„Se comportau ca și cum ar fi fost în război”. Mărturia unui palestinian eliberat după 32 de ani din închisorile israeliene
Un autor palestinian, eliberat luna trecută după mai bine de 32 de ani petrecuți în închisorile israeliene, a declarat că folosirea torturii a crescut dramatic în ultimii doi ani de captivitate, Israelul ajungând să trateze închisorile sale ca pe un alt front în războiul din Gaza, relatează The Guardian.
Nasser Abu Srour, ale cărui memorii din închisoare au fost traduse în șapte limbi și ar putea câștiga un important premiu literar internațional în această lună, se numără printre cei peste 150 de palestinieni condamnați la închisoare pe viață care au fost eliberați în cadrul acordului de încetare a focului din Gaza negociat de SUA și apoi exilați imediat în Egipt, unde mulți dintre ei rămân într-o situație incertă.
Abu Srour, în vârstă de 56 de ani, a povestit despre o creștere bruscă a numărului de bătăi și a privării de hrană și căldură după izbucnirea războiului din Gaza în octombrie 2023.
„Uniforma gardienilor închisorii s-a schimbat, pe pieptul lor fiind cusută o etichetă pe care scria „luptători” sau „războinici”, iar ei au început să se comporte ca și cum ar fi fost în război și acesta ar fi fost un alt front, și au început să bată, să tortureze și să ucidă ca niște războinici”, a spus el.
O comisie a ONU a înregistrat 75 de decese ale palestinienilor aflați în custodia israeliană între 7 octombrie 2023 și 31 august 2025. Serviciul penitenciar israelian a negat în repetate rânduri folosirea torturii în închisorile sale.
Vorbind din Egipt, Abu Srour a descris, de asemenea, „șocul amețitor” de a fi dus direct din condițiile brutale ale încarcerării israeliene la un hotel de cinci stele din Cairo, ca oaspeți ai autorităților egiptene.
„Un loc al brutalității”
În tinerețe, Abu Srour a participat la prima intifada, revolta palestiniană din perioada 1987-1993, când a fost acuzat de complicitate la moartea unui ofițer al poliției de securitate israeliene Shin Bet, care încerca să-l convingă pe vărul său să devină colaborator.
Pe baza unei mărturisiri făcute sub tortură, Abu Srour a fost condamnat în 1993 la închisoare pe viață fără posibilitate de eliberare condiționată. În deceniile marcate de perioade îndelungate de izolare, a obținut o diplomă de licență și apoi de masterat în științe politice și a început să publice poezie și alte scrieri care erau scoase clandestin din închisoare.
Memoriile sale din închisoare, „The Tale of a Wall: Reflections on Hope and Freedom”, au fost dictate în mare parte în cadrul unor conversații telefonice cu un membru al familiei, pe parcursul a mai bine de doi ani. Cartea a fost tradusă din limba arabă pentru a fi publicată în șapte limbi și este finalistă la premiul de literatură arabă acordat în fiecare an de Institutul Lumii Arabe din Paris.
Apelurile pentru eliberarea sa au rămas fără răspuns de-a lungul deceniilor, așa că, atunci când oficialii au venit la închisoare după încetarea focului din 10 octombrie cu o listă de prizonieri care urmau să fie eliberați, Abu Srour a încercat să îi ignore.
„Ei strigau numerele de celule, iar eu stăteam pe patul meu din camera nr. 6, simțindu-mă ca și cum nu aș face parte din asta”, a spus el. „Au fost atât de multe momente în care ar fi trebuit să fac parte din asta de-a lungul tuturor acelor ani. Dar totul era atât de mare și de dureros, încât nu voiam să interacționez. Era un mecanism de apărare. Spuneam că nu are nimic de-a face cu mine.
Dar apoi au venit la celula mea și mi-au spus: «Nasser, pregătește-te». Harul lui Dumnezeu m-a atins în sfârșit. Prietenii mei mă îmbrățișau și mă sărutau, iar mie nu-mi venea să cred.”
Abu Srour a declarat că, după izbucnirea războiului din Gaza, declanșat de atacul Hamas asupra Israelului din 7 octombrie 2023, tratamentul prizonierilor palestinieni aflați în detenție pe termen lung în închisorile israeliene s-a înrăutățit semnificativ.
„Orice loc în care nu erau camere de supraveghere era un loc al brutalității”, a spus el. „Ne legau mâinile la ceafă, ne aruncau pe podea și apoi începeau să ne calce în picioare.”
„Tabere de vacanță”
Ministrul securității naționale al Israelului, Itamar Ben-Gvir, s-a lăudat că, sub controlul său, închisorile israeliene nu mai sunt „tabere de vacanță”. Abu Srour a spus că toate materialele de citit și scris au fost retrase sub acest regim.
„În ultimii doi ani, viața culturală din închisoare a încetat complet, rămânând doar viața biologică. Fiecare încerca să supraviețuiască în felul său. Și eram mereu flămânzi”, a spus el. Rațiile zilnice erau menținute la nivelul minim necesar pentru supraviețuire, iar el a spus că a slăbit 12 kg.
Deținuților li se permitea să aibă doar un singur set de haine subțiri, așa că le era mereu frig în nopțile de iarnă. „Corpurile noastre erau slăbite. Nu puteam suporta nici măcar o temperatură medie”, a spus el. „De fiecare dată când cineva părăsea închisoarea, toți încercau să se împrietenească cu el, pentru a-i lua tricoul, lenjeria intimă sau orice altceva”.
Conform declarațiilor lui Abu Srour, în cele 24 de ore care au precedat numirea prizonierilor care urmau să fie eliberați în cadrul acordului de încetare a focului și urcarea acestora în autobuze pentru a părăsi zona, aceștia au fost supuși unei serii finale de bătăi deosebit de intense.
În timpul călătoriei de 48 de ore care a urmat, nu li s-a permis să tragă perdelele autobuzelor care au traversat Israelul și apoi au mers de-a lungul marginii sudice a Gazei până la punctul de trecere Rafah cu Egiptul. Abia după ce a intrat în Egipt a văzut pentru prima dată cerul în afara zidurilor închisorii.
Autobuzele au dus cei 154 de prizonieri eliberați la un hotel de lux din Cairo, ceea ce a dus la un șoc în sine. „Nu mai fusesem niciodată la un hotel. Am făcut totul pentru prima dată, ca un copil, să intru și să ies din lift, să învăț despre serviciul de cameră, cum să folosesc dușul”, a spus Abu Srour.
Citește și: „Cele mai crude forme de tortură”: mărturiile palestinienilor eliberați din închisorile israeliene
„Un alt motiv de stres”
O parte din șoc a fost întâlnirea cu patru dintre surorile sale și cu un frate, pe care nu i-a mai văzut de zeci de ani. „Acesta a fost un alt motiv de stres pentru mine... Am fost despărțiți timp de 33 de ani. Mi s-a părut crud, pentru că mi s-a refuzat acest lucru atât de mult timp”, a spus el. Își amintește că s-a gândit: „Este în regulă să îi îmbrățișez?”.
Prizonierii eliberați erau supravegheați de oficialii egipteni ai securității în timp ce se amestecau printre turiști și se inspirau din comportamentul acestora pentru a ști cum să se comporte.
„Dimineața am văzut bufetul și toată mâncarea aceea. Așa că băieții și-au pus câte 2 kg de mâncare în farfurie. Era o scenă suprarealistă. Ne era rușine. Nu știam ce să facem cu cuțitul și furculița”, a spus Abu Srour. „Aveam sentimente contradictorii și eram încordat. Îmi era rușine. Nu știam ce să spun, nu puteam da un sens lucrurilor din jurul meu.”
Sâmbătă, după ce Daily Mail a publicat un articol în care dezvăluia prezența unor prizonieri palestinieni eliberați printre turiștii occidentali în ceea ce a numit „Hotelul Hamas”, grupului i s-au acordat două ore pentru a-și face bagajele înainte de a fi transportat cu autobuzul la un alt hotel din deșert, la o oră distanță de capitală.
Această mișcare bruscă, de a fi urcați în autobuze pentru a fi duși într-o locație necunoscută aleasă de alții, i-a reamintit lui Abu Srour că încă nu erau liberi.
I s-au oferit mai multe opțiuni de țări care sunt dispuse să-l accepte pe termen lung și încearcă să decidă unde să se ducă, ținând cont de accesibilitatea pentru familia sa și de posibilitatea de a continua să scrie.
„Nu vreau o țară confortabilă”, a spus el. „Nu vreau o țară fără întrebări sau o țară fără o cauză.”
Editor : A.M.G.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
