Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a susținut pe cine trebuie în Siria. Acum, contractele mari de reconstrucție, întoarcerea refugiaților la patria mamă și șansa de a-și zdrobi inamicii kurzi sunt mult doritul premiu pe care-l urmărește liderul de la Ankara, se arată într-o analiză The Times.
În nordul Siriei, războiul nu s-a încheiat. De fapt, s-a intensificat săptămâna trecută, în timp ce președintele Erdogan încearcă să exploateze acest moment pentru a spori influența turcă în regiune și își urmărește ambiția de lungă durată de a zdrobi rezistența kurdă.
„Dacă se poate spune că vreunul dintre actorii externi care au întreținut de mult timp pretenții asupra viitorului Siriei a a câștigat după răsturnarea lui Assad, acesta este Turcia”, a spus Burcu Ozcelik de la Institutul Regal al Serviciilor Unite.
Amintiri despre Turcia imperială
După ce a susținut de ani de zile grupul militant islamist victorios Hayat Tahrir al-Sham ( HTS), Erdogan nu-și poate stăpâni satisfacția față de prăbușirea dramatică a dictaturii siriene din această lună, devenind liric săptămâna trecută: „Dacă jumătate din inima noastră aparține orașelor din sudul Turciei, cealaltă jumătate aparține Afrin, Alep, Hama, Homs și Damasc.”
Liderului Turciei îi place să evoce spiritul sultanilor otomani ai țării sale, care au condus Siria și o mare parte din restul Orientului Mijlociu în secolele trecute. Astăzi, spune Ezgi Basaran, profesor la Oxford și autor al cărții „Noul spirit al islamismului”, „se prezintă drept câștigătorul suprem pe plan intern, ceea ce îl plasează într-adevăr într-o ligă diferită de opoziție. El se bucură cu adevărat de momentul său în lumina reflectoarelor.
În timp ce Erdogan se bucură public de poziția sa de aparent învingător în Siria, în privat mulți din Ankara se întreabă cum să rămână la curent cu situația care evoluează rapid acolo și își fac griji cu privire la posibilitatea ca triumful să se transforme în anarhie. Ceea ce este primordial, ca întotdeauna, pentru liderul veteran al Turciei este să profite de avantajul politic intern insistând că este singurul lider național capabil să stăpânească haosul.
Așa că Turcia a lăsat să se știe că a dat undă verde luna trecută pentru o ofensivă a HTS și a unei miliții susținute de Turcia, numită Armata Națională Siriană sau SNA, pentru a deschide drumul către Alep. Dar odată ce această mișcare presupus a fi limitată a dus în mod neașteptat la colapsul regimului, iar guvernul HTS s-a mutat de la granița cu Turcia la Damasc, echilibrul de putere dintre rebelii HTC și Turcia s-a schimbat.
Kurzii, marii dușmani ai lui Erdogan
Pe măsură ce politica unei noi Sirii se desfășoară la Damasc, Erdogan profită de incertitudine pentru a-i ataca pe kurzi. Folosind miliția SNA și elemente ale forței militare de 10.000 de oameni a Turciei desfășurate în Siria, s-au deplasat mai întâi împotriva Tel Rifaat și au capturat luni Manbij, două centre importante din zona dominată de kurzi din nord-estul Siriei, numită Rojava.
Dacă ar fi după Erdogan, liderul turc ar curăța granița până la est, spre Irak, ar întări strânsoarea forțelor pro-turce de acolo, apoi i-ar invita pe cei peste trei milioane de refugiați sirieni din țara sa să se întoarcă acasă. Mulți turci sunt supărați de prezența atâtor sirieni, așa că de ani de zile Erdogan încearcă să-i împingă înapoi peste graniță.
Și, așa cum politica lui față de acești oameni strămutați este motivată de calcul politic, dar aurită cu fraze despre fraternitate, tot așa privește cu jind premiul în patria lor proaspăt eliberată. „Fiind un neoliberal pragmatic până în miezul său, principala sa ambiție pentru Siria în acest moment este reconstrucția”, spune Basaran. „Acest lucru ar asigura ca rețeaua sa clientelistă – compusă în principal din companii de construcții – să obțină contracte profitabile.”
Siria e un puzzle de etnii și credințe
Erdogan este un membru suficient de experimentat al jocului politic regional pentru a ști că, înainte de a se lăsa dus de viziuni despre acorduri de reconstrucție, tabere de refugiați golite și un militantism kurd zdrobit, sunt multe care ar putea merge prost acum. Rețeaua de etnii, loialități și patroni concurente face aproape imposibilă obținerea unei victorii totale. Adică ceea mulțumește un aliat local îl va provoca pe altul.
Atitudinea Americii va fi, de asemenea, cheia pentru a defini dacă obiectivul de îndepărtare a grupurilor kurde de la granița cu Turcia poate fi îndeplinit. Aproximativ 900 de trupe americane aflate încă în zonă susțin o miliție numită Forțele Democratice Siriene (SDF), care este în principal kurdă și este un aliat cheie în campania împotriva Statului Islamic, sau Daesh, așa cum este cunoscută în arabă.
Editor : Ș.R.
