În Ucraina, armata rusă continuă să vizeze atât reporteri ucraineni, cât și străini, în timp ce Sudanul se conturează ca o altă zonă de conflict extrem de periculoasă pentru profesioniștii din presă. Acolo, patru jurnaliști au fost uciși în timp ce lucrau, iar cel puțin doi au murit după ce au fost răpiți de Forțele de Sprijin Rapid.
RSF subliniază că, în majoritatea cazurilor, jurnaliștii sunt în pericol chiar în propriile lor țări. Doar doi dintre cei uciși anul acesta erau străini aflați la muncă peste hotare: fotojurnalistul francez Antoni Lallican, ucis într-un atac cu dronă rusească în Ucraina, și jurnalistul salvadorian Javier Hércules, ucis în Honduras, unde trăia de peste zece ani.
Bilanțul RSF atrage atenția și asupra situației din Mexic, unde grupările de crimă organizată sunt responsabile de o creștere accentuată a numărului de jurnaliști asasinați.
În 2025, nouă jurnaliști au fost uciși în această țară, ceea ce face ca Mexicul să fie a doua cea mai periculoasă țară din lume pentru profesioniștii media. Organizația notează și un fenomen de „mexicanizare” a Americii Latine, regiune care concentrează 24% din totalul jurnaliștilor asasinați la nivel global.
503 jurnaliști în detenție
La 1 decembrie 2025, 503 jurnaliști se aflau în detenție în 47 de țări. China rămâne, potrivit RSF, cea mai mare închisoare din lume pentru jurnaliști, cu 121 de persoane după gratii – 113 sub regimul lui Xi Jinping pe continent și încă 8 în Hong Kong.
Rusia este pe locul al doilea, cu 48 de jurnaliști închiși, dintre care 26 sunt ucraineni. Myanmar ocupă locul trei, cu 47 de profesioniști media în detenție. În Georgia, tacticile tot mai autoritare ale guvernului au dus în ianuarie la arestarea jurnalistei Mzia Amaghlobeli, iar în Azerbaidjan 25 de jurnaliști sunt în prezent în spatele gratiilor.
După Rusia, Israel este a doua țară care încarcerează cel mai mare număr de jurnaliști străini: 20 de jurnaliști palestinieni se află în închisori israeliene, 16 dintre ei fiind arestați în ultimii doi ani în Gaza și Cisiordania.
135 de jurnaliști dați dispăruți
La nivel global, 135 de jurnaliști sunt dați dispăruți în 37 de țări, iar în unele cazuri lipsesc de mai bine de trei decenii.
Siria are cel mai mare număr de jurnaliști dispăruți – 37. Mulți dintre ei au fost ținuți ostatici de ISIS sau au fost încarcerați de regimul Bashar al-Assad, iar schimbările politice nu au dus, deocamdată, la clarificarea situației lor.
În total, 72% dintre jurnaliștii dați dispăruți la nivel mondial au dispărut în țări din Orientul Mijlociu sau America Latină, în special în Siria, Irak și Mexic.
Răpiți și ostatici
Potrivit datelor RSF, 20 de jurnaliști sunt în prezent ținuți ostatici în lume. Yemen a devenit în 2025 epicentrul răpirilor de jurnaliști: rebelii houthi au răpit șapte profesioniști media în ultimele douăsprezece luni, ceea ce face din această țară locul cu cele mai multe cazuri de jurnaliști transformați în ostatici.
În Siria, gruparea jihadistă Hayat Tahrir al-Sham (HTS), care a câștigat putere după căderea regimului Assad în decembrie 2024, continuă să țină mai mulți jurnaliști ostatici.
Și în Mali, situația rămâne nerezolvată: au trecut doi ani de când Saleck Ag Jiddou, jurnalist și director al Radio Coton d’Ansongo, și Moustapha Koné, prezentator la aceeași stație de radio comunitară, au fost răpiți de un grup armat neidentificat, în timp ce călătoreau spre orașul Gao.
„Este perfect legitim să critici mass-media - critica ar trebui să acționeze ca un catalizator al schimbării care să asigure supraviețuirea presei libere, un bun public. Dar nu trebuie niciodată să degenereze în ură față de jurnaliști, ură care se naște, în mare parte, din - sau este deliberat alimentată de - tacticile forțelor armate și ale organizațiilor criminale”, spune directorul RSF, Thibaut Bruttin.
El adaugă că impunitatea pentru aceste crime indică un „declin global al curajului guvernelor”, care ar trebui să adopte politici publice pentru protejarea jurnaliștilor:
„Martori esențiali ai istoriei, jurnaliștii au devenit treptat victime colaterale, martori incomozi, monedă de schimb, pioni în jocuri diplomatice, bărbați și femei care trebuie «eliminați». Trebuie să ne ferim de ideile false despre reporteri: nimeni nu își dă viața pentru jurnalism - viața le este luată; jurnaliștii nu pur și simplu mor – ei sunt uciși”.
