REPORTAJ. Armistiţiu în Alep | Viața printre ruine
Armistiţiul din Siria i-a scos pe sirieni din case. Au fost patru zile în care nu s-au mai temut că pot fi ucişi în orice clipă, dacă îndrăznesc să-şi părăsească adăposturile. Un moment rar, mai ales pentru locuitorii din Alep, oraş împărţit între rebeli şi forţele loiale regimului - devastat de lupte şi bombardamente. Oamenii de acolo nu îndrăznesc să spere că va fi pace, aşa că s-au mulţumit să-şi vadă copiii râzând.
Râsete de copii, strigăte, veselie, joacă. Nu pare a fi Alep, oraşul sirian care de luni de zile nu cunoaşte decât zgomotul asurzitor al rachetelor, al bombelor care cad peste blocuri şi al tirurilor de mortieră. De luni seară, în Alep e linişte. O linişte neobişnuită pentru cei care au mai rămas să trăiască în oraşul devenit câmp de luptă şi transformat, în mare parte, în ruine. Dar, oamenii şi-au făcut curaj şi au ieşit din case şi ascunzători. Copiii par că au uitat pentru moment de ororile războiului.
„Suntem fericiţi că e Eid, sărbătoarea sacrificiului, şi că nu sunt avioane. Pentru că e armistiţiu, putem merge să ne dăm în leagăn şi să fim fericiţi”, spune o fetiță.
Sunt fericiţi cu foarte puţin. Sunt fericiţi că se pot da în leagăn şi că pot să-şi cumpere suc de la tarabă. În pieţele volante din Alep nu sunt multe de cumpărat, pentru că nimeni nu mai aprovizionează oraşul. Dar, tot e mai bine decât nimic.
În Alep sunt şi cartiere pustii, unde nimic nu mişcă pentru că totul a fost spulberat în timpul bombardamentelor. Cine n-a reuşit să fugă la timp, a ajuns statistică pe lista celor peste 300 de mii de morţi din Siria. E ultimul bilanţ al celor cinci ani şi jumătate de război civil, dat publicităţii de ONU. O echipă BBC a filmat într-un astfel de cartier fantomă, aflat în partea de vest a oraşului.
Jeremy Bowen, corespondent BBC: „A fost pur şi simplu pulverizat. Bănuiesc că a fost treaba forţelor aeriene ruse. Rebelii mi-au spus că au avut controlul în acest loc până în iulie. Apoi, într-o demonstraţie de forţă, au fost alungaţi. Puteţi bănui ce s-a întâmplat cu oamenii care locuiau în acest case. Acolo e ceea ce a mai rămas dintr-o şcoală. Pot vedea scaunele. O clinică. Acolo e o ambulanţă, e aproape distrusă. Jumătate din populaţia Siriei dinainte de război sunt refugiaţi care au părăsit ţara sau refugiaţi interni”.
Armistiţiul de 48+48 de ore a dat un răgaz localnicilor să-şi facă provizii şi să-şi revadă rudele şi prietenii. A fost o oportunitate şi pentru jurnaliştii străini aflaţi în Alep să iasă pe străzi şi să filmeze ce a mai rămas dintr-un oraş considerat pe vremuri perla Siriei. Îniante de război, Alepul era cel mai mare oraş al ţării şi o atracţie turistică pentru străini. Acum, doar ziariştii se mai încumetă să vină aici. Echipa BBC a filmat şi într-una dintre cele mai vechi pieţe acoperite din Alep. Bazarul era mândria oraşului. Părea neîncăpător, cu tarabe pline de mărfuri şi forfotă continuă. Aşa arăta înainte de 2012.
Jeremy Bowen: „Sunt foarte aproape de linia de front. Mi-au spus că mai sunt doar câteva zeci de metri până la poziţiile rebelilor. Aceasta este, de fapt a fost, una dintre cele mai vechi pieţe acoperite din Alep. Se spune că ar avea o vechime de 300-400 de ani. Este foarte, foarte avariată. Peste tot. Astăzi, graţie armistiţiului, mi s-a spus că atmosfera este mult mai calmă decât de obicei, pentru că aici au fost lupte intense pe tot parcursul verii. Am vorbit cu un general care mi-a spus că, până la prânz, au fost trei bombardamente, dar, în mod normal, se aşteptau la douăzeci. Deci, lucrurile s-au mai calmat”.
În Siria, armistiţiul a fost anunţat pentru toate oraşele în care au loc lupte. În unele a fost linişte, în altele, nu. Copiii se bucură de orice moment. Părinţii lor încearcă să profite de linişte ca să se asigure că vor supravieţui când vor reîncepe bombardamentele. Pentru că sunt mulţi sirieni care nu cred că va fi pace prea curând în ţara lor.
Dani Qappani, sirian din Damasc: „Am 28 de ani şi am studiat literatura engleză la Universitatea din Damasc. Am absolvit în 2011. Ieri au fost festivităţi cu ocazia Eid. Important e că micuţii au fost fericiţi şi că lor nu le pasă de război, că nu le pasă de asediu. Lor le pasă doar de fericirea lor şi cred că au găsit-o astăzi. Pentru noi, în Moadhamiyeh, nu mai contează dacă ne atacă sau nu. Ceea ce contează e că noi murim puţin câte puţin”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
