Egiptul post-Morsi. Analiștii așteaptă reacția Frăției Musulmane

Ciucă, despre renunțarea la Cîrstoiu: Era clar că nu există nicio speranță

Burduja: Să ne concentrăm pe viitor. Orice zi pe care o pierdem în aceste cancanuri – ce a fost, cine a fost – este o zi pierdută

Romașcanu: Niciodată să nu spui niciodată. Am avut un doctor bun candidat, dar n-a putut să ducă lupta

Nicușor Dan: „Bătălia se dă în continuare între mine și Piedone”

Gaz periculos depistat în școli și grădinițe din 16 județe. E considerat unul dintre factorii de risc pentru cancerul pulmonar

Ce spun bucureștenii despre retragerea lui Cîrstoiu

Un tren a luat foc în mers în Canada

Claudiu Manda și Rareș Bogdan, în topul absenților din Parlamentul European

România vrea să cumpere vehicule militare din Coreea de Sud

„Intervenţia armatei reprezintă un gest care trebuie urmărit. Vor putea fi găsite explicaţii, o serie de argumente, dar gestul nu anunţă neapărat o revenire la o variantă democratică”, este de părere fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu.

„Mi-e greu să cred că Frăţia Musulmană nu va avea reacţie, este o lovitură împotriva lor. Nu ne putem aştepta la o lipsă de reacţie a Frăţiei Musulmane. Mă tem să nu fie una violentă, văzând imaginile.Ne putem aştepta şi la ciocniri, apreciază, la rândul său, Laura Sitaru, expert în Orientul Mijlociu.

Deocamdată, două nume au început să impună în prim-planul politicii egiptene post-Morsi: generalul Abdel Fattah al-Sisi, şeful forţelor armate şi autorul deja celebrului ultimatum, şi liderul opoziţiei, Mohamed ElBaradei, laureat al premiului Nobel pentru Pace şi figură de prestigiu a politicii egiptene.

ElBaradei ajuns cunoscut pe scena internaţională graţie postului de director-general al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică, pe care l-a ocupat vreme de 12 ani. Iar pentru această Misiune a primit şi premiul Nobel pentru pace în 2005.

Mohammed ElBaradei a susţinut o schimbare democratică în Egipt încă din 2009 şi a criticat puternic rolul pe care l-au avut generalii în susţinerea regimurilor nedemocratice. A jucat şi un rol important în răsturnarea de la putere a lui Hosni Mubarak în 2011, când a participat personal la protestele din Piaţa Tahrir din Cairo. A fost mandatat atunci de opoziţia egipteană să negocieze tranziţia şi se arătase dispus să conducă un guvern interimar democratic.

Asocierea dintre armata şi Mohamed ElBaradei poate veni ca o surpriză, mai ales din cauza criticilor vehemente pe care acesta le-a adus forţelor armate în trecut. Dar mişcarea este menită să credibilizeze evoluţiile politice de la Cairo pe arena internaţională.

Armata îi poate oferi lui Mohamed ElBaradei cadrul necesar pentru a implementa reformele democratice pe care le susţine.