În urmă cu puțin peste un deceniu, a avut loc în secret un schimb de prizonieri. Iranul i-a eliberat pe cinci dintre comandanții de rang înalt ai al-Qaeda, iar la schimb, filiala grupării teroriste din Yemen a eliberat un diplomat iranian răpit. Trei dintre liderii al-Qaeda s-au alăturat luptei împotriva lui Bashar al-Assad în Siria, unde au fost uciși unul câte unul. Cei doi rămași, ambii egipteni, au dispărut de pe radar. Acesta a fost rezultatul unei decizii care i-a derutat pe experții în antiterorism. Amândoi aleseseră să rămână în Iran ca oameni liberi, scrie The Times.
Această mișcare a cimentat o alianță între gruparea jihadistă sunnită și regimul iranian șiit, care a început în urma atentatelor din 11 septembrie, când supraviețuitorii al-Qaeda au fugit din Statele Unite și din atacul combinat al NATO în Afganistan. Nu este clar ce roade va aduce această alianță improbabilă pentru Iran, acum că este atacat de SUA și Israel.
Cei doi bărbați care au ales Iranul în 2015 au fost Abu Mohammed al-Masri și Saif al-Adel, un fost ofițer al forțelor speciale egiptene, care devenise anterior al treilea lider al al-Qaeda, după Osama bin Laden și adjunctul său, Ayman al-Zawahiri.
Cei doi membri ai al-Qaeda au văzut în Iran un potențial aliat sau chiar sponsor care le-ar fi susținut războiul împotriva SUA și Israelului. La rândul lor, iranienii i-au considerat o carte de jucat împotriva inamicilor lor, precum și o garanție că al-Qaeda nu va ataca Iranul însuși.
„A fost o modalitate de a avea o influență asupra organizației al-Qaeda, astfel încât să nu fie atacat”, a declarat Aaron Zelin, expert în grupări jihadiste și cercetător senior la Institutul de Politică din Orientul Apropiat din Washington.
Grupul urma să fie o „piesă de șah” în jocul regional mai amplu al Iranului împotriva SUA, a spus Zelin. „Cred că a fost o modalitate de a le face probleme SUA, spunând potențial și: «Dacă lucrați cu noi, vă putem ajuta și noi, la rândul nostru».”
Decizia de a rămâne în Iran părea contraintuitivă pentru un grup jihadist care îi considera pe șiiți puțin mai mult decât eretici, iar pe Iran drept „celălalt corn al diavolului”, așa cum unii jihadiști salafi numesc Iranul, alături de Israel.
Însă, așa cum a spus la vremea respectivă un confident al lui Adel, egipteanul a fost inițial inspirat de revoluția islamică iraniană din 1979 și, spre deosebire de mulți dintre camarazii săi, credea că el și Iranul luptau în aceeași tranșee împotriva principalilor dușmani ai musulmanilor: Israelul și SUA.
Cei doi credeau, de asemenea, că sunt mai degrabă în siguranță în Iran decât în Afganistan sau Siria - și s-a dovedit că au avut dreptate. Dintre ceilalți trei prizonieri eliberați în același schimb de prizonieri, o rachetă americană l-a găsit curând pe Abul Khair al-Masri în timp ce călătorea cu o mașină în Idlib, Siria. Un altul, Sari Shihab, a fost ucis ulterior într-o explozie misterioasă, tot în Idlib. Iar Khalid al-Aruri a murit într-un atac cu dronă americană în aceeași regiune, doi ani mai târziu.
Citește și:
„Axa Rezistenței”. Aliații Iranului care joacă un rol-cheie în conflictele din Orientul Mijlociu
Un oficial occidental din domeniul securității a declarat că lui Adel i s-a permis de către Gărzile Revoluționare iraniene (IRGC) să călătorească în Siria pentru a ajuta la organizarea prezenței al-Qaeda acolo, dar confidentul lui Adel a negat acest lucru. „Siria îi expune pe toți”, a spus el. Dacă Adel ar fi pus piciorul în țară, SUA l-ar fi ucis.
Dar nici în Iran nu erau complet în siguranță. Acționând în numele SUA, agenții Mossadului israelian l-au găsit pe Abu Mohammed al-Masri la Teheran și l-au împușcat mortal în 2020.
Adel a fost ultimul om rămas în viață din acel grup de prizonieri. Când SUA l-au ucis pe Bin Laden în 2011, el a preluat pentru scurt timp comanda înainte de a o ceda lui Zawahiri. După asasinarea lui Zawahiri de către SUA în Afganistan în 2022, Adel a devenit liderul incontestabil al al-Qaeda, iar Iranul a fost sediul său central.
Oficialii spun că al-Qaeda a cooperat din ce în ce mai mult în Yemen cu gruparea Houthi, susținută de Iran, la fel ca și al-Shabaab, filiala grupării în Somalia. Canalele sociale afiliate cu al-Qaeda au difuzat mesaje de susținere a Iranului în război, iar orice celulă sau adepți care le-au mai rămas ar putea fi tentați să promoveze planuri de atac asupra țintelor occidentale.
Până la urmă, gruparea s-ar putea să nu se dovedească a fi o „piesă de șah” prea bună pentru Iran. Rândurile sale sunt reduse, iar afiliații săi s-au transformat în mare parte în grupuri insurgente locale, ceea ce înseamnă că al-Qaeda nu mai este amenințarea de altădată.
„Republica Islamică și-ar putea activa legăturile de lungă durată cu grupările jihadiste salafiste, precum al-Qaeda, pentru a pune în aplicare comploturi teroriste”, a declarat Farzan Sabet, expert în Iran și cercetător la Institutul de Studii Postuniversitare din Geneva. Este mai probabil, însă, ca Iranul să se îndrepte către milițiile sale aliate șiite din regiune, „organizații criminale locale și musulmani radicalizați, de exemplu, cei indignați de morțile și distrugerile la scară largă din Gaza”, a subliniat Sabet.
Citește și:
ANALIZĂ „Aliații” reticenți: rețeaua strategică a Teheranului, pusă la încercare. De ce milițiile din Irak nu se grăbesc să lupte pentru Iran
Editor : Ș.R.
