Un document de călătorie care ne definește naționalitatea, pașaportul promite libertate de mișcare pentru cei care l-au obținut din țara potrivită. Dar care este povestea din spatele creării acestui document cu aproximativ un secol în urmă?
Când britanicii au votat să iasă din Uniunea Europeană în 2016, pașapoartele Regatului Unit nu le mai ofereau deținătorilor lor dreptul de a călători liber prin Europa. În alte cuvinte, Brexit a schimbat identitatea cetățenilor britanici: ei nu mai erau europeni, scrie Deutsche Welle.
Mulți britanici care trăiau în Germania, spre exemplu, au decis să ceară cetățenie germană ca să obțină pașaportul german și să poată rămâne în UE fără viză.
Dar acum ceva timp, oricine putea să călătorească dintr-o țară în alta fără niciun pașaport.
Pașapoartele, așa cum le știm astăzi, au existat doar în jur de 100 de ani, potrivit lui Hermine Diebolt, care lucrează la Biblioteca și Arhivele Națiunilor Unite de la Geneva, Elveția.
Geneva a fost cândva gazda Ligii Națiunilor, predecesorul Națiunilor Unite, care a fost fondată în 1920 ca să ajute la menținerea păcii după ororile Primului Război Mondial.
A fost o perioadă în care vechile imperii coloniale se prăbușeau și noi state-națiuni se nășteau. Oamenii nu mai erau subiecții conducătorilor lor, ci cetățeni ai națiunilor.
Mulți dintre ei treceau granițele dintr-o țară în alta, după ce au fost strămutați din cauza războiului. Dar cei mai mulți aveau la ei doar documente locale – alții nu aveau documente de niciun fel – ca să își demonstreze identitatea.
Încă din vremea războiului, țări precum Germania, Franța, Marea Britanie și Italia au început să insiste asupra faptului că oamenii din țările inamice au nevoie de documente oficiale de identificare ca să intre pe teritoriul lor.
„Vameșii s-au confruntat dintr-o dată cu multe documente de călătorie diferite, cu mărimi și forme diferite, și era greu să știi dacă pașaportul era autentic sau nu”, a explicat Diebolt despre marea mișcare de oameni de după 1918 când s-a terminat războiul. „Așa că chiar aveau nevoie să găsească o soluție.”
În 1920, Liga Națiunilor i-a adunat pe liderii lumii la Paris ca să participe la „Conferința despre pașapoarte, formalități vamale și bilete directe”.
Și, astfel, a devenit oficial: toate pașapoartele trebuie să arate într-un anume fel și să includă același gen de informații.
În scurt timp, însă, au apărut proteste împotriva pașapoartelor. Mulți lideri preferau lucrurile așa cum erau înainte, când oamenii se puteau mișca liber fără să fie nevoie de aceste documente.
Pașapoartele erau detestate și de public și de presă. Oamenii credeau că pașapoartele le subminează libertatea și le încalcă viața privată. Documentul se baza și pe multă birocrație.
Însă lucrurile nu mai puteau fi ca înainte. Membrii Ligii Națiunilor nu s-au putut pune de acord cu privire la o lume fără controale vamale și fără pașapoarte.
Potrivit clasamentului celor mai puternice pașapoarte în 2023, primul loc era deținut de Emiratele Arabe Unite, iar pe ultimul loc se clasa Afghanistan.
În jur de 10 milioane de oameni rămân însă fără cetățenie, ceea ce înseamnă că nu au dreptul la niciun fel de pașaport, de multe ori din cauza discriminării împotriva anumitor grupuri etnice.
Editor : Raul Nețoiu
