Sunt multe motive pentru care războiul Americii împotriva Iranului a eșuat. Unul dintre ele este eficiența dronelor iraniene. Un document confidențial obținut de The Economist dintr-o sursă de încredere sugerează că Rusia s-a oferit să furnizeze Iranului drone care nu pot fi bruiate și instruire privind modul de utilizare a acestora împotriva trupelor americane din Golf și, probabil, din alte părți.
Până acum, se crede că guvernul lui Vladimir Putin a furnizat informații care au permis Iranului să vizeze forțele americane din Orientul Mijlociu. Aceasta este prima dovadă că s-ar fi putut oferi și să furnizeze arme inovatoare în cantități suficient de mari pentru a provoca numeroase victime forțelor americane și aliate, potrivit publicației citate.
Planul secret implica furnizarea de către Rusia a 5.000 de drone cu fibră optică și rază scurtă de acțiune, de tipul celor utilizate în războiul din Ucraina, a unui număr necunoscut de drone ghidate prin satelit și rază lungă de acțiune, precum și instruirea pentru utilizarea ambelor tipuri. Datele sunt prezente într-o propunere de zece pagini pregătită de GRU, departamentul de informații al forțelor armate ale Rusiei, pentru a fi prezentată Iranului. The Economist a analizat propunerea de zece pagini, care conține șase diagrame și o hartă ce înfățișează insule din largul coastei Iranului.
Deși documentul examinat nu era datat, jurnaliștii estimează că a fost redactat în primele șase săptămâni ale războiului, când părea să existe o șansă reală ca președintele Donald Trump să ordone trupelor terestre să atace teritoriul iranian, eventual pentru a cuceri insula Kharg, un important terminal petrolier. Nu există însă dovezi directe care să confirme că documentul a fost transmis iranienilor, că vreuna dintre drone a ajuns în Iran sau că programul de antrenament promis a început.
Citește și:
„Totul s-a prăbușit”: Locuitorii insulei Ormuz sunt în pragul disperării, după ce blocada i-a adus în prima linie a războiului Iran-SUA
Surse regionale de informații informate cu privire la plan au declarat că îl consideră plauzibil, dar nu au putut să îl coroboreze independent. Jurnalistul de investigații Christo Grozev, expert în serviciile de informații ale Rusiei, spune că propunerea este în concordanță cu alte dovezi care arată că GRU caută modalități de a spori sprijinul rusesc pentru Iran în timpul războiului său cu SUA și Israelul. Și se potrivește cu dovezile care apar în regiune privind o cooperare militară mai strânsă între Moscova și Teheran.
De exemplu, la sfârșitul lunii martie, oficiali occidentali din serviciile de informații au declarat că Rusia se pregătește să trimită Iranului propriile versiuni modernizate ale dronelor cu rază lungă de acțiune de tip Shahed, pe care le-a cumpărat inițial de la Iran în 2022 și a început să le producă în 2023. Versiunile rusești pot evita mai bine apărarea aeriană și pot transporta încărcături utile mai grele, dar nu reprezintă o schimbare radicală în ceea ce privește capacitatea.
Dronele cu fibră optică, în schimb, au transformat câmpul de luptă din Ucraina prin crearea unor „zone gri” extinse în care vehiculele și soldații aflați în spațiu deschis sunt atacați fără milă. În loc să fie ghidate folosind semnale radio, care pot fi bruiate, operatorii le controlează prin fire subțiri care se înfășoară în spatele lor. Operatorii le pot folosi pentru a efectua atacuri precise la distanțe de peste 40 de kilometri.
Astfel de drone cu fibră optică au apărut recent în Liban, unde au fost folosite de Hezbollah, o organizație teroristă susținută de Iran, pentru a ataca forțele israeliene. Oficialii israelieni confirmă că acestea au fost furnizate de Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC), cea mai puternică forță militară a Iranului, dar nu au dorit să precizeze dacă provin originar din Rusia.
Dronele cu fibră optică au apărut în războiul din Ucraina din 2024 ca o modalitate de a contracara bruiajele pe care ambele părți le-au folosit pentru a învinge dronele radiocomandate. Rusia le-a folosit cu un efect devastator în anul următor, după ce le-a produs în masă. Deși sunt mai puțin manevrabile decât omoloagele lor wireless, acestea transmit imagini video mai clare și nu emit semnale radio pe care un inamic le-ar putea folosi pentru a localiza și ataca operatorul.
A doua parte a planului secret rusesc e furnizarea către Iran a unor drone ghidate prin satelit cu rază lungă de acțiune, echipate cu terminale Starlink. Rusia le-a folosit pentru a localiza și fie pentru a evita, fie pentru a ataca apărarea aeriană ucraineană. Acestea au fost extrem de eficiente împotriva logisticii ucrainene, chiar și atunci când operau mult dincolo de liniile frontului. În 2026, însă, Elon Musk a refuzat forțelor armate ruse accesul la Starlink, blocând toate terminalele care operau în Ucraina, cu excepția celor de pe o „listă albă” aprobată de guvernul Ucrainei. Propunerea rusă sugerează că aceste drone ar putea fi în schimb deturnate și utilizate în Orientul Mijlociu, care nu are astfel de restricții. Deși se speculează că și conectivitatea Starlink de acolo ar fi întreruptă la timp, acestea ar putea totuși provoca „tulburări” forțelor americane între timp.
Al treilea element al planului este instruirea. Documentul propune recrutarea operatorilor de drone dintre aproximativ 10.000 de studenți iranieni care studiază în universități rusești. Alte comunități care ar putea fi vizate sunt tadjicii, care vorbesc atât rusa, cât și o versiune a limbii persane, și minoritatea alawită din Siria, loială regimului detronat al lui Bashar al-Assad. Toți ar fi verificați pentru loialitate și împotriva extremismului religios, sugerează propunerea.
Citește și:
„S-ar putea întâmpla ceva foarte curând”. Temerea persistentă a Europei: „fereastra de oportunitate” a lui Vladimir Putin
Textul raportului GRU sugerează că a fost scris într-un moment în care principala amenințare cu care se confrunta Iranul era un atac amfibiu american pentru a deschide Strâmtoarea Ormuz sau pentru a cuceri insula Kharg. Acesta menționează că ambarcațiunile de debarcare americane ar fi deosebit de vulnerabile la atacurile dronelor, ca urmare a vitezei lor reduse. O diagramă ilustrează modul în care operatorii de drone iranieni antrenați de Rusia ar putea ataca o flotilă de desant prin lansarea unor roiuri de cinci sau șase drone din poziții ascunse aflate la aproximativ 15-30 de kilometri distanță. Deși acum pare foarte puțin probabil ca America să încerce să debarce trupe în Iran, perspectiva acestui lucru i-a îngrijorat pe oficialii ruși și iranieni la începutul războiului.
Documentul GRU menționează că Rusia este puternic angajată în cel de-al cincilea an al „operațiunii sale militare speciale” din Ucraina. Acest lucru ar limita resursele pe care le poate aloca pentru a ajuta Iranul. Propunerea subliniază, de asemenea, că Moscova și-ar asuma riscuri politice și militare implicându-se mai mult în războiul din Iran. Însă asistența limitată ar complica orice operațiune americană. De asemenea, ar putea fi negată, sugerează documentul, ceea ce ar evita tragerea Rusiei într-un conflict deschis cu SUA.
Citește și:
Ce rol au jucat aliații în decizia lui Trump de a opri operațiunea „Proiectul Libertate” în Strâmtoarea Ormuz
Editor : Ș.R.
