, în aceste condiţii, poliţia trebuie lăsată să instrumenteze plângerea.

Premiile Nobel s-au născut din voinţa inventatorului dinamitei, savantul şi industriaşul suedez Alfred Nobel (1833 - 1896), graţie unei clauze menţionate în testamentul său redactat la Paris, în 1895, cu un an înainte de a muri.

Industriaşul suedez a luat decizia de a dona în fiecare an veniturile generate de imensa lui avere unor personalităţi care s-au evidenţiat în anul precedent pentru servicii aduse omenirii.

Potrivit acestui testament, aproximativ 31,5 milioane de coroane suedeze, care reprezintă în zilele noastre echivalentul a 1,7 miliarde de coroane (197 de milioane de euro), au alcătuit un capital ale cărui dividende anuale trebuie distribuite „acelora care, pe parcursul anului precedent, s-au consacrat interesului public şi binelui omenirii”.

Din punct de vedere legal, testamentul nu a desemnat un legatar pentru averea în sine a industriaşului suedez. La deschiderea lui, în 1897, testamentul a fost contestat de membrii familiei Nobel.

În plus, Alfred Nobel a desemnat comisii şi comitete diferite care să atribuie în fiecare an aceste premii: Academia suedeză atribuie Nobelul pentru literatură, Karolinska Institutet pe cel pentru medicină, Academia regală suedeză pentru ştiinţe decernează Nobelurile pentru fizică şi chimie, iar un comitet special desemnat de Parlamentul norvegian atribuie Nobelul pentru pace. Testamentul nu explică însă metodologia pe care fiecare comisie trebuie să o urmeze pentru a decerna premiile în fiecare disciplină.

Pentru ca această problemă să fie reglată a fost nevoie de trei ani: s-a decis să se instituie în calitatea de legatar o Fundaţie Nobel care să administreze capitalul din care se acordă premiile Nobel, iar acele instituţii şi comitete desemnate prin testament au acceptat să atribuie aceste premii.

În 1968, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la înfiinţare, Banca Centrală a Suediei (Riksbank) a instituit un premiu pentru ştiinţe economice în memoria lui Alfred Nobel, punând la dispoziţia Fundaţiei Nobel o sumă anuală, echivalentă cu valoarea celorlalte premii Nobel.

În prezent, Premiul Nobel din fiecare domeniu este în valoare de 8 milioane de coroane suedeze (circa 925.200 euro) şi poate fi împărţit dacă există mai mulţi laureaţi în aceeaşi categorie, însă numărul acestora nu poate fi mai mare de trei.