Asigurarea vaccinării refugiaţilor şi migranţilor este crucială pentru oprirea pandemiei prin atingerea imunităţii colective, care necesită ca o mare parte dintr-o comunitate să dezvolte un grad de imunitate la virus fie prin infectare naturală, fie prin vaccinare, arată o analiză Reuters citată de Agerpres.
În condiţiile în care ţări latino-americane demarează campaniile de vaccinare anti-COVID-19, după mai mult de 500.000 de morţi, organizaţii pentru drepturile omului se tem că în jur de 5 milioane de migranţi şi refugiaţi venezueleni care trăiesc în regiune vor fi ultimii la imunizare, dacă nu cumva vor fi lăsaţi cu totul pe dinafară.
Preşedintele columbian Ivan Duque a declarat că aproape un milion de venezueleni fără documente în Columbia, ţară cu 50.000 de decese, nu vor fi eligibili pentru imunizarea ca va începe luna viitoare.
În Republica Dominicană, care găzduieşte sute de mii de migranţi fără documente din Venezuela şi Haiti, preşedintele Luis Abinader a spus că vaccinul nu va administrat niciunei persoane fără permis de rezidenţă.
Erika Guevara-Rosas, directorul pentru Americi al Amnesty International, a acuzat declaraţiile preşedintele ca fiind „alarmante şi iresponsabile”, alimentând temerile că migranţii din toată lumea ar putea fi excluşi de „naţionalismul vaccinării”.
„Acesta nu este momentul ca migranţii şi refugiaţii cei mai vulnerabili să fie lăsaţi în urmă. Venezuelenii trebui incluşi în programele naţionale de vaccinare”, subliniază Dominika Arseniuk, directorul pentru Columbia al Norwegian Refugee Council.
În contextul în care multe ţări cu venituri reduse se luptă să cumpere suficiente doze şi să înceapă rapid programele de vaccinare, unele dau prioritate propriilor cetăţeni, atrage atenţia Rachel Schmidtke, avocat pentru America Latină al grupului Refugees International.
Organizaţii de asistenţă sunt îngrijorate că şi alţi muncitori migranţi fără forme legale, din zone precum Orientul Mijlociu, Africa şi Asia de Sud-Est, sunt la fel de greu de găsit şi riscă să fie lăsaţi în urmă.
„Dacă aceşti oameni sunt deja invizibili pentru autorităţi, atunci aproape sigur, fără un efort concertat vor fi invizibili şi pentru campaniile de vaccinare. Bărbaţii pot lucra pe şantiere şi forţaţi să locuiască tot acolo, angajaţii domestici pot fi invizibili şi închişi în case”, explică Ezekiel Simperingham, de la Federaţia Internaţională a Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie.
În Orientul Mijlociu, cercetători din organizaţia pentru drepturile omului Equidem Research and Consulting se tem că mulţi muncitori fără documente legale n-ar dori să primească vaccinul chiar dacă dacă le-ar fi oferit de ţările-gazdă.
Mulţi migranţi fără forme legale cu care au discutat erau „foarte, foarte speriaţi de acţiunile punitive care vor fi luate împotriva lor dacă vor fi identificaţi ca fără documente”. Deşi nu există date oficiale despre aceşti muncitori în Golf, directorul pentru India al Equidem, Namrata Raju, estimează că sute de mii de cetăţeni din state africane şi sud-asiatice lucrează fără permise legale şi documente în această regiune bogată în petrol.
În Africa de Sud, cea mai lovită ţară de pe continent, cu circa 1,3 milioane de cazuri de COVID-19, şi care se luptă cu o nouă variantă mai contagioasă a virusului, programul de vaccinare urmează să înceapă.
Primele doze, care li se vor administra cadrelor medicale, sunt aşteptate să sosească până la finele lunii, dar nu există nicio menţiune că migranţii fără documente vor fi incluşi, iar Ministerul Sănătăţii nu a răspuns întrebărilor pe această temă.
Chiar dacă statistici credibile sunt greu de găsit, cifrele guvernamentale sugerează că în Africa de Sud sunt 1,6 milioane de oameni născuţi în afara ţării, majoritatea din Zimbabwe, Malawi, Mozambic şi Lesotho.
În Singapore, ministrul adjunct pentru forţa de muncă, Tan See Leng, a spus luna trecută că muncitorii migranţi vor primi gratis vaccinul, la fel ca toţi cetăţenii şi rezidenţii pe termen lung.
Căminele aglomerate care adăpostesc peste 320.000 de muncitori sud-asiatici migranţi cu venituri mici au furnizat cele mai multe infectări cu coronavirus în Singapore.
În Bangladesh, unde aproape un milion de refugiaţi Rohingya din Myanmar trăiesc în tabere în care COVID-19 a ajuns deja, agenţia ONU pentru refugiaţi (UNHCR) a explicat că are 'discuţii productive' cu autorităţile pentru asigurarea unui acces echitabil la vaccinuri.
În Iordania, una din principalele ţări-gazdă, cu circa 750.000 de refugiaţi, mulţi dintre ei din Siria, refugiaţii sunt într-o situaţie mai bună. Săptămâna trecută, Iordania a devenit una din primele ţări care a imunizat refugiaţi în cadrul programului naţional deschis oricui trăieşte pe teritoriul ţării, indiferent de statutul de imigraţie, conform UNHCR.
Antonio Vitorino, directorul general Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţii, a declarat că includerea migranţilor în eforturile de vaccinare este vitală.
„Aşa cum a spus secretarul general al ONU: nimeni nu este în siguranţă până când nu suntem toţi în siguranţă”, a adăugat el.
Editor : Monica Bonea
