Analiză Hamas este o umbră palidă a ceea ce a fost odată, dar ar putea încă să se reinventeze (BBC)
Cum poate un grup care a guvernat Fâșia Gaza timp de aproape 20 de ani, conducând cu mână de fier două milioane de palestinieni și luptând împotriva Israelului în războaie repetate, să depună brusc armele și să renunțe la control? - se întreabă BBC în debutul unui amplu articol despre organizația teroristă și posibilul său viitor în regiunea distrusă de războiul provocat în urmă cu doi ani de atacul din 7 octombrie asupra Israelului.
Judecând după fluxul constant de imagini macabre care ies din Gaza de la intrarea în vigoare a armistițiului, pe 10 octombrie, Hamas pare hotărât să-și reafirme autoritatea. Bărbații săi mascați, reveniți pe străzi, au fost văzuți bătând și executând oponenți. Plutoanele de execuție improvizate au trimis la moarte bărbați îngenuncheați despre care se spune că sunt membri ai grupurilor rivale, inclusiv ai unor clanuri puternice din Gaza.
Alte victime, ghemuite de frică, sunt împușcate în picioare sau bătute cu bastoane.
Unii dintre cei care sunt acum atacați de Hamas au făcut parte din grupuri implicate în jefuirea și deturnarea ajutoarelor, potrivit unui lucrător umanitar cu care jurnaliștii BBC au vorbit, agravând criza umanitară. ONU a acuzat, de asemenea, bandele criminale de furtul ajutoarelor.
Nu trăim încă într-o lume în care, așa cum prevede planul de pace în 20 de puncte al președintelui american Donald Trump pentru Gaza, luptătorii Hamas să predea armele, să se supună unei amnistii, să părăsească Gaza și să predea controlul unei forțe internaționale de stabilizare.
La rândul său, președintele Trump părea inițial ambivalent față de brutalitatea organizației.
În drumul său spre Israel, pe 13 octombrie, el a semnalat că SUA au dat Hamasului – desemnat grup terorist de către SUA, Marea Britanie, Israel și alte țări – undă verde pentru a restabili ordinea.
„Le-am dat aprobarea pentru o perioadă de timp”, a declarat el reporterilor aflați la bordul avionului Air Force One.
Trei zile mai târziu, el și-a înăsprit tonul. „Dacă Hamas continuă să ucidă oameni în Gaza, ceea ce nu era prevăzut în acord”, a scris el pe Truth Social, „nu vom avea de ales decât să intervenim și să-i ucidem”.
BBC ridică două întrebări:
- Unde se află Hamas în situația actuală din Gaza?
- Și, în cele din urmă, după doi ani de război care au dus la suferințe fără precedent pentru propriul popor și la moartea violentă a majorității figurilor sale cheie, ce viitor are, dacă are vreunul, această grupare?
„O pierdere completă a legii și ordinii”
Pentru mulți locuitori din Gaza, traumatizați și epuizați de doi ani de suferințe perpetue – și de un război care a ucis 68.000 de oameni în Gaza, potrivit Ministerului Sănătății condus de Hamas – acest final urât este stresant, dar nu este o surpriză.
Dintre locuitorii din Gaza cu care jurnaliștii BBC au vorbit – printre care se aflau lucrători umanitari, avocați, precum și un fost consilier al unui lider Hamas – fiecare are o părere diferită cu privire la probabilitatea ca Hamas să depună armele și să renunțe la control.
Și, într-adevăr, având în vedere situația de pe teren, dacă acum este momentul potrivit pentru a face acest lucru.
„Au trecut doi ani de când legea și ordinea au dispărut complet”, spune lucrătorul umanitar Hanya Aljamal din casa sa din Deir al-Balah, în centrul Fâșiei Gaza. „Avem nevoie de cineva care să preia controlul.
„Oricât de necalificat ar fi Hamas pentru a guverna Fâșia, ei sunt o opțiune mai bună decât bandele.”
Dr. Ahmad Yousef, fost consilier al lui Ismail Haniyeh, care a fost liderul politic al Hamas, este de părere că în prezent este nevoie de o mână fermă.
„Atâta timp cât există încă oameni care încearcă să ia legea în propriile mâini, avem nevoie de cineva care să-i sperie și să-i împingă în colț”, spune dr. Yousef, care conduce acum un grup de reflecție din Gaza și rămâne apropiat de conducerea Hamas.
„Acest lucru va dura ceva timp. Nu mult timp. În decurs de o lună, vom găzdui forțele de poliție și soldații din Turcia și Egipt”, continuă el, referindu-se la forța internațională de stabilizare pentru Gaza, prevăzută în planul de pace, care ar putea fi compusă din trupe din Egipt și Turcia, printre altele.
„Acesta este momentul în care își vor pune armele deoparte.”
Alți locuitori din Gaza sunt mai sceptici și mai temători. Unii nu sunt convinși că Hamas va renunța la putere – sau la arme.
Moumen al-Natour, un avocat din Gaza închis de mai multe ori de Hamas, este unul dintre ei.
Se ascunde din iulie, când, spune el, oameni înarmați și mascați din Hamas au venit la apartamentul său din orașul Gaza și i-au ordonat să se prezinte la spitalul al-Shifa pentru interogatoriu.
„Hamas transmite lumii și președintelui Donald Trump mesajul că nu va renunța la putere și nici nu va preda armele. Dacă aș cădea acum în mâinile Hamas, ar face un videoclip și m-ar ucide în stradă cu un glonț în cap”, spune el într-una dintre seriile de videoclipuri trimise de la o locație necunoscută din Fâșia Gaza.
Peretele din spatele lui este ciuruit de găuri de gloanțe.
„Este o bandă, nu un guvern”, spune el despre Hamas.
„Nu vreau să rămână în Gaza... Nu-i vreau în guvern și nu-i vreau în securitate. Nu vreau să văd ideile lor răspândite în moschei, pe străzi sau în școli.”
„Încă actorul dominant în Gaza”
Al-Natour are propria sa viziune asupra viitorului Gazei.
În opinia sa, diversele miliții aflate acum sub asediul Hamas ar putea fi integrate într-un nou aparat de securitate. Dar, având în vedere agendele lor concurente, trecutul uneori obscur și, în unele cazuri, legăturile controversate cu armata israeliană, este o propunere problematică.
„Adevărul este – și uneori este foarte greu pentru israelieni să recunoască acest lucru – că Hamas încă există și este actorul dominant în Gaza”, spune dr. Michael Milshtein, fost șef al departamentului pentru afaceri palestiniene din cadrul serviciului de informații militare israelian.
„A te baza pe actori suspecti – clanuri, miliții, bande, mulți dintre ei criminali, mulți dintre ei afiliați ISIS [grupul Statul Islamic], mulți dintre ei implicați în atacuri teroriste împotriva Israelului – și a-i considera o alternativă la Hamas este o iluzie.”
Oficialii Hamas au declarat că grupul este dispus să cedeze controlul politic asupra Gazei. Planul de încetare a focului al lui Trump, căruia i-a acordat sprijinul său condiționat, prevede „guvernarea tranzitorie temporară a unui comitet palestinian tehnocrat și apolitic”.
Dar chiar dacă grupul este dispus să renunțe la rolul politic – lucru de care mulți palestinieni și israelieni încă se îndoiesc –, convingerea luptătorilor săi căliți în luptă să depună armele este un pas important pentru o organizație a cărei putere, chiar și înainte de octombrie 2023, se baza în mare măsură pe forța armelor.
Ascensiunea Hamas și controlul său de fier
Pentru a începe să răspundem la întrebarea complexă despre ce se poate întâmpla în continuare cu Hamas, trebuie să ne întoarcem în trecut și să analizăm modul exact în care și-a consolidat puterea.
De la originea sa în anii 1980, ca ramură a Frăției Musulmane Egiptene și rivală a Organizației Seculare pentru Eliberarea Palestinei (PLO), Hamas s-a transformat într-un grup militant violent, responsabil de moartea civililor israelieni.
Inițial, Israelul a oferit sprijin discret Hamasului, considerându-l un contrapondere utilă la PLO și la facțiunea sa dominantă, Fatah, condusă la acea vreme de Yasser Arafat.
„Principalul inamic era Fatah”, spune Ami Ayalon, fost șef al serviciului de securitate internă al Israelului, Shin Bet, „pentru că ei erau cei care cereau un stat palestinian”.
Dar când Hamas a lansat atacuri sinucigașe mortale cu bombe în anii 1990 și 2000 asupra israelienilor, Israelul a răspuns cu o serie de asasinate de mare amploare.
O luptă violentă pentru putere cu Fatah a lăsat Hamas, care a câștigat alegerile din 2006, să dețină controlul exclusiv al Fâșiei Gaza.
Au urmat optsprezece ani de guvernare Hamas, caracterizați de un blocaj militar și economic israelian și de conflicte armate în 2008-2009, 2012, 2014 și 2021.
În ciuda afirmațiilor israeliene din octombrie 2023 că „Hamas este ISIS”, guvernul prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu s-a convins anterior că Hamas nu reprezenta o amenințare strategică.
„Politica sa era de gestionare a conflictului”, spune Ayalon. „El a spus că nu vom rezolva conflictul și că suntem total împotriva realității celor două state, așa că singura soluție este divizarea și controlul.”
Cu Hamas la putere în Gaza și Autoritatea Palestiniană, condusă de președintele Mahmoud Abbas, guvernând o parte din Cisiordania ocupată, palestinienii au rămas divizați fără speranță, ceea ce a permis Israelului să susțină că nu există o conducere unificată cu care să negocieze pacea.
„[Netanyahu] a făcut totul pentru a sprijini Hamas în Gaza”, spune Ayalon. „A lăsat Qatarul să le trimită... peste 1,5 miliarde de dolari.”
Banii din Qatar erau destinați plății salariilor funcționarilor publici și sprijinirii familiilor cele mai sărace, dar șefii serviciilor de securitate se temeau că aceștia erau folosiți în alte scopuri.
Ayalon adaugă: „Era clar pentru directorul Shin Bet și șeful Mossad că acești bani vor fi folosiți pentru infrastructura militară”.
Netanyahu a apărat permisiunea plăților către Hamas, spunând că acestea erau destinate ajutorării populației civile.
Hamas se pregătea mereu pentru război
Așa cum a revelat brutal ziua de 7 octombrie, Hamas se pregătea mereu pentru război. Nicăieri acest lucru nu era mai evident decât în rețeaua sa elaborată de tuneluri.
Tunelurile fuseseră deja folosite pentru a lansa atacuri asupra pozițiilor armatei israeliene în timpul celei de-a doua revolte palestiniene, sau „Intifada”, care a început în 2000.
În 2006, luptătorii Hamas au folosit un tunel sub granița cu Israelul pentru a ataca un post militar lângă Kerem Shalom, ucigând doi soldați israelieni și răpind un al treilea, Gilad Shalit.
Acesta a fost ținut captiv timp de cinci ani, până la eliberarea sa, în 2011, în schimbul a 1.027 de prizonieri palestinieni, printre care și Yahya Sinwar, care avea să devină creierul atacurilor Hamas din octombrie 2023.
De-a lungul timpului, rețeaua de tuneluri a Hamas s-a extins, incluzând ateliere, fabrici de arme și centre de comandă.
Evoluțiile regionale au jucat, de asemenea, un rol important. În 2012, după căderea dictatorului libian Muammar Gaddafi și scurta ascensiune la putere a Frăției Musulmane în Egipt, Hamas a reușit să introducă ilegal în Gaza arme din ce în ce mai sofisticate, inclusiv puști cu lunetă, lansatoare de rachete mobile și echipamente pentru fabricarea de rachete cu rază lungă de acțiune.
Se crede că Hamas a beneficiat de ajutorul tehnicienilor și luptătorilor cu experiență în săparea de tuneluri în locuri din țări ca Libanul și Irakul.
Iranul a fost, de asemenea, un susținător cheie, considerând Hamas o componentă naturală a „Axei Rezistenței”, o coaliție informală de grupuri militante din Orientul Mijlociu care împărtășesc o antipatie comună față de Israel și Statele Unite.
În 2020, un raport al Departamentului de Stat al SUA a arătat că Iranul furniza aproximativ 100 de milioane de dolari pe an grupurilor militante palestiniene, inclusiv Hamas.
Unele tuneluri au fost săpate la o adâncime de până la 70 de metri sub pământ, au necesitat ani de construcție și au costat zeci de milioane de dolari fiecare. Acestea au fost proiectate pentru a proteja comandanții superiori ai Hamas și pentru a adăposti arme cu rază lungă de acțiune.
Un expert local cu cunoștințe aprofundate despre tuneluri a declarat pentru BBC că costul total al proiectului s-a ridicat la aproximativ 6 miliarde de dolari.
Este dificil să se obțină cifre precise, dar se estimează că rețeaua dispersată se întindea pe o distanță de până la 400 km, pe o fâșie de teren cu o lungime de doar 42 km și o lățime maximă de 11 km.
Tunelurile: un proiect învăluit în secret
Discuțiile publice despre tuneluri – locația sau costul lor – puteau expune locuitorii din Gaza la acuzații de spionaj, ducând la arestări și chiar mai rău. Dar mulți știau ce se întâmplă.
Locuitorii din zonă vedeau semnele revelatoare: nisipul și argila erau îndepărtate, apăreau intrări noi în mod neașteptat și utilaje erau aduse sub acoperirea întunericului.
Ceea ce a început ca un răspuns oportunist la izolarea Gazei a devenit, în decursul a trei decenii, un complex industrial și militar subteran cu multiple niveluri.
Ulterior s-a descoperit că o mare parte din acesta era ascuns sub infrastructura civilă a Gazei, inclusiv spitale, școli și, în cazul unui tunel care conținea un centru de date al Hamas, sub sediul Agenției Națiunilor Unite pentru Ajutor și Lucrări (UNRWA) din orașul Gaza.
După 7 octombrie 2023, când luptătorii Hamas au invadat Israelul, ucigând aproximativ 1.200 de persoane și luând 251 de ostatici, complexul a devenit și o închisoare subterană uriașă. Nu toți ostaticii erau ascunși în tuneluri, dar mulți dintre ei erau, mai ales pe măsură ce războiul se prelungea.
Eli Sharabi, care a devenit unul dintre cei mai cunoscuți dintre cei luați ostatici, a fost mutat pentru prima dată dintr-o casă sigură într-un tunel după 52 din cele 491 de zile petrecute în captivitate.
„Ne-au legat cu frânghii de picioare și mâini”, a declarat el pentru BBC la începutul acestei luni. „Leșinam din când în când de durere. Odată mi-au rupt coastele.”
Până la eliberarea sa, în februarie, slăbise peste 30 kg.
Hamas a folosit ostaticii ca monedă de schimb pentru a obține încetarea focului sau eliberarea palestinienilor deținuți în închisorile israeliene. Pe măsură ce negocierile privind soarta lor continuau, Hamas a alimentat publicul israelian cu o serie de videoclipuri crude, care arătau adesea ostaticii în situații de extremă suferință.
În cele din urmă, spune dr. Yousef, presiunea internă și externă a forțat Hamas să renunțe la această strategie.
„Qatar, Egipt și Turcia, precum și oamenii din taberele de refugiați de aici, au transmis un mesaj puternic liderilor Hamas din afară că ajunge.”
Între timp, Israelul continuă să distrugă tot ce poate din rețeaua de tuneluri, demolând adesea cartiere civile de deasupra în acest proces.
Și treaba este departe de a fi terminată.
„Conform publicațiilor instituțiilor de apărare, estimările vorbesc de distrugerea a între 25% și 40% din tuneluri”, spune Yehuda Kfir, inginer civil israelian și cercetător în domeniul războiului subteran la Universitatea Technion din Haifa.
„Fără îndoială, [Hamas] aspiră să reabiliteze infrastructura, inclusiv să refacă tunelurile care au fost distruse în diverse moduri de către IDF.”
O conducere în ruine
Restaurarea tunelurilor este una. Reconstituirea organizației este alta. După evenimentele din ultimii doi ani, conducerea Hamas este în ruine.
Israelul a depus eforturi enorme – în Gaza, Iran, Liban și Qatar – pentru a elimina figurile politice și militare cheie ale grupului.
De la liderii săi cei mai cunoscuți, recunoscuți la nivel internațional, care călătoreau prin lume pentru a-și promova cauza, până la comandanții de batalion de pe teren în Gaza, Hamas a pierdut aproape toate personalitățile importante.
Israelul l-a asasinat pe puternicul lider al Hamas, Ismail Haniyeh, la Teheran, în iulie 2024.
Trei luni mai târziu, succesorul lui Haniyeh, eluzivul Yahya Sinwar, a fost ucis în ruinele unei case din Rafah.
În ciuda pierderii acestor figuri de seamă - și a mii de membri ai aripii sale armate - grupul a continuat să lupte, recrutând o nouă generație de tineri luptători radicalizați și fragmentându-se în mici celule hotărâte să desfășoare operațiuni de tip gherilă, de tipul „lovește și fugi”.
Dar Hamasul din octombrie 2025 este o umbră palidă a organizației care a efectuat atacurile din 7 octombrie. Liderii de astăzi sunt mai puțin cunoscuți și, mai important, au puțină experiență politică.
Ezzedine al-Haddad, în vârstă de 55 de ani, conduce acum consiliul militar format din cinci membri care comandă aripa armată a Hamasului, Brigăzile Izz al-Din al-Qassam.
În afara Gazei, printre rămășițele conducerii politice a grupului se numără Khaled Meshaal (ținta unei tentative eșuate de asasinat israelian în Iordania în 1997), Khalil al-Hayya și Muhammad Darwish.
Se crede că toți au scăpat cu viață pe 9 septembrie, când avioanele israeliene au atacat o clădire din Doha, Qatar, unde se întâlniseră pentru a discuta ultimele propuneri de încetare a focului ale SUA.
Hamas este „obosit de război”
În ciuda violențelor care încă fac ravagii în Gaza, fostul consilier al Hamas, Ahmed Yousef, spune că grupul este obosit de război.
Fără a menționa direct data de 7 octombrie, el descrie cauza războiului ca fiind o „greșeală teribilă” și că este nevoie de o „abordare diferită”.
„Am discutat cu mulți dintre ei și mi-au spus că nu mai sunt interesați să conducă Gaza”, afirmă el. „Dar Hamas are peste 100.000 de membri, iar acești oameni nu vor dispărea.”
Hamas, sugerează el, încearcă să-și schimbe imaginea pentru a continua să joace un rol politic în viitor, un proces pe care îl compară cu tranziția ANC de la războiul de gherilă la guvernarea politică în Africa de Sud post-apartheid.
„Dacă mâine ar fi alegeri”, spune el, „sunt sigur că Hamas va apărea sub alte denumiri, dând impresia că este mai pașnic și mai dispus să participe la viața politică. Violența nu va face parte din niciun partid politic.”
Dr. Milshtein este sceptic.
„Chiar dacă va exista un nou regim local în Gaza, desigur că, în culise, Hamas va fi actorul dominant”, susține el.
Dezarmarea, continuă el, este și mai puțin probabilă: el prezice un alt război în Gaza în următorii cinci ani.
Dar Ami Ayalon, fostul șef al Shin Bet, crede că Israelul ar trebui să găsească o altă modalitate de a-și înfrunta inamicul.
„Dacă nu învingem ideologia, ei vor înflori”, spune el. „Singura modalitate de a învinge ideologia este de a crea și de a prezenta poporului palestinian și israelian un nou orizont. Un orizont al celor două state.”
Deocamdată, acest orizont nu există, ceea ce face probabil ca predicția dr. Milshtein să fie mai plauzibilă decât viziunea lui Ami Ayalon asupra unui viitor comun.
Dar Hamas, oricât de slăbit ar fi, este departe de a fi o forță epuizată. Într-un fel sau altul, Israelul va trebui să se ocupe de această problemă pentru o perioadă de timp.
Citește și:
Editor : B.E.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
