Motivul dureros pentru care tot mai mulți bătrâni din Japonia vor să meargă la închisoare. Experții vorbesc despre un fenomen în masă

Autoritățile japoneze construiesc tot mai multe centre speciale de detenție, pe fondul unei probleme sociale ce pare scăpată de sub control: cea a persoanelor vârstnice care comit ilegalități pentru a ajunge la închisoare. Motivul? Fuga de sărăcie.

Mai precis, tot mai mulți japonezi în vârstă aleg să spună adio, cu premeditare, vieții în libertate, deoarece văd în sistemul penitenciar din Japonia o comunitate asistențială care îi poate scăpa de un trai la limita subzistenței, dar mai ales de solitudine.

Potrivit Bloomberg, arestările care implică persoane în jurul vârstei 65 de ani înregistrează o creștere accelerată în societatea niponă.

Mai mult, sociologii din Japonia vorbesc despre un fenomen în masă, la rădăcina căruia se află o criză a culturii familiale nipone, care dăinuie deja peste trei decenii. Tabloul statistic este unul sumbru: din 1980 și până în 2015, numărul bătârnilor abandonați a crescut de șase ori, subliniază Bloomberg într-un amplu reportaj dedicat acestui flagel.

Un sondaj guvernamental de anul trecut revela faptul că peste jumătate dintre vârstinicii care au fost arestați pentru ilegalități minore în Japonia, cum ar fi furturile din magazine, au menționat că trăiesc complet singuri.

„Poate că unii au casă. Poate că unii au familii. Dar asta nu înseamnă că au un loc pe care să îl poată numi «acasă»”, a declarat Yumi Muranaka, directoare unei închisori de femei.

Unul dintre cazurile prezentate în reportaj este al „Doamnei N.”, în vârstă de 80 de ani. Doamna N. a primit o condamnare de trei ani de închisoare pentru furtul unui roman cu copertă broșată, a unei pungi cu crochete și a unui ventilator portabil. Doamna N. a avut cândva un soț, are încă doi copii și șase nepoți. Dar trăiește într-o singurătate de pustnic.

„Mă simțeam foarte singură. Soțul meu mi-a lăsat o groază de bani și oamenii îmi spuneau zilnic cât de norocoasă sunt că am primit o asemenea moștenire. Dar nu banii erau ceea aveam eu nevoie. Nu eram deloc fericită”, mărturisește Doamna N.

Acum, spune Doamna N., „îmi place mai mult viața mea din închisoare. Sunt înconjurată tot timpul de multă lume. Măcar aici nu mă mai simt singură”.