Cum e viața într-un orășel german înconjurat în totalitate de teritoriu elvețian. A fost propus ca model pentru Brexit

Data actualizării: Data publicării:
The historic city of Thun, in Bern Switzerland
FOTO: Getty Images

În micul oraş Büsingen, ziua de 1 august e o zi agitată – turiştii mişună, bărcuţele de lemn şi canoele circulă pe râul Rin, relatează BBC. În oraş se celebrează Ziua naţională a Elveţiei, iar tot oraşul este împânzit de steaguri ale ţării şi de persoane care se bucură de încă un an de existenţă al confederaţiei. Detaliul interesant în tot acest peisaj este că Büsingen este, de fapt, un oraş al Germaniei.

Motivul? Acest mic orăşel este înconjurat complet de teritoriu elveţian, fapt care îl face să fie şi o enclavă şi o exclavă în acelaşi timp. Graniţa de est a orăşelului se află la 700 de metri de restul Germaniei.

Din punct de vedere politic, orăşelul de 1.450 de locuitori aparţine Germaniei. Din punct de vedere economic, însă, el este integrat în Elveţia.

La fel ca Elveţia, Büsingen se află, practic, în afara Uniunii Europene, iar orăşelul a fost de multe ori dat ca exemplu ca pe o reţetă de succes pe care britanicii ar putea să o importe pentru Brexit. În urmă cu trei ani, un politician britanic sugera că Irlanda de Nord ar putea să primească un statut similar cu cel pe care îl are Büsingen.

Roland Güntert, viceprimarul din Büsingen spune că aranjamentul politico-economic al oraşului este destul de simplu: „Avem legi germane şi ne aflăm sub jurisdicţia guvernului german, dar pe de altă parte suntem integraţi cu economia Elveţiei”.

Acest clivaj este cel mai bine observabil la restaurantul Waldheim. La intrarea pe terasa restaurantului este trasă cu vopsea o linie ce marchează graniţa dintre cele două ţări. Astfel, este posibil să-ți iei o porţie de şniţel în Elveţia, iar apoi să mergi de cealaltă parte a mesei şi să bei o bere rece în... Germania.

restaurant waldheim - larry bleiberg via bbc
Linia de „demarcație” din restaurantul Waldheim Foto: Larry Bleiberg via BBC

Pentru rezidenţi, însă, contradicţiile sunt ceva mai evidente, iar complicaţiile rezultate din traiul „binaţional” duc uneori la probleme. Schimburile comerciale au loc, în mod obişnuit în franci elveţieni, însă taxele sunt cele impuse în Germania, considerabil mai mari decât în Elveţia.

Şcolarii merg, de cele mai multe ori, la o şcoală germană din zonă, însă părinţii pot alege, ulterior, să-i trimită la un liceu din una dintre ţări.

De asemenea, rezidenţii din Büsingen au coduri poştale şi telefonice duale. Apelanţii pot folosi şi prefixul german +49, dar şi pe cel elveţian, +41.

La fel de notabil, clubul de fotbal local este singura echipă de fotbal germană care poate juca în liga elveţiană.

Istoria orăşelului, la fel de complicată ca istoria spaţiului german dinaintea unificării

Pentru Büsingen, problema a început în 1693, atunci când oraşul aflat sub control habsburgic a intrat în mijlocul unui conflict între nou formata Confederaţie Elveţiană şi Imperiul Austriac. Lordul feudal care conducea atunci regiunea, sub suzeranitate austriacă, a fost răpit de elveţieni şi dus în Schaffhausen unde a fost ţinut şase ani.

După ce Austria a ameninţat cu războiul în mai multe ocazii, elveţienii au decis într-un final să-l elibereze pe respectivul lord. Imperiul Habsburgic a refuzat, însă, să vândă şi Büsingen atunci când au înstrăinat teritoriile lor din zonă, pentru a-i pedepsi pe elveţieni pentru conflictul din trecut.

După Războiul Celei de-a Treia Coaliţii (Războaiele Napoleoniene), înfrângerea Austriei şi disoluţia Sfântului Imperiu Roman, Büsingen a trecut sub jurisdicţia Regatului Württemberg-ului, prin reorganizarea care a avut loc în spaţiul german. Württemberg a fost unul dintre statele care au format în 1871 Imperiul German după înfrângerea francezilor în Războiul Franco-Prusac. Astfel, Büsingen a ajuns să fie un oraş al Germaniei, deşi era în continuare înconjurat de teritoriu elveţian.

În 1919, Elveţia a încercat să obţină oraşul legal şi administrativ printr-un referendum în care rezidenţii oraşului au votat în proporiţie de 96% pentru a deveni parte a Elveţiei. Germania, însă, a refuzat să pună în aplicare rezultatul referendumului.

Graniţa efectivă şi controalele au fost eliminate abia în 1967.

Editor: Adrian Dumitru

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri