„Nu ne venea să ne credem ochilor”: Povestea „adevăratului Indiana Jones”, care a descoperit legendarul oraș pierdut al incașilor

În 1911, un profesor din SUA a anunțat descoperirea ruinelor de la Machu Picchu, spunând că acestea erau rămășițele vechii fortărețe din Munții Anzi a ultimului rege incaș. Însă, 53 de ani mai târziu, un alt explorator american, poreclit „adevăratul Indiana Jones”, a demonstrat că orașul pierdut al incașilor, despre care se spunea că ar ascunde comori fabuloase și care rămâne în continuare acoperit, în mare parte, de junglă, se afla în altă zonă izolată din Peru, relatează BBC.

„Nimeni nu dispută acum faptul că acesta a fost locul anticului Vilcabamba”, a scris academicianul Hiram Bingham III despre ruinele de la Machu Picchu, în 1911. Bingham a fost recrutat de localnici să caute ultima capitală a incașilor, iar el era convins că a găsit-o.

Jumătate de secol mai târziu, exploratorul Gene Savoy, pe care presa de la acea vreme l-a poreclit „adevăratul Indiana Jones”, a susținut că el a descoperit, de fapt, orașul pierdut – la aproximativ 60 de kilometri nord-vest de Machu Picchu.

Savoy credea că vechea așezare incașă Vilcabamba, care înseamnă „câmpia sacră” în limba quechua, se află într-un loc numit Espiritu Pampa („câmpia spiritelor”) – un set de ruine aflate într-o pădure izolată de deasupra unui afluent al Amazonului.

La doar șase săptămâni de la anunțul făcut de Savoy, o echipă BBC a mers în Peru ca să investigheze locul indicat de exploratorul american. Miza era foarte mare: ei puteau găsi „inima unui oraș necunoscut” unde au trăit ultimii incași care au scăpat din calea invaziei conchistadorilor spanioli.

La începutul secolului al XX-lea, Vilcabamba devenise deja un oraș mitic, în jurul căruia au apărut atât de multe legende încât nu se mai știa ce este adevărat și ce este ficțiune.

După ce nu a reușit să îi oprească pe conchistadori să cucerească orașul Cusco, regele incaș Manco și-a condus poporul înfrânt în adâncul munților.

Acolo, câteva mii de incași au construit mai multe palate și temple în capitala lui Manco în exil, unde regele incaș și-a ascuns comorile de aur, bibelourile strălucitoare și mumiile strămoșilor lui.

Vilcabamba a fost și un centru al rezistenței incașe, unde aceștia au plănuit atacuri de gherilă împotriva spaniolilor și au stârnit revolte în zone mai îndepărtate.

În 1572, însă, fiind amenințați de o invazie a spaniolilor, incașii au incendiat orașul și au părăsit locul. Ultima capitală a incașilor a fost acoperită de junglă, iar locația ei a rămas un mister timp de secole.

În căutarea ultimei capitale a incașilor

Bingham a fost recrutat în 1909 de un grup de proprietari de terenuri din Peru pentru a determina dacă un loc numit Choquequirao („leagănul de aur”) este, de fapt, faimosul oraș pierdut.

Cu toate că era profesor de istorie, Bingham știa „foarte puține despre incași”. În timpul expediției sale, el s-a bazat în principal pe cartea Sfaturi pentru călători publicată de Societatea Regală de Geografie din Marea Britanie, care conținea sugestii despre ce să faci când găsești un sit arheologic.

„Părea că există o regiune necunoscută dincolo de lanțurile muntoase, care ar putea conține lucruri mărețe. Poate că și capitala lui Manco era ascunsă acolo”, a spus Bingham.

Ghizii locali l-au dus pe Bingham inclusiv în locul pe care, 50 de ani mai târziu, Savoy avea să îl identifice cu orașul pierdut. Din cauza vremii neprielnice, a lipsei de hrană și riscând să fie abandonat de hamali pe munte, Bingham a plecat mai departe, susținând, într-un final, că Machu Picchu era orașul pierdut.

În 1964, Savoy - un explorator de 37 de ani din Portland, Oregon - a ajuns în zona din apropiere de Espiritu Pampa împreună cu exploratorul peruvian Antonio Santander Cascelli.

Localnicii au refuzat inițial să îi conducă în zonă de teama unei legende potrivit căreia zeii îi vor ucide pe cei care dezvăluie locația orașului pierdut al incașilor.

„Zona este fascinantă pentru că încă nu a fost explorată sau prădată”

Jungla a protejat orașul timp de sute de ani. Cei care au încercat să exploreze zona au fost nevoiți să se lupte cu natura.

„Copaci mari și-au înfășurat rădăcinile în jurul zidurilor și peste terase, iar ramurile lor s-au împletit cu liane groase și dure ca niște cabluri telefonice”, s-a scris într-un raport despre Espiritu Pampa de la acea vreme.

„Zona este fascinantă pentru că încă nu a fost explorată sau prădată”, a spus arheologul Javier Fonseca din partea ministerului peruvian al culturii. Au apărut și zvonuri despre un alt oraș dispărut, încă și mai adânc în pădure.

„Nu ne venea să ne credem ochilor”, a spus Savoy după ce a vizitat Espiritu Pampa. „Era tot mai fascinant pe zi ce trecea.”

„Știm că așa-numita ‘comoară pierdută a incașilor’ nu a fost găsită”, a mai spus exploratorul american. „Dacă această comoară există, atunci am putea specula în privința locului în care se află.”

Editor : Raul Nețoiu