Iran şi Israel, marii rivali din Orientul Mijlociu. Decizia care ar putea genera un conflict militar
Continuă vărsarea de sânge în Israel, după ce Statele Unite şi-au mutat ambasada la Ierusalim şi au recunoscut, practic, oraşul sfânt drept capitala statului Israel. Aceasta, în condiţiile în care politica ONU e că soarta Ierusalimului trebuie să fie decisă în cadrul negocierilor de pace dintre Israel şi Palestina. Dar relocarea ambasadei americane nu e singura decizie a lui Donald Trump care contravine politicii americane de până acum şi care-i pune în dificultate şi pe aliaţii Statelor Unite. Cu exact o săptămână în urmă, Donald Trump retrăgea America din acordul nuclear cu Iran. Pentru Emmanuel Macron şi ceilalţi parteneri europeni, a fost o decizie care a arătat că, în relaţia cu preşedintele american, „diplomaţia informală, a pupăturilor” nu funcţionează, comentează revista franceză Marianne. La fel ca în cazul mutării ambasadei, şi retragerea din acordul nuclear a dus imediat la violenţe între Israel şi Iran. Cele două ţări sunt inamici de moarte şi duceau deja un război prin intermediari în Siria, unde Iranul susţine, împreună cu Rusia, regimul Assad. Vedeţi acum pe hartă care sunt aliaţii Iranului în confruntarea regională. Israelul se bazează, mai mult ca niciodată, pe sprijinul american. Dar imediat după anunţul Statelor Unite, premierul israelian s-a dus la Moscova, la Vladimir Putin. Analizăm pericolul intensificării tensiunilor din Orientul Mijlociu. Ne uităm, însă, şi la ce se pot aştepta aliaţii europeni de la un Donald Trump care a renunţat la trei mari politici pe care Uniunea Europeană continuă să le susţină: statutul Ierusalimului, acordul nuclear iranian şi acordul climatic de la Paris.
La câteva zile după decizia Statelor Unite de a se retrage din acordul cu Iranul, în Orientul Mijlociu apăreau deja primele scântei ale războiului. Forţele iraniene din Siria au lansat 20 de rachete în direcţia Înălţimilor Golan, teritoriu ocupat de Israel din 1967. Din cele 20, 16 n-au ajuns la ţintă, iar 4 au fost interceptate de sistemul bine pus la punct de apărare antiaeriană a Israelului, Domul de Fier. A urmat riposta, pe cât de fulgerătoare, pe atât de amplă. Zeci de rachete au fost trase de armata israeliană împotriva tuturor poziţiilor iraniene cunoscute în Siria.
„Iranul a depăşit linia roşie, iar răspunsul nostru a fost în condordanţă. Armata a ripostat cu lovituri ample împotriva ţintelor iraniene din Siria. Mulţumită pregătirii exemplare a forţelor noastre de atac şi apărare, ofensiva iraniană a eşuat. Nicio rachetă nu a lovit teritoriul israelian. Strategia noastră este foarte clară. Nu vom permite Iranului să-şi consolideze poziţia în Siria”, a spus Benjamin Netanyahu, premierul Israelului.
„Apărarea antiaeriană siriană a distrus cea mai mare parte a valului de rachete trase de Israel. Rachetele au ucis trei oameni. Bombardamentele au distrus o staţie radar, un depozit de armament şi au avariat câteva dintre anexele sistemului de apărare antiaeriană”, a spus un purtător de cuvânt al Armatei siriene.
Brusc, Israelul și Iranul erau cu un pas mai aproape de un conflict militar direct. Animozitățile dintre cele două puteri regionale nu miră pe nimeni. Siria e de multă vreme terenul lor de luptă. Raidurile Israeliene de săptămâna trecută au fost însă cele mai intense de la războiul din octombrie 1973.
„Este inacceptabil și este foarte periculos. Miza a crescut, la fel și probabilitatea unui pas greșit și a unui conflict în regiune. Iranul, şi mai ales Gărzile Revoluționare, poartă responsabilatea pentru această situație”, a spus Joseph Votel, oficial militar SUA.
„Această escaladare a tensiunilor dintre Israel şi Iran e o evoluţie îngrijorătoare. Noi credem că toate problemele trebuie rezolvate prin dialog. Trebuie evitate orice fel de acţiuni care se pot dovedi reciproc provocatoare”, a spus Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Rusiei.
Israelul a jucat rolul decisiv în alegerea președintelui american de a zdrobi acordul cu Iranul. Cu doar câteva zile înaintea anunțului de la Washington, premierul Benjamin Netanyahu prezenta ceea ce el susține că erau dovezi de necontestat ale unui program nuclear ascuns în Iran. Ruperea acordului a dus cu gândul la prefața unui război, iar bombardamentele de săptămâna trecută n-au făcut decât să întărească temerile că e ce mai rău abia urmează.
„Dacă spui că Iranul nu poate avea un program de înarmare nucleară și că orice astfel de program poate provoca un război, iar apoi lași baltă înțelegerea care împiedica dezvoltarea acestui program, nu poți să nu te gândești măcar puțin că s-ar putea să izbucnească un război. Nu sugerez că administrația Trump sau guvernul Netanyahu au hotărât că sunt pe cale să pornească un război cu Iranul, dar pare totuși că merg într-o direcție care, combinată cu tensiunea și ostilitățile copleșitoare din regiune, ar putea duce spre un război”, a spus Jarrett Blanc, analist politic.
„Nu mai putem ignora această posibilitate. Riscul unei confruntări militare este cât se poate de real, vorbim despre Siria și Iran, de o parte, și Israel de cealaltă parte”, a spus Mazen Bilal, analist politic.
Israelul și Iranul nu au o graniță comună. Siria și Irak sunt la mijloc, și geografic, și strategic vorbind. Din 2015, de când a scăpat de presiunea sancțiunilor internaționale, bugetul militar al Iranului a crescut semnificativ. Proporțional cu el și implicarea alături de Bashar al-Assad pentru conservarea regimului său. Siria este de o importanță strategică şi pentru așa numita axă de rezistență, o alianță anti-Statele Unite și anti-Israel formată din Iran-Siria-Hezbollah și sprijinită de milițiile șiite din Irak și rebelii houthi din Yemen.
Toate aceste operațiuni sunt coordonate de Gărzile Revoluționare din Iran, forța de elită creată după Revoluția Islamică din 1979 pentru a proteja teocrația. Iar această forță răspunde doar în fața ayatollahului, liderul suprem în discursul căruia s-au regăsit de nenumărate ori mesaje de ameninţare la adresa Israelului.
În această situaţie, rolul de mediator pare să-i revină Rusiei.
„Rusia e într-un echilibru foarte fragil în această situaţie. Este singura forţă care are un avantaj asupra tuturor celor implicaţi şi are posibilitatea să calmeze tensiunile sau, dacă acestea iau amploare, să le ţină sub control. E destul de greu să-mi imaginez că, într-o perioadă în care Iranul vrea să se asigure că Assad îşi poate consolida puterea în Siria şi poate redobândi controlul pierdut, Iranul va alege să deschidă un alt front împotriva Israelului”, a spus Ali Vaez, analist International Crisis Group.
Dacă privim în ansamblu, în ciuda retoricii războinice, un conflict deschis n-ar fi nici în interesul Iranului, nici al Israelului şi nici al puterilor care sprijină cele două naţiuni.
Ce şi-a propus şi ce a obţinut acordul cu Iranul
Tensiunile dintre Israel şi Iran s-au intensificat aşadar odată ce Donald Trump a decis să retragă Statele Unite din acordul nuclear iranian. A fost semnat în 2015, de Uniunea Europeană şi membrii permanenţi din Consiliul de Securitate al ONU, plus Germania. Scopul era să elimine toate mijloacele prin care Iranul ar putea obţine arma nucleară. Adică republica islamică trebuia să renunţe la 97% din rezervele de uraniu îmbogăţit. De asemenea, Iranul nu mai are voie, conform acordului, să îmbogăţească uraniu şi plutoniu la nivelul care i-ar folosi în scopuri militare. În plus, Iranul trebuie să elimine mare parte din centrifugele sale, pentru că ar avea nevoie de ele ca să îmbogăţească uraniu. Şi mai e ceva: Iranul trebuie să permită inspecţii constante ale Organizaţiei Internaţionale pentru Energie Atomică. Aşadar, multe condiţii impuse impuse Iranului, iar inspectorii au spus, în zece rapoarte diferite, că republica islamică pare să fi respectat aceste condiţii. În schimbul tuturor acestor concesii, restul lumii a ridicat sancţiunile impuse ca urmare a programului nuclear iranian. Donald Trump tocmai a reintrodus aceste sancţiuni şi cere pe un ton imperativ celorlalţi semnatari să nu mai facă afaceri cu Iranul.
În această seară, Washingtonul a anunţat noi sancţiuni pe numele guvernatorului băncii centrale iraniene, pe care îl acuză că finanţează terorismul.
„Statele Unite se vor retrage din acordul nuclear cu Iranul. În câteva momente, voi semna un ordin prezidenţial pentru a începe reinstaurarea sancţiunilor americane asupra regimului iranian. Vom aplica cele mai dure sancţiuni economice. Orice naţiune care ajută Iranul în obţinerea de arme nucleare ar putea fi de asemenea drastic sancţionată de SUA”, spunea Donald Trump în 8 mai.
A fost decizia pe care toţi aliaţii americani au încercat să o împiedice.
„Iranul nu va avea niciodată arme nucleare - nici acum, nici în cinci ani, nici în zece, niciodată. Dar această politică nu ar trebui să ne conducă la război în Orientul Mijlociu. Există un cadru în acest moment, numit JCPOA (acordul nuclear, n.r.), pentru a controla activitatea nucleară a Iranului. L-am semnat la iniţiativa Statelor Unite. L-am semnat - şi Statele Unite, şi Franţa. Nu putem, prin urmare, să spunem că vrem să scăpăm brusc de el”, a spus Emmanuel Macron, preşedintele Franţei.
Emmanuel Macron a intuit corect, în timpul vizitei sale plină de fast din Statele Unite că, dacă Donald Trump a promis în campania electorală că va retrage Statele Unite din acordul iranian, o va face, în ciuda tuturor avertismentelor.
„Nu am văzut în viaţa mea - niciodată! - vreo tranzacţie negociată mai incompetent decât acordul nostru cu Iran – niciodată!”, spunea Trump în septembrie 2015.
„Am spus-o de multe ori, din prima zi: să nu aveţi încredere în America. Am spus-o şi în întrevederi private, şi în public. Se spune acum că putem continua acordul nuclear cu cele trei ţări europene (Marea Britanie, Franţa, Germania, n.r.). Nu am încredere în aceste ţări. Preşedintele american a făcut comentarii prosteşti şi superficiale”, spunea Ayatollahul Ali Khamenei în 9 mai, după retragerea SUA din acord.
Donald Trump susţine că Iranul a păcălit comunitatea internaţională şi nu a respectat acordul internaţional care ar fi trebuit să lase republica islamică fără căile prin care poate obţine arma nucleară. Membrii marcanţi din echipa preşedintelui american spuneau totuşi contrariul, când au fost audiaţi de Congres.
„Din informaţiile care mi-au fost furnizate, nu am văzut nicio dovadă că (Iranul, n.r.) nu respectă azi (acordul, n.r.)”, spunea Mike Pompeo, secretarul de Stat al SUA, în 12 aprilie.
„Suntem de părere că nu au fost încălcări importante ale acordului”, spunea și Dan Coats, directorul Comunităţii Naţionale de Informaţii.
Şi Agenţia Europeană pentru Energie Atomică are 10 rapoarte publicate după fiecare inspecţie din Iran. Toate au aceeaşi concluzie: Iranul respectă principalele prevederi ale înţelegerii. O altă opinie a contat însă mai mult pentru preşedintele american:
„Iranul a minţit cu vârf şi îndesat. După ce a semnat acordul nuclear, în 2015, Iranul şi-a intensificat eforturile de a-şi ascunde documentele secrete despre programul nuclear. În 2017, Iranul şi-a mutat documentele referitoare la armele nucleare într-un loc secret din Teheran”, spunea Benjamin Netanyahu, premierul israelian, în 30 aprilie.
E prezentarea Power Point care a precedat una dintre cele mai contestate şi îngrijorătoare decizii de politică externă din istoria recentă.
„Cu câteva săptămâni în urmă, într-o mare mare victorie a serviciilor de informaţii, Israel a obţinut o jumătate de tonă de documente ascunse în seifuri. Iată ce am obţinut: 55.000 de pagini, încă 55.000 de fişiere, pe 183 de CD-uri”, spunea Netanyahu.
„Avem azi dovezi clare că această promisiune iraniană a fost o minciună”, a fost reacția lui Donald Trump.
Franţa. Germania. Marea Britanie. Rusia. China. Uniunea Europeană. Organizaţia Naţiunilor Unite. Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică. Pe toţi aceştia i-a ignorat Donald Trump în decizia sa. Israelul e singurul lui aliat în procesul de desfacere a încă unei moşteniri din era Obama:
„Israel crede că preşedintele Trump a făcut un gest istoric. Din acest motiv, Israel îi mulţumeşte preşedintelui Trump pentru leadership-ul lui curajos”, a spus Benjamin Netanyahu după ieșirea SUA din acord.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
