Sari la conținut

De ce vrea un expert israelian în securitate cibernetică să facă afaceri în România

Armata este o componentă esenţială a vieţii cetăţenilor din Israel. Toată lumea o face în mod obligatoriu, femeile - doi ani, iar bărbaţii - timp de trei ani. Dincolo de antrenamentele clasice, necesare populaţiei unui stat din Orientul Mijlociu, israelienii îşi dezvoltă în timpul serviciului militar şi mentalităţi pe care ulterior le folosesc în viaţa civilă, mai ales în dezvoltarea de start-up-uri în domeniul securităţii cibernetice. O spune Rami Efrati, fostul şef al biroului de securitate cibernetică din Israel, într-un interviu acordat Cristinei Cileacu.

Să zicem că instalăm o aplicaţie care ne ajută să căutăm repede şi eficient taxiuri. Procedura simplă de altfel pe care o avem de urmat, ne va arăta la un moment dat opţiunea: permiteţi accesul la fişierele din telefonul dvs. Ar fi bine să ne întrebăm de ce vrea cineva care a făcut o aplicaţie pentru taxi să aibă acces la fotografiile şi documentele personale pe care le avem în telefon? Poate că facem acest lucru, dar graba de a ne găsi un taxi şi curiozitatea de a vedea cum funcţionează noua aplicaţie ne fac să permitem accesul şi să uităm rapid că am făcut acest lucru.

Cristina Cileacu, jurnalist Digi24: Voi începe cu o întrebare foarte practică. Telefonul meu a început să se deschidă şi să se închidă singur, mă localizează pe hărţi, chiar dacă nu am deschis funcţia de localizare şi tot felul de astfel de lucruri. Este aceasta o chestiune de securitate cibernetică?

Rami Efrati: Poate fi. Nu ştii niciodată. Am mai auzit şi de momente în care oamenii discută între ei şi dintr-o dată telefoanele le trimit reclame care le indică: mergi la stânga şi o să găseşti ce cauţi, iar oamenii se întreabă cum de se întâmplă aceste lucruri. Se poate întâmpla, pentru că nu ştim cu adevărat ce aplicaţii au telefoanele noastre mobile, nu ştim cine le operează, nu ştim de ce trebuie să le permitem să facă sau nu anumite lucruri. Dacă ai ceva de ascuns vreodată, nu folosi telefonul. Dar trăim într-o lume minunată, trebuie să vorbim, trebuie să ne facem treaba, dar cel mai important lucru este ca înainte de a instala orice pe calculatorul sau telefonul tău, verifică dacă ai într-adevăr nevoie de acea aplicaţie. Dacă nu-ţi trebuie, pur şi simplu şterge-o. Dar ce mă întrebi tu şi este o întrebare bună, poate nu este de la vreo aplicaţie. Poate aşa s-a construit telefonul şi chiar şi producătorul, poate fi orice companie, nu are nicio idee despre cipurile şi programele care sunt integrate în sistemul său şi care pot fi folosite pentru spionaj.

Internetul şi tehnologia ne schimbă stilul de viaţă şi ne ajută să câştigăm foarte mult timp indiferent de problema pe care o avem de rezolvat. Este bine că le avem şi că putem să le folosim în avantajul nostru. Utilizarea acestor instrumente vine şi cu o serie de dezavantaje, iar cel mai mare dintre ele este expunerea vieţii private. Fiecare dintre noi trebuie să înţeleagă că online înseamnă şi a fi vulnerabil.

Cristina Cileacu: Când vorbim despre atacurile cibernetice, de regulă ne gândim la băieţii răi care atacă obiective importante de securitate, obiective şi facilităţi strategice. Cum rămâne cu băieţii buni, dacă aş spune Facebook sau Google de exemplu, şi ei colectează şi se vorbeşte public despre asta, şi ei colectează multe date despre noi. Ei ştiu mai bine decât noi ce vom cumpăra, ce fel de vacanţe vom avea şi aşa mai departe. Cum putem numi acest lucru?

Rami Efrati: Datele înseamnă afaceri. Datele valorează milioane de dolari. De aceea, companii precum Amazon, Google, Facebook şi alţii dau foarte multe lucruri gratuit. Vrei să ai cont de gmail, nu plăteşti pentru el. Cineva îl arhivează, cumva aceste companii pot folosi informaţiile despre tine, uneori îţi afectează, alte ori nu îţi afectează intimitatea, poţi spune da sau nu, pentru că în multe cazuri, când îţi instalezi o aplicaţie, nici nu realizezi că tu poţi spune nu şi aşa ei nu o pot folosi. Cei mai mulţi dintre oameni răspund da, da, da, continuă (n.r. când instalează aplicaţii) şi asta este. Pentru că cei mai mulţi dintre oameni, chiar dacă realizează aceste lucruri, nu sunt suficient de conştienţi să nu le facă. Datele sunt scumpe, valorează bani, datele sunt folosite nu ca să ne spioneze, ci ca să ne studieze obiceiurile şi să se asigure că ne vom cheltui banii pe lucruri care ne place să le facem, dar şi pe lucruri pe care ne forţează cineva să le facem. De multe ori, dacă ai aceste informaţii şi nu le securizezi, pot ajunge uneori în mâinile greşite şi pot fi folosite împotriva ta.

Start-up, adică o companie nouă care creşte rapid şi dezvoltă produse inovative. Acest tip de afacere se practică peste tot în lume, dar sunt ţări care investesc imens, prin programe guvernamentale, în start-up-uri. In Israel preocuparea pentru securitate face parte din ritualul zilnic al fiecărui cetăţean. Aşa că pasul spre companii care să se ocupe de securitatea cibernetică a fost făcut firesc. În fiecare an se organizează un eveniment amplu, la care participă specialişti în domeniu din toată lumea, care vin să se pună la curent cu ultimele noutăţi în domeniu.

Cristina Cileacu: Suntem în Israel şi aici vedem multe start-up-uri în domeniul securităţii cibernetice. Am vizitat câteva dintre ele şi cele mai multe, dacă nu chiar toate, sunt legate sau sunt dezvoltate de oameni care au experienţă în domeniul serviciilor secrete şi al armatei. Cum ajută aceste lucruri dezvoltatea ariei securităţii cibernetice în ţara dvs. şi cum poate fi implementat sistemul într-o ţară cu o creştere mai mică în armată şi securitate?

Rami Efrati: Nu voi vorbi despre pilonii pe care este construit ecosistemul israelian. Dar armata şi serviciile de securitate au un rol foarte important în viaţa şi cultura noastră, pentru că acesta este un incubator naţional. Toată lumea trebuie să treacă prin ele (n.r. armata este obligatorie în Israel). Cei bogaţi, cei mai puţin bogaţi, cei mai talentaţi, cei fără talente, dar toţi ajung într-o zonă foarte fierbinte şi toţi „fierb" împreună. Ce îi învăţăm în armată? Două lucruri principale, mai ales cei din serviciile de securitate. Să gândească în afara limitelor şi să lucreze în echipă. Dacă aş vrea să elaborez doar în aceste două direcţii, ce înseamnă? Înseamnă că îi învăţăm să devină antreprenori. Şi dacă devin antreprenori vor avea de a face cu start-up-uri. Deci aceşti tineri care îşi servesc ţara mai mult de trei ani trebuie să facă faţă celor mai sensibile situaţii, li se dau bugete, li se dau cele mai bune echipe, vor lucra cu cei mai profesionişti oameni, vor fi complet implicaţi şi toate acestea le ştiu deja din armată. Acum intră în viaţa civilă şi ies din armată cu idei excelente, de aceea avem astăzi mai mult de 450 de companii start-up. Aceasta este doar o parte. A doua parte este ministerul economiei. Biroul de cercetare, pe care acum îl numim Autoritatea pentru Inovaţie. Avem platforme speciale pentru susţinerea start-up-urilor şi pentru susţinerea lor financiară, cu dezvoltarea afacerii, şi împreună cu Directoratul pentru Cibernetică, aceste companii pot creşte rapid. Unele dintre ele eşuează, de fapt 95% dintre ele eşuează, dar guvernul îşi asumă riscul şi susţine aceste companii pentru a crea soluţii tehnologice pentru Israel.

Să încerci până când reuşeşti este atitudinea pe care o au antreprenorii de succes. Bineînţeles că nu este simplu şi că este nevoie de mult sprijin din partea celor din jur. Eşecul este însă doar o etapă în drumul spre rezultatele bune şi nimeni nu ar trebui „pus la colţ" pentru că a dat greş într-o încercare de antreprenoriat.

Cristina Cileacu: Ce stă în spatele acestei mentalităţi de a investi în eşec, pentru că aşa cum aţi spus, 95% dintre aceste start-up-uri eşuează, dar 5% reuşesc să devină foarte puternice şi cunoscute în toată lumea. Cum au ajuns israelienii la acest tip de mentalitate?

Rami Efrati: Să ne uităm la cei care nu reuşesc. Este o idee excelentă. Când cineva nu reuşeşte, nu îi tăiem capul celui care a eşuat. Ne uităm să vedem dacă şi-au învăţat lecţia, ce vor face mai departe? Dacă şi-au învăţat lecţia, vor merge mai departe şi vor crea noi start-up-uri. Unele dintre ele nu vor avea succes, dar o vor lua de la capăt. Noi nu ne oprim doar pentru că cineva spune: nu ai reuşit. Apoi, sunt aceste companii de succes, care sunt foarte bune pentru ţară, pentru că oamenii aceştia, care stau în Israel, dau de lucru multor familii, plătesc taxe, au acţiuni şi este bine pentru creşterea ţării. Puteţi să faceţi toate acestea şi în România? Răspunsul este da. Dar aveţi nevoie de susţinerea guvernului. Nimeni nu poate reuşi de unul singur, este nevoie de capital de risc, este nevoie de antreprenori, pe care voi îi aveţi, aveţi nevoie de tehnologii noi, România are oameni deştepţi, deci cred că se găsesc, dar aveţi nevoie de ţară să-i susţină, să le spună: sunt gata să investesc în aceste companii noi.

Cristina Cileacu: Şi dacă guvernul, pentru că nu ştiţi prea multe despre ţara mea, dar să spunem că politica nu este neapărat orientată spre viitor, ce alte soluţii ar fi dacă un guvern nu are ca prioritate acest gen de investiţii?

Rami Efrati: Am fost antreprenor întreaga mea viaţă şi pot să vă spun un lucru. Dacă nu mă susţine guvernul, o să găsesc mii de căi ca să mă descurc singur. Mă voi duce la fonduri de investiţii, mă voi duce la investitori, voi face tot ce pot ca să reuşesc.

Cristina Cileacu: Care este sfatul dvs pentru antreprenorii români care vor să se dezvolte în domeniul securităţii informatice, al start-up-urilor şi aşa mai departe?

Rami Efrati: Să nu renunţe niciodată. Încercaţi cât de mult puteţi. Va costa mult. Întâi luaţi bani de la familie, ceea ce nu este simplu de făcut, dar dacă aveţi o idee şi nu găsiţi susţinere în România, mai sunt ţări care vor fi dornice să vă susţină. Ştii câte companii israeliene sunt în Silicon Valley, în vestul SUA? De ce? Nu pentru că aveau nevoie de bani, ci pentru că ştiu că aceasta este o piaţă şi pentru că acolo este susţinere pentru tehnologiile noi. Când vorbim despre tehnologiile noi nu mai vorbim doar despre cibernetică. Acum s-au transformat în block chain (succesiune de segmente) toată lumea lucrează la asta. Chiar şi în România companiile au de a face cu block chain. Lumea caută tehnologii şi pieţe noi, dar şi un nou fel de a face antreprenoriat. Eu cred că se poate face şi la voi şi dacă oamenii vor avea idei bune, îşi vor găsi investitorii. Poate nu în România, poate în alte locuri.

Cristina Cileacu: Ce fel de planuri aveţi pentru România?

Rami Efrati: Am propria mea companie care se ocupă de securitatea informatică. Atunci când m-am întors acasă din România mi-am dat seama că voi începe să fac afaceri în România. Am decis acest lucru, am vorbit cu partenerii mei, am decis să mergem în România şi să facem afaceri. Vom face acest lucru cu guvernul? Nu. Vom începe cu sectorul privat pentru că acesta realizează că este nevoie de astfel de soluţii şi nu vreau să vând, vreau să fac parteneriate cu românii şi sper că îi voi găsi pe cei potriviţi, iar vânzările vor fi făcute de companiile româneşti. Acestea vor avea mulţi oameni care să lucreze la aşa ceva, ei le vor susţine şi vor face serviciile profesionale, este o situaţie de câştig reciproc. Asta avem de gând să facem acolo.

Cristina Cileacu: Dar de ce România?

Rami Efrati: Nu ştiu, pur şi simplu m-am îndrăgostit de România după ce am fost acolo prima oară. Am descoperit că sunt multe similarităţi între Israel şi România, am descoperit că surprinzător, sunt doar două ore de zbor, că suntem pe acelaşi fus orar, am găsit oameni foarte talentaţi, mulţi oameni talentaţi şi am descoperit că este nevoie de aşa ceva. Iar dacă este nevoie, noi avem soluţii pe care voi nu le aveţi, deci putem face echipă. Aceasta este ideea.

Se cheltuie miliarde de euro anual pentru securitatea cibernetică şi se investeşte în acest domeniu pentru că preţul plătit în urma unui atac ar fi mult mai mare. Echipele de specialişti în securitatea cyber au locuri în care se pot antrena pentru a vedea cum fac faţă în cazul unor lovituri de amploare. Sunt facilităţi reale şi hackeri la fel de reali angajaţi să atace diferite sisteme, de la cele bancare, la cele energetice. Totul se întâmplă cu viteză, iar presiunea pusă pe echipele care vin la antrenament este cât se poate de adevărată.

Cristina Cileacu: Am vizitat în Israel o companie numită Cyber Gym, sunt destul de sigură că ştiţi despre ce vorbesc, şi am descoperit că în Israel, specialiştii în securitate cibernetică fac antrenamente, ca în armată, pentru a preveni atacurile cibernetice. Se pot implementa şi în alte ţări acest tip de facilităţi?

Rami Efrati: În primul rând, Cyber Gym este o companie excelentă şi ei s-au lansat ca o companie de training (pregătire) operaţional şi le permit oamenilor să se antreneze împotriva diferitelor tipuri de atac asupra afacerilor cu operaţiuni financiare. Cyber Gym se ocupă de acest gen, alte cinci companii se ocupă doar de simulatoare pentru atacuri cibernetice. Sunt acestea doar în Israel? Răspunsul este nu. Am găsit acest gen de afaceri în multe locuri din lume, în SUA şi alte ţări. Cred că sunt obligatorii şi de asemenea, universităţile au început să se preocupe de aceste lucruri la nivel naţional, cred că trebuie să fie obligatorii. Ce a făcut Cyber Gym, a creat un oraş şi ţinta pe care o au ei este compania electrică. Şi apropos, compania a fost creată de reţeaua naţională de energie din Israel, pentru că ei au realizat că sunt o ţintă şi că trebuie să fie bine protejaţi. Să ne pregătim oamenii să facă asta. Apoi au început şi alţii să facă la fel şi locul este deschis pentru echipe din toată lumea.

Cristina Cileacu: Am mai vorbit despre diferenţa dintre cum lucrează împreună serviciile secrete şi cei care lucrează în domeniul securităţii cibernetice. Ce puteţi să împărtăşiţi cu publicul din România despre serviciile secrete care obţin informaţii prin programele malware?

Rami Efrati: Spaţiul cibernetic a devenit foarte important pentru serviciile secrete. Obţii multe informaţii, cum m-ai întrebat mai devreme despre Google, dar schimbi numele. Că îi spui CIA, NSA, FSB şi alţii, toţi se uită la tine. Poate nu se uită la fişierele tale sau ale mele, dar serviciile secrete vor să adune informaţii despre o ţară, despre stabilitatea ei, despre oportunităţile de afaceri, despre IP-uri (proprietatea intelectuală). Mare parte din dark web (internetul ascuns) sunt oameni care încearcă să fure drepturi de proprietate intelectuală. Alţii doar vor încerca să îţi ia banii. Deci este important să fii foarte bine protejat. Nu trebuie să discutăm despre asta, decât dacă vrei, dar o ţară trebuie să fie protejată. Dacă guvernul nu îşi face treaba în acest sens, din diferite motive, piaţa liberă o va face ea însăşi. Pentru că aşa-numiţii noi lideri vor fi companiile de asigurări. Ei vor apărea cu noi reguli, ei vor fi cei care vor spune: nu ai fost bine pregătit, nu ai făcut analize de risc, nu te-ai pus pe primul loc, aşa că ne vei plăti foarte mulţi bani ca să te putem proteja.

Cristina Cileacu: Să vorbim despre utilizarea internetului, pentru că lumea se dezvoltă şi folosirea internetului creşte. Dar sunt ţări precum China şi Iran, care nu folosesc internetul cum face restul lumii, ei folosesc ceea ce numesc intranet. Este posibil ca acest tip de internet să fie impus în restul lumii?

Rami Efrati: Trăim într-o lume liberă şi eu nu cred că într-o ţară democratică se poate întâmpla aşa ceva. Nimeni în Israel şi cred că nici în România, nu va permite cuiva să se impună un tip de internet. Internetul este global şi chiar şi în Iran şi alte ţări, o să descoperi că deşi guvernul uneori opreşte sau încearcă să controleze internetul, sunt foarte multe căi prin care se poate depăşi acest fapt şi oamenii o fac. Eu nu cred că internetul ar trebui folosit ca intranet la nivel global.

Deep web şi componenta lui mai cunoscută dark web sunt zonele internetului ascunse de utilizatorii obişnuiţi, unde nu poţi ajunge cu ajutorul motoarelor obişnuite de căutare. Aceste spaţii virtuale sunt folosite pentru tranzacţii de tot felul, care depăşesc cu mult limita legii şi care sunt greu de descoperit şi de experţii în securitate cibernetică. Lumea aceasta are şi propriul sistem financiar, monede virtuale.

Cristina Cileacu: Criptomonedele sunt foarte importante în zilele noastre şi se dezvoltă tot mai mult. Vor ajunge să înlocuiască banii reali sau rămân doar pentru utilizarea în dark net (internetul ascuns)?

Rami Efrati: Sunt deja folosite în dark net. Întrebarea este dacă toată lumea va adopta acest gen de criptomonede, care sunt mult mai sigure datorită tehnologiei numită block chain. După cum vedeţi, în Coreea sau în alte locuri, guvernele au decis că nu vor permite folosirea acestor monede. Cele mai multe dintre ţări nu au spus deja ce vor face în această privinţă, dar vor reglementări. Chiar şi Institutul pentru Ştiinţă şi Tehnologie din SUA a făcut un draft recent şi nimeni nu ştie ce se va întâmpla. Eu personal cred, dar asta este doar părerea mea, că acest lucru se va întâmpla în toată lumea. Pentru că lumea nu poate opri aceste noi metode de plată.

Pe aceeași temă