Provincia Alberta va organiza un referendum privind rămânerea în Canada sau un al doilea vot obligatoriu privind separarea, marcând primul test semnificativ al unității țării din ultimele decenii, potrivit BBC.
Anunțul de joi al premierului Danielle Smith vine după ce o petiție condusă de cetățeni care cere separarea a strâns peste 300.000 de semnături la începutul acestui an, iar o petiție separată care pledează pentru rămânere a strâns peste 400.000.
O mișcare de independență agitată a luat amploare în provincia bogată în petrol, construită pe sentimentul îndelungat că Alberta este trecută cu vederea de factorii de decizie de la Ottawa.
Totuși, sondajele de opinie sugerează că majoritatea locuitorilor din Alberta ar vota împotriva separării.
Referendumul provincial a fost programat pentru 19 octombrie, a declarat premierul.
Într-un discurs televizat, Smith a declarat că întrebarea care le va fi adresată locuitorilor din Alberta în această toamnă va fi: „Ar trebui Alberta să rămână o provincie a Canadei sau ar trebui guvernul Albertei să înceapă procesul legal prevăzut de Constituția canadiană pentru a organiza un referendum provincial obligatoriu privind separarea sau nu a Albertei de Canada?”
Premierul a declarat că va vota în favoarea rămânerii Albertei în componența Canadei.
„Așa aș vota eu într-un referendum provincial”, a spus ea, adăugând că „este și poziția guvernului meu și a grupului meu electoral”.
Cu toate acestea, ea a spus că este „profund tulburată” de o decizie judecătorească prin care un judecător din Alberta a respins o petiție care solicita un referendum privind separarea, după ce grupurile indigene ale Primelor Națiuni au susținut că nu au fost consultate în mod corespunzător, ceea ce le-a încălcat drepturile.
Aceasta a oprit verificarea semnăturilor petiției, lăsând în suspensie posibilitatea unui referendum.
„Ca prim-ministru, nu voi permite ca o greșeală juridică a unui singur judecător să reducă la tăcere vocile a sute de mii de locuitori ai Albertei”, a declarat Smith joi. „Viitorul Albertei va fi decis de locuitorii Albertei, nu de instanțe.”
Ea a adăugat: „Amânarea deciziei nu face decât să prelungească o dezbatere foarte emoțională și importantă, iar amuțirea vocilor a sute de mii de locuitori ai Albertei care vor să fie auziți este nejustificată într-o societate liberă și democratică.”
Smith s-a confruntat cu luni de zile de presiuni din partea separatiștilor din Alberta pentru a include întrebarea pe buletinul de vot.
Jeffrey Rath, un avocat care pledează pentru separare, a scris joi pe rețelele sociale că Smith a abordat o întrebare din referendum „de la baza listei”. El a adăugat că premierul „tocmai și-a pierdut baza”.
Unitatea Canadei a mai fost pusă sub presiune și înainte. Quebecul a votat de două ori împotriva independenței, ultima dată în 1995, votul s-a încheiat cu un procent de 50,58% la 49,22% „împotrivă”.
Țara a stabilit reguli pentru separare în urma acelor bătălii. Chiar dacă partea Albertei care „pleacă” se dovedește a avea succes în octombrie, o cale lungă și incertă urmează.
La începutul lunii mai, prim-ministrul Mark Carney a declarat că orice încercare de separare a provinciei trebuie să respecte regulile stabilite de Legea Clarității - legea veche de 26 de ani, instituită în urma referendumului de la Quebec din 1995.
Un posibil al doilea referendum obligatoriu privind independența în Alberta ar trebui să respecte regulile de bază stabilite în Lege, inclusiv faptul că o „majoritate clară” a alegătorilor trebuie să fie în favoare, ca formularea întrebării referendumului privind independența să fie clară și sub supravegherea Camerei Comunelor federale.
Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, Alberta ar intra în negocieri de separare dificile și probabil lungi cu guvernul federal privind termenii divorțului.
Nemulțumirea față de Ottawa este de mult timp prezentă în provincia vestică cu patru milioane de locuitori, în special ca urmare a dezvoltării resurselor sale naturale, unii locuitori ai Albertei considerând că guvernul federal a stat în calea industriei de petrol și gaze a provinciei în favoarea legislației pro-climă.
Există, de asemenea, o convingere îndelungată că provincia, cu vasta sa bogăție de resurse, contribuie mai mult la țară decât primește.
Editor : Ș.R.
