În zilele care au precedat ultimele accese de violență din Orientul Mijlociu, consilierii președintelui american Donald Trump purtau negocieri cu Teheranul cu privire la patru elemente esențiale ale unui acord nuclear care, potrivit oficialilor americani, ar fi blocat programul nuclear pentru o perioadă de aproximativ 15 ani. Potrivit unor oficiali și diplomați americani care au fost informați cu privire la discuțiile confidențiale, negocierile au depășit cu mult chestiunea redeschiderii Strâmtorii Ormuz, pe care iranienii au blocat-o practic timp de 101 zile, relatează New York Times.
Rezultatul este ceea ce oficialii americani descriu drept contururile vagi ale unui acord — cu condiția ca Garda Revoluționară Islamică și politicienii iranieni de linie dură să nu-l contrazică pe negociatorul-șef al Iranului, ministrul de externe Abbas Araghchi, sau să nu saboteze discuțiile mult mai detaliate pe care Statele Unite au propus să le organizeze în Elveția în această vară.
Nu este clar dacă negocierile vor fi afectate de ultimele evoluții, inclusiv de declarația liderului de la Casa Albă de marți, potrivit căreia Iranul ar fi doborât un elicopter american în apropierea Strâmtorii Ormuz și că Statele Unite vor fi nevoite să riposteze.
Potrivit oficialilor și diplomaților, iată cele patru puncte principale ale negocierilor privind un acord nuclear între Statele Unite și Iran:
O suspendare de lungă durată a îmbogățirii uraniului
Statele Unite cer de luni de zile ca Iranul să accepte să nu mai îmbogățească uraniu timp de cel puțin 20 de ani. Iranienii au ripostat propunând o suspendare de 10 ani, dar oficialii americani consideră că se vor mulțumi cu 15 ani.
La începutul conflictului, Donald Trump a afirmat că o interdicție de 20 de ani ar fi insuficientă, dar, în timpul zborului de întoarcere din China cu Air Force One, pe 15 mai, el le-a spus reporterilor că ar accepta-o dacă ar fi vorba de „20 de ani adevărați”. Nu este clar dacă ar accepta o perioadă de 15 ani.
Diluarea rezervei de uraniu îmbogățit
Statele Unite ar colabora cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică, organismul de inspecție al ONU, pentru a dilua, sau „a reduce concentrația”, stocul de uraniu îmbogățit al Iranului, potrivit a doi oficiali americani familiarizați cu negocierile. Oficialii americani își imaginează un rol activ în gestionarea materialului nuclear, lucru pe care Iranul l-a interzis întotdeauna. Oficialii iranieni afirmă că Statele Unite ar avea doar rolul de observator.
Secretarul de stat Marco Rubio a afirmat în repetate rânduri în ultimele săptămâni că orice acord ar trebui să vizeze toate cele 11 tone de uraniu îmbogățit aflate în posesia Iranului, nu doar jumătatea de tonă de combustibil de calitate aproape de cea necesară pentru fabricarea unei bombe.
Iranienii nu au făcut declarații publice cu privire la disponibilitatea lor de a renunța la întregul stoc existent. Însă, dacă acesta ar fi diluat — în loc să fie transportat în afara țării — liderii iranieni ar putea afirma că încă dețin combustibilul. Cel de-al 47-lea președinte american a făcut aluzie la această abordare într-un interviu acordat emisiunii „Meet the Press” a NBC în weekend, spunând: „Îl vom scoate și îl vom distruge, fie că se află la fața locului, fie că îl luăm de acolo”.
Iranul dezafectează instalațiile nucleare
Statele Unite au cerut Iranului să-și dezafecteze cele trei principale instalații nucleare de la Natanz, Fordo și Isfahan. Statele Unite au lovit toate cele trei instalații în cadrul operațiunii „Midnight Hammer” în urmă cu aproape un an, provocându-le pagube grave. Iranul a luat în discuție dezafectarea a două dintre aceste instalații, dar insistă să păstreze una deschisă, în parte pentru a demonstra că nu a renunțat la ceea ce consideră a fi „dreptul la îmbogățire”.
Acest lucru s-ar putea dovedi problematic: criticii acordului din perioada Obama au subliniat faptul că acesta nu a reușit să închidă Fordo, o instalație subterană adâncă, pe care iranienii au repus-o ulterior în funcțiune pentru a produce combustibil de calitate aproape de cea necesară fabricării bombelor. Menținerea unei singure instalații deschise ar ridica o problemă similară, cu excepția cazului în care operațiunile s-ar desfășura la suprafață, astfel încât aceasta să poată fi ușor lovită în cazul în care Iranul ar începe să lucreze la arme. Răspunsul Iranului nu este clar.
Teheranul acceptă inspecțiile surpriză
Statele Unite doresc ca inspectorii internaționali să poată efectua inspecții „surpriză”, oricând și oriunde pe teritoriul Iranului. Nu este clar dacă guvernul iranian va fi de acord. Din punct de vedere practic, multe dintre siturile nucleare suspecte se află în interiorul bazelor militare ale Gărzii Revoluționare, unde inspectorii au fost deseori opriți la porți.
Dacă Iranul ar accepta cele patru restricții privind programul nuclear, acest lucru ar reprezenta un progres semnificativ față de unele dintre concesiile obținute de la Teheran în cadrul negocierilor din 2015.
Cel puțin, pe hârtie ar fi un pas înainte. Însă acordul ar depinde de cooperarea Iranului în fiecare etapă: fie că este vorba de a permite accesul inspectorilor internaționali și al echipamentelor occidentale la centrala nucleară de la Isfahan, unde se presupune că este depozitată cea mai mare parte a stocului iranian de uraniu îmbogățit la 60%, la adâncime mare sub pământ, fie de a permite accesul inspectorilor la toate locațiile nucleare suspecte din țară.
Discuțiile se află într-o situație delicată. Iranul și Israelul au schimbat focuri duminică și luni, iar Trump a declarat că un elicopter de luptă Apache al Armatei SUA a fost doborât luni în largul coastelor Omanului. (Echipajul a fost salvat.)
Însă vizita pe care Steve Witkoff, trimisul special al președintelui american, și partenerul său de negocieri, Jared Kushner, au efectuat-o săptămâna trecută la laboratorul nuclear american strict secret de la Oak Ridge, Tennessee, a demonstrat că Statele Unite se pregătesc deja pentru a gestiona stocul de 11 tone de uraniu îmbogățit al Iranului, în cazul în care s-ar ajunge la un acord final.
Negocierile au avansat mult mai lent decât sperase Trump. De mai multe ori în ultimele săptămâni, oficialii administrației, printre care și vicepreședintele JD Vance, au afirmat că se ajungea la un acord în doar câteva zile. Însă întotdeauna a intervenit ceva, de la atacurile din regiune care au pus la încercare armistițiul până la insistența generalilor iranieni ca Statele Unite să-și demonstreze seriozitatea prin deblocarea, mai întâi, a miliarde de dolari din activele iraniene înghețate.
Liderul de la Casa Albă a adăugat, de asemenea, noi cerințe în urmă cu mai bine de o săptămână, iar iranienii au depășit termenele pe care le-a stabilit pentru un răspuns, afirmând că încă dezbat aceste chestiuni la nivel intern.
La fel ca planul lui Obama de acum 11 ani, propunerile lui Trump se bazează pe pariul că interesele economice ale Iranului — și anume încetarea blocadei americane asupra transporturilor iraniene, deblocarea unor active în valoare de 25 de miliarde de dolari și permisiunea ca Iranul să vândă petrol pe plan mondial — vor prevala în dezbaterile interne ale țării. Însă istoria sugerează că mulți generali și politicieni iranieni consideră opoziția față de Statele Unite drept esența revoluției iraniene, indiferent de costurile economice.
Acum, întrebarea este dacă recentele negocieri vor rezista în fața reluării scurte, dar intense, a operațiunilor militare — cea mai gravă încălcare de până acum a armistițiului de două luni — și a posibilității ca acestea să continue.
Trump a purtat duminică și luni convorbiri telefonice cu prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu, cerându-i acestuia să pună capăt atacurilor Israelului. În cadrul acestor convorbiri, președintele american a susținut că noi lovituri israeliene asupra Teheranului și asupra infrastructurii energetice și militare a Iranului ar putea submina orice efort de a determina Iranul să renunțe la stocurile sale de combustibil nuclear, potrivit unui oficial american la curent cu conținutul discuțiilor.
Cu doar câteva zile înainte, Trump dădea vina pe noua conducere iraniană pentru întârzierea de câteva săptămâni a semnării a ceea ce ar fi reprezentat un acord-cadru privind programul nuclear. „Sunt puternici. Sunt mândri”, a declarat el într-un interviu acordat postului NBC, înregistrat vineri, înainte de lansarea rachetelor. Totuși, el a insistat că Iranul „va fi nevoit să încheie” un acord, deoarece „nu are de ales”.
Iranienii, însă, sunt convinși că încă mai dețin pârghii de influență — începând cu puterea pe care tocmai au demonstrat-o prin închiderea Strâmtorii Ormuz.
Conform a doi oficiali americani, canalul de negociere dintre Araghchi și Witkoff s-a dovedit esențial în noaptea de duminică spre luni, Steve Witkoff transmițând mesaje prin care îndemna Iranul să evite escaladarea conflictului în schimbul de atacuri cu rachete cu Israelul. Aceste discuții, au afirmat oficialii, au contribuit la declarația Iranului potrivit căreia va înceta atacurile asupra Israelului. Trump l-a presat apoi pe Netanyahu să anuleze un atac planificat pe teritoriul Iranului.
Deocamdată, intervențiile au dat roade, iar ambele părți s-au retras. Însă, având în vedere că Trump a promis că va riposta la doborârea elicopterului, nu este clar dacă negocierile nucleare vor continua de unde au rămas — adică în pragul unui acord, potrivit declarațiilor oficialilor americani — sau dacă vor fi din nou blocate.
Reprezentanții Casei Albe se arată optimiști că conflictul dintre Israel și Iran se va dovedi a fi doar o scurtă distragere. Cei mai optimiști dintre ei consideră că discuțiile detaliate privind mecanismele de dezafectare a programului nuclear iranian vor începe în Elveția, probabil până la jumătatea lunii iunie.
Însă susținătorii unei linii dure față de Iran din cadrul administrației susțin — în mare parte în privat — că atacul american asupra Iranului, care a început în februarie, a întărit convingerea Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice că singura securitate reală a Iranului constă în menținerea unei capacități de bază de a construi o armă nucleară.
Prima tabără îi include pe Witkoff și pe Kushner, ginerele președintelui și unul dintre principalii artizani ai Acordurilor Abraham din primul mandat al lui Trump, care au dus la creșterea numărului de state arabe care recunosc Israelul. Cei doi au vizitat joi Laboratorul Național Oak Ridge pentru a analiza ce tip de echipamente și expertiză ar fi necesare pentru a extrage și dilua uraniul iranian, o parte din acesta fiind îmbogățit până la un nivel apropiat de cel necesar pentru fabricarea bombelor.
Vizita, despre care Axios a relatat anterior, a evidențiat cât de aproape consideră ei că sunt de un acord. Cei doi s-au întâlnit cu zeci de experți din cadrul Departamentului Energiei și din serviciile de informații, care au elaborat planuri privind recuperarea și neutralizarea stocurilor nucleare ale Iranului.
Dar acest lucru presupune că Statele Unite și Iranul vor reuși să-și rezolve disputele în curs cu privire la momentul în care Iranul va începe să recupereze primele tranșe din suma de 25 de miliarde de dolari reprezentând fonduri iraniene înghețate. Chiar în acest weekend, un ofițer de rang înalt din Garda Revoluționară a declarat pentru CNN că o mare parte din acești bani trebuie deblocată în avans. „Dacă dorește să ajungă la un acord cu Iranul, acești 24 de miliarde de dolari reprezintă un test de încredere”, a declarat generalul Mohsen Rezaei, consilier militar al liderului suprem al Iranului.
„Aceștia sunt banii noștri, nu ai Americii”.
Negociatorii americani au insistat ca aceste fonduri să fie acordate doar sub formă de „plăți eșalonate”, pe măsură ce Iranul își îndeplinește obligațiile prevăzute în acord — începând cu deschiderea Strâmtorii Ormuz pentru tot traficul.
Citește și:
„Bibi, ai grijă, că s-ar putea să te trezești singur”. Cum a ajuns Trump la un pas de o nouă operațiune militară a SUA contra Iranului
Cum vor SUA să forțeze Iranul să ofere informații despre instalațiile nucleare bombardate și stocul de uraniu îmbogățit
Editor : A.M.G.
