Decizia Emiratelor Arabe Unite de a se retrage din Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) va slăbi cartelul petrolier într-un moment crucial. De asemenea, ilustrează tensiunile continue dintre Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită, cel mai mare producător și lider de facto al OPEC, potrivit unei analize publicate pe platforma The Conversation.
Emiratele Arabe Unite au anunțat pe 28 aprilie 2026 că vor părăsi OPEC și OPEC+, o grupare extinsă care include și Rusia, la 1 mai, privând aceste grupuri de al treilea, respectiv al patrulea cel mai mare producător de petrol.
Deși mișcarea poate părea bruscă, decizia Abu Dhabi-ului de a părăsi OPEC și de a merge pe cont propriu era prevăzută de ceva vreme și vine în urma anilor de plângeri ale EAU cu privire la cartel.
Anunțul vine, de asemenea, după ani de divergențe între politicile petroliere emirateze și saudite, precum și după creșterea rivalităților competitive dintre cele două țări pe teme regionale mai ample.
Această ruptură dintre cele mai mari două state sunnite din Golf a izbucnit în decembrie 2025, când viziuni contradictorii privind securitatea în Yemen au amenințat să reaprindă conflictul civil în țara sfâșiată de război.
Unitatea în fața atacurilor iraniene de atunci nu ar trebui să mascheze acea divizare fundamentală, a cărei manifestare a deciziei OPEC a Emiratelor Arabe Unite este doar cea mai recentă.
Cel mai important cartel din lume
OPEC s-a format în 1960 ca o modalitate prin care principalii producători de petrol puteau stabili limite de producție și, prin urmare, controla prețul țițeiului la nivel mondial.
Emiratele Arabe Unite sunt membre ale OPEC încă de la înființarea federației formate din șapte emirate, în 1971, deși Abu Dhabi - emiratul care deține 95% din rezervele de petrol ale Emiratelor - este membru din 1967.
În perioada de apogeu, la mijlocul și sfârșitul anilor 1970, OPEC a jucat un rol puternic în remodelarea echilibrului de putere dintre producătorii și consumatorii de petrol și în contracararea dominației occidentale într-un context postcolonial de naționalizare a resurselor.
Deși alți membri s-au retras din OPEC în ultimii ani – cum ar fi Qatarul în 2019 și Angola în 2024 – impactul plecării Emiratelor Arabe Unite este la o scară mult mai mare, afectând aproximativ 12% din producția totală de petrol a OPEC.
În plus, ieșirea Emiratelor Arabe Unite elimină unul dintre puținii mari producători de petrol din OPEC, slăbind capacitatea organizației de a răspunde rapid la condițiile de piață în schimbare în viitor.
Priorități divergente în Golf
Emiratele Arabe Unite semnalează o potențială divizare de cel puțin cinci ani, când au apărut diferențe de opinie cu Arabia Saudită cu privire la modul de gestionare a politicii petroliere înaintea unui summit OPEC+ din noiembrie 2020. Ruptura a devenit vizibilă în timpul unei reuniuni ulterioare a țărilor OPEC+ din iulie 2021.
În ambele cazuri, Emiratele Arabe Unite au dorit să crească producția de petrol – care fusese redusă drastic de membrii OPEC în timpul pandemiei de COVID-19 – în timp ce saudiții au căutat să mențină prețuri ridicate prin menținerea producției la un nivel mai scăzut și a prețurilor la un nivel mai ridicat.
În parte, acest lucru reflectă circumstanțele diferite ale celor două națiuni din Golf. Saudiții se bazează pe prețuri mai mari la petrol pentru a genera veniturile necesare finanțării bugetului său generos și pentru a plăti proiecte masive de infrastructură, cum ar fi proiectul Vision 2030. Economia Emiratelor, pe de altă parte, este mai diversificată și mai puțin dependentă direct de veniturile din petrol.
În schimb, Abu Dhabi a investit masiv în ultimii ani pentru a-și extinde capacitatea, astfel încât să poată crește producția de petrol de la 3,4 milioane de barili pe zi înainte de războiul SUA și Israel împotriva Iranului la 5 milioane de barili pe zi până în 2027 – și, eventual, la o creștere mai mare ulterior. Aceasta reflectă dorința de a-și monetiza rezervele și de a muta petrolul pe piață pentru a evita riscul de active blocate în cazul în care cererea globală va scădea în orice tranziție viitoare de la combustibilii fosili.
Scăpați de constrângerile impuse de cotele OPEC, împotriva cărora Emiratele s-au opus ani de zile, oficialii din Abu Dhabi vor putea să crească producția dacă doresc acest lucru, odată ce impasul cu Iranul va fi depășit și Strâmtoarea Ormuz se va redeschide complet.
Schimbările regionale post-războiul din Iran
Este clar că conducerea Emiratelor Arabe Unite este, în primul rând, hotărâtă să își intensifice urmărirea intereselor naționale, punând accent pe prioritizarea legăturilor cu SUA - și probabil și cu Israelul - față de cele cu țări despre care Abu Dhabi-ul consideră că reflectă o lume veche pe care acum încearcă să o lase în urmă.
Deși războiul din Iran a umbrit temporar izbucnirea tensiunilor dintre Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite legate de Yemen și de viziunile pentru regiune, ruptura nu fusese rezolvată înainte de lansarea operațiunilor militare de către SUA și Israel pe 28 februarie.
Comentariile unor emiratezi proeminenți au sugerat că oficialii din Emiratele Arabe Unite au acordat o atenție deosebită țărilor care, în opinia lor, au intervenit pentru a sprijini Emiratele Arabe Unite în perioade de criză și care nu.
Decizia legată de OPEC reflectă astfel un calcul făcut la Abu Dhabi conform căruia nu mai există nicio utilitate în a rămâne parte a unei organizații dominate de Arabia Saudită. Reconsiderarea de către Emiratele Arabe Unite a altor aderări, cum ar fi Liga Arabă, Organizația Conferinței Islamice sau chiar Consiliul de Cooperare al Golfului, ar putea fi următoarea, pentru că Emiratele Arabe Unite și alte țări din regiune încep să se gândească la un peisaj postbelic incert.
Editor : Ș.R.
