În primele două săptămâni ale războiului din Orientul Mijlociu, atenția s-a concentrat în principal asupra întreruperii livrărilor de petrol și gaze lichefiate din cauza blocării Strâmtorii Ormuz de către Iran. Cu toate acestea, regiunea este, de asemenea, unul dintre cei mai mari furnizori de îngrășăminte.
Războiul din această zonă ar putea provoca o criză alimentară globală, scrie Financial Times. „Dacă întreruperile în aprovizionare vor continua, situația va fi mult mai gravă decât în 2022”, când criza a fost provocată de invazia rusă în Ucraina, a declarat pentru ziar Veronica Nai, economist senior al asociației americane de sector The Fertilizer Institute.
Din țările din Golful Persic se exportă aproximativ 50% din volumul mondial de uree (cel mai răspândit îngrășământ azotat din lume), 30% din amoniac, 41% din sulf (necesar pentru îngrășămintele fosfatice) și o serie de alte îngrășăminte, potrivit datelor furnizate de Ion Trisi, editorul buletinului de investiții Fuller Treacy Money.
Dacă ne imaginăm agricultura ca un proces de transformare a gazului și a fosfaților în produse alimentare, atunci în prezent nu se exportă nicio materie primă din regiune pentru producția acestora, remarcă el: „În consecință, nu numai îngrășămintele se scumpesc, dar deficitul acestora poate duce și la creșterea prețurilor la produsele agricole”.
Cei mai mari exportatori de îngrășăminte din regiune au fost Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar. Atacurile iraniene au dus la oprirea producției unei părți semnificative de carbamid (uree). Unele îngrășăminte sunt obținute din gaz natural, care, de asemenea, nu poate fi exportat. Lipsa gazului (peste 20% din oferta mondială de GNL trece prin Strâmtoarea Ormuz) a forțat reducerea producției de îngrășăminte în toată Asia de Sud.
India a obligat fabricile de îngrășăminte să reducă consumul de gaz la aproximativ 70% din nivelul obișnuit. Au început să se oprească fabricile din Bangladesh și Pakistan, unde, după cum au declarat pentru FT persoane familiarizate cu situația, unul dintre cei mai mari producători de îngrășăminte, Agritech Limited, a suspendat producția de uree.
Guvernul Chinei a dat instrucțiuni exportatorilor să suspende livrările de îngrășăminte azot-potasice, au declarat pentru Bloomberg persoane familiarizate cu situația. Potrivit acestora, Beijingul a confirmat, de asemenea, restricțiile existente privind exportul de uree, spulberând speranțele comercianților privind acordarea rapidă a unor noi cote.
Compania qatariană QAFCO a închis fabrica de uree cu o capacitate de 5,6 milioane de tone pe an, după ce producătorul de GNL QatarEnergy și-a încetat activitatea din cauza războiului.
Prețurile îngrășămintelor pentru culturi agricole au crescut deja: potrivit datelor CRU, ureea s-a scumpit cu peste 40% de la începutul conflictului.
La fel ca în 2022, criza a izbucnit în perioada de însămânțare din emisfera nordică, ceea ce îi determină pe reprezentanții sectorului agricol să avertizeze asupra scăderii recoltei. În același timp, actuala criză afectează simultan mai multe verigi ale sistemului de producție alimentară, spune analistul CRU Chris Lawson, motiv pentru care lumea se confruntă cu „o situație mult mai gravă decât în 2022”.
Și, potrivit lui Lawson, aceasta se poate agrava în curând.
Producătorii din Orientul Mijlociu rămân fără capacități de depozitare a produselor nevândute, întreruperile prelungite pot forța întreprinderile din alte regiuni să se închidă, iar reluarea producției de amoniac și uree durează săptămâni. „Chiar și o creștere temporară a prețurilor la îngrășăminte poate provoca daune pe termen lung producției mondiale de alimente”, spune Alvaro Larío, președintele Fondului Internațional pentru Dezvoltare Agricolă al ONU.
„Cu fiecare zi de război din Golful Persic devine tot mai evident că deficitul de petrol nu este decât vârful aisbergului problemelor economice care urmează”, remarcă analiștii Institutului rus de Energie și Finanțe (IEF).
Dacă în cazul petrolului lumea și-a diversificat puternic aprovizionarea după șocul anilor 1970, în prezent țările din Golful Persic sunt, de asemenea, exportatori cheie ai „noii «sângi» a economiei” – etilenglicol, heliu, sulf, metanol, uree, amoniac etc., precum și gaze hidrocarbonate lichefiate (GHL). „Ce să mai spunem doar de dependența critică de livrările de GHL din Golf (propano-butanul atât de îndrăgit de proprietarii de case de vacanță din Rusia) – fără de care, în India, dar și în toată Asia de Sud, gospodăriile și sectorul alimentar public nu au cu ce să gătească, iar în China, unde GPL-ul este în mare parte necesar pentru deshidrogenarea propanului, există o amenințare reală de scumpire bruscă a producției de plastic și electronică”, – remarcă IEF.
India a majorat pentru prima dată în aproape un an prețurile reglementate de guvern la gazul în butelii – cea mai răspândită sursă de energie pentru prepararea mâncării: pentru familiile din clasa de mijloc – cu 7%, pentru cele mai sărace – cu 11%. Tarifele pentru consumatorii comerciali, precum restaurantele și hotelurile, care sunt de obicei revizuite la începutul fiecărei luni, au fost majorate pentru a doua oară în martie; în același timp, livrările către aceștia au fost suspendate, a informat Bloomberg.
Piața petrolului era bine pregătită pentru criza actuală, remarcă IEF:
„Adevărata capcană se află pe piața bunurilor industriale „de nișă”, unde stocurile comerciale au fost acumulate doar pentru câteva săptămâni de consum. Dacă blocarea Strâmtorii Ormuz se va prelungi până în mai, lumea se va confrunta cu o paralizie industrială globală. Iar problema creșterii prețurilor la benzinării va trece pe un plan secundar.”
Editor : A.R.
