Suedia era cunoscută de zeci de ani drept o țară cu impozite și cheltuieli publice mari, care se ocupa cu atenție de viața cetățenilor săi prin intermediul spitalelor, școlilor și căminelor sale de stat. Vremurile s-au schimbat, însă, iar țara nordică de 11 milioane de oameni a îmbrățișat tot mai mult capitalismul și individualismul, se arată într-un raport al Wall Street Journal.
Astăzi, aproape jumătate din clinicile din Suedia sunt private, fiind deținute de multe ori de companii cu capital privat. Unul din trei licee este acum privat; în 2011, doar 20% dintre licee erau private. Companiile care administrează aceste școli sunt listate la bursă.
Această transformare i-a permis Suediei să facă ceva ce puține țări industrializate au reușit în ultimii ani: să reducă rolul statului în viața publică, ceea ce a dus la reducerea drastică a taxelor și stimularea antreprenoriatului și a creșterii economice, spun economiștii.
Cheltuielile publice sociale, care includ sănătatea, educația și toate ajutoarele sociale, au scăzut la 24% din PIB – aproape de nivelul înregistrat în Statele Unite și cu mult sub Franța și Italia, unde aceste cheltuieli depășesc pragul de 30%.
Economia Suediei este de așteptat să crească cu aproximativ 2% pe an până în 2030, similar cu cea a Statelor Unite și de două ori mai mult decât Franța și Germania, potrivit estimărilor din luna aprilie a Fondului Monetar Internațional.
„Suedia este un adevărat tărâm al oportunităților”, a spus ministrul suedez de finanțe Elisabeth Svantesson. „Vreau ca oamenii și capitalul să rămână aici și să crească.”
Suedia era cândva una dintre cele mai sărace țări din Europa. Acum, este una dintre cele mai bogate
În timp ce multe țări europene continuă să crească impozitele, Svantesson le-a redus trei ani la rând. Cota maximă a impozitului pe venit în Suedia a scăzut până aproape de 50% de la aproape 90% în anii ‘80.
Ținând cont de povara fiscală generală, „este mai atractiv aici decât în SUA”, a spus Conni Jonsson, fondatorul miliardar al EQT, a treia cea mai mare firmă cu capital privat din lume.
Criticii spun că transformarea Suediei a mers prea departe. Inegalitatea este în creștere în această țară tradițional egalitară. Violențele provocate de găștile de infractori au explodat în zeci de suburbii care s-au umplut de imigranți, creând zone unde rețelele criminale locale contestă autoritatea statului și împiedică poliția să își desfășoare activitatea.
„Perspectiva americană cu privire la Suedia este atât de departe de realitate”, a spus Andreas Cervenko, autor suedez care a trăit un timp în California. Societatea suedeză construită pe modelul „unul pentru toți, toți pentru unul” se transformă acum într-un model unde toată lumea trebuie să se descurce pe cont propriu.
Suedia era în 1870 una dintre cele mai sărace țări din Europa. În 100 de ani, ea a devenit a treia cea mai bogată țară din Europa, fără a avea impozite mari.
Începând din anii ‘60, Partidul Social-Democrat de centru-stânga, care a dominat politica postbelică a țării, a crescut mult taxele și cheltuielile publice, care în anii ‘90 au ajuns până la 70% din PIB.
Schimbările au dus la o perioadă lungă de creștere economică slabă, venituri (după impozitare) stagnante și deficite bugetare și datorii tot mai mari, care au culminat cu criza bancară de la începutul anilor ‘90.
Sub presiunea investitorilor, guvernul a instituit reforme economice majore în următoarele două decenii, inclusiv reducerea ajutoarelor de șomaj și a subvențiilor pentru locuințe, privatizarea serviciilor publice, reducerea impozitelor și reforma sistemului de pensii.
Suedia a impus reguli stricte de limitare a datoriei publice și, la mijlocul anilor ‘2000, a eliminat impozitele pe avere și moștenire. Astfel, antreprenorii bogați care au plecat din Suedia din cauza impozitelor mari s-au întors în țară.
Transformarea Suediei are mulți câștigători, dar și unii pierzători
Sondajele internaționale arată că suedezii privesc cu ochi mult mai buni bogăția și persoanele cu averi mari decât oamenii din Franța, Spania, Germania sau Italia. De asemenea, ei au o imagine mult mai pozitivă asupra economiei de piață decât orice altă țară europeană în afară de Polonia.
Pe măsură ce statul s-a retras, sectorul privat s-a extins. Suedia a înregistrat peste 500 de oferte publice inițiale în perioada 2014-24 – mai mult decât Germania, Franța, Olanda și Spania la un loc, potrivit unui raport al fostului președinte al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi.
Suedia a depășit acum și Statele Unite la numărul de miliardari pe cap de locuitor, mulțumită unui sector al tehnologiei înfloritor și a unei industrii a jocurilor video care a scos pe piață produse de mare succes precum Minecraft sau Candy Crush.
Transformarea Suediei are mulți câștigători, în special familii din clasa mijlocie care dețin proprietăți și au profitat de creșterea veniturilor și explozia prețurilor locuințelor.
Dar, există și pierzători: chiriașii care trăiesc în afara marilor orașe, unde sunt mai puține joburi noi și serviciile publice sunt în scădere, dar și comunitățile de imigranți cu venituri mici, care depindeau în mai mare măsură de stat.
Procentul suedezilor cu vârste între 20 și 27 de ani care trăiesc cu părinții lor a crescut de la 15% la 26% în perioada 1995-2023, pe măsură ce costurile locuințelor au crescut.
„Sistemul funcționează bine pentru unii oameni”
„Au luat resurse din sectoarele care erau menite să protejeze societatea”, a spus Jonsson de la EQT. „Dar, bineînțeles, pentru dinamismul economiei a fost bine.”
Suedia a căzut recent în clasamentele internaționale privind educația. Susținătorii școlilor private pun acest lucru pe seama nivelului ridicat al imigrației; criticii spun că de vină este gruparea elevilor performanți în clase separate de cei care întâmpină dificultăți.
Înainte de alegerile generale din luna septembrie, problemele legate de școlile cu scop lucrativ și de schimbările din societate apar din nou în atenția publicului și vor juca un rol important în campaniile electorale.
Social-democrații din Suedia au promis că vor interzice școlile conduse de companii cu scop lucrativ și au cerut investiții mai mari în serviciile publice și ajutoarele sociale, criticând în același timp reducerea taxelor pentru persoanele bogate.
„Sistemul funcționează bine pentru unii oameni”, a spus Așa Plesner, o fostă administratoare de școală. „Este o ruptură clară de la universalismul suedez.”
Editor : Raul Nețoiu
