Sari la conținut

Unde sunt luptătorii ISIS din Siria și Irak? Previziunile unui expert în contraterorism

Unde sunt luptătorii ISIS care au fost scoşi din Irak şi Siria? În acest moment aceasta este marea îngrijorare pentru multe servicii secrete şi de poliţie europene. Cum dăm de urma lor dacă vor să vină acasă? Vor fi un pericol dacă vor veni acasă? Nick Sitter este profesor la Universitatea Central Europeană şi predă noţiuni de contraterorism. Face o analiză completă a ceea ce a rămas în urma ISIS, într-o discuţie cu jurnalistul Digi24 Balazs Barabas, pentru emisiunea „Paşaport diplomatic”.

Unde sunt luptătorii ISIS care au fost îndepărtaţi din Mosul, oraşul irakian pe care îl considerau capitala Califatului Islamic, din Raqqa, oraşul sirian numit a doua capitală, şi din celelalte zone pe care le controlau? O parte dintre ei au fost desigur ucişi. Dar despre cei mai mulţi însă nu sunt informaţii publice.

Balazs Barabas: ISIS a fost eliminat din Raqqa, Mosul şi alte oraşe iar califatul practic este desfiinţat, nu am văzut prizonieri, nu am văzut cadavre de luptători. Unde sunt ei?
Nick Sitter: Este o întrebare bună. Asta încearcă să afle serviciile secrete şi poliţiile occidentale. Avem estimări aproximative şi ştim că mulţi dintre ei au fost ucişi, iar un număr mai mic s-au întors sau încearcă să se întoarcă în ţara lor. Dar sunt şi mulţi despre care nu ştim nimic. Şi cred că în acest moment aceasta este marea îngrijorare pentru multe servicii secrete şi de poliţie europene. Cum dăm de urma lor dacă vor să vină acasă? Vor fi un pericol dacă vor veni acasă?

Balazs Barabas: Credeţi că încă mai au sclavi sexuali?
Nick Sitter: Este imposibil de spus, nu avem suficiente informaţii pentru asta. Ar fi o surpriză dacă nu, în zonele pe care le controlează. A fost un element destul de important al ISIS când controlau teritorii, deci nu avem motive să credem că nu mai fac asta pentru că au mai puţine teritorii. Dacă nu ar deţine teritorii ar fi mult mai dificil.

Balazs Barabas: Există opinii potrivit cărora luptătorii ISIS s-au dus în Libia, unde situaţia este instabilă şi haotică. Putem presupune că se regrupează acolo şi vor lansa atacuri cum a fost cel de anul trecut din Egipt?
Nick Sitter: Pe baza antecedentelor teroriste, cred că da, putem. Orientul Mijlociu nu este primul teritoriu unde vedem luptători străini. Am văzut de exemplu în Algeria, în războiul de independenţă contra Franţei, în anii 1950. Luptători din alte state arabe au plecat să lupte în Algeria şi unii s-au întors în ţările lor după aceea. Cred că vom vedea acelaşi lucru acum. O vedem deja, aşa cum aţi spus, unii care se regrupează în Libia, dar sunt şi alte state care sunt, să spunem, pe punctul de a se prăbuşi. Avem conflictul din Yemen, există multe locuri unde pot merge să lupte mai departe.

Balazs Barabas: Vedem că teroriştii preferă teritoriile instabile sau insuficient controlate, cum este Siria astăzi. Vedeţi perspective de stabilizare a situaţiei din Siria, având în vedere că Rusia este prezentă acolo, iar marile puteri par să îi dea mână liberă în stabilizarea situaţiei?
Nick Sitter: Aş fi foarte prudent în a face predicţii în ce priveşte Siria. Dar cred că putem spune că Siria va fi mai puţin instabilă decât a fost până acum. Organizaţii ca Al-Qaeda şi ISIS caută permanent state eşuate ca să se stabilească acolo. Afghanistan a fost un asemenea stat şi s-au stabilit acolo. După Afghanistan, Al-Qaeda a căutat locuri noi. La început unii dintre ei au mers în zonele kurde din Irak şi apoi s-au extins, au început să folosească Irak ca un stat eşuat. După izbucnirea războiului civil din Siria, Siria a devenit stat eşuat. Acum există câteva alte opţiuni. În mod clar avem Yemen, Libia, dar există şi alte state în Africa, unde există posibilităţi. Deci da, pare că Siria va fi mai puţin instabilă, este un pic diferit decât a spune că mai stabilă, dar există multe alternative care pot deveni zone centrale de operaţiuni.

 

Terorismul poate fi asemănat cu hidra din legenda lui Hercule. Tai un cap şi cresc la loc de două ori mai multe. Lipsa de educaţie a celor care sunt recrutaţi să devină luptători pentru cauze religioase îi transformă în teren fertil pe care se pot planta seminţele unor ideologii periculoase. Iar acest lucru îngreunează enorm lupta antiteroristă.

Balazs Barabas: Am văzut că ISIS a fost învins, dar au existat înainte Al-Qaeda şi nenumărate alte grupări fundamentalist islamiste, grupări teroriste, să adăugăm. Putem afirma acum, că ISIS nu mai există, dispar şi alte grupări islamiste teroriste?
Nick Sitter: Nu, în mod sigur nu. Cred că ISIS este un element în ceea ce unii numesc val de terorism islamist, ceva ce îşi are originea în asasinarea lui Anvar Sadat, preşedintele Egiptului, în 1981. Cu mult înainte ca Al-Qaeda să apară în anii 1990, au existat grupări islamiste care foloseau terorismul ca tactică. A apărut Al-Qaeda, apoi Statul Islamic a evoluat din Al-Qaeda, dar acum şi Statul Islamic, şi Al-Qaeda au grupări în alte părţi. În mod sigur nu a fost ultima ameninţare islamistă, nici măcar ca grupări organizate. În plus, avem oameni care răspund îndemnurilor Al-Qaeda sau ISIS de a acţiona individual fără vreo coordonare din partea acestor grupuri. Ameninţarea va fi printre noi încă mult timp.

Balazs Barabas: Dar care este scopul lor? Măcar ISIS avea acest scop de a înfiinţa Califatul Islamic, care sunt scopurile celorlalte grupări?
Nick Sitter: Cred că Al-Qaeda şi ISIS aveau un scop destul de asemănător. Cel pe termen lung era de a înfiinţa Califatul. Diferenţa fundamentală între ele era tactica, scuze, strategia, când să atingă acest scop. Pentru Al-Qaeda era pe termen lung, pentru ISIS a devenit un scop pe termen scurt, imediat. Au încercat să înfiinţeze Califatul aici şi acum. Dar aceste grupări au trei strategii distincte pentru a-şi atunge scopul. Al-Qaeda a început prin a ataca Occidentul la el acasă. Această strategie a trecut pe planul doi după 11 septembrie, parţial pentru că Al-Qaeda a început să fie vânată atât de tare, încât n-a fost posibilă organizarea unui asemenea atac. Al-Qaeda şi ISIS au recurs la o nouă strategie: să răstoarne guvernele la ele acasă, guvernele văzute ca insuficient de islamiste. Iar cealaltă să încurajeze aşa-numitul terorism al lupilor singuratici în Vest. Aceste două elemente sunt comune aproape tuturor grupărilor islamiste. Cred că vom vedea o intensificare a eforturilor de a stabili ceea ce numim provincii sau afiliaţi în alte zone din lumea arabă.

 

 Naţionalismul este în creştere în toate ţările lumii. Partidele politice fără o platformă bine definită şi diferite organizaţii care doresc putere amestecă migraţia cu terorismul şi le prezintă drept ameninţări egale. Lipsa de argumente este trecută cu vederea de publicul care caută mereu un resposabil pentru situaţiile care nu merg bine. Europol a estimat de curând că numărul persoanelor care cred în ideologii radicaliste şi trăiesc în Europa este de aproape 30.000. Dar confuzia conform căreia migranţii, care majoritatea nu au nicio vină în afară de cea că s-au născut în ţări din Orientul Mijlociu sau Îndepărtat, sunt terorişti, trebuie evitată.

Balazs Barabas: La ce ne putem aştepta în Europa în privinţa atacurilor teroriste? Mă gândesc că există o teamă crescândă din partea populaţiei musulmane în Europa, care îi face probabil mai puţin proactivi în deconspirarea presupuselor persoane teroriste. Cum pot combate serviciile secrete şi autorităţile europene acest fenomen şi opri atacurile teroriste?

Nick Sitter: Cred că există 3 tipuri de atacuri la care ne putem aştepta în Europa. Şi fiecare corespunde unei alte strategii ISIS şi Al-Qaeda. Primul ar fi un atac lansat din ţări ca Afhganistan, Siria, Libia sau Yemen, un atac spectaculos, la scară mare, ca cel din 11 septembrie. Acesta este puţin probabil. Organizaţiile nu au capacitatea pentru asta, iar acum, când ISIS pierde teritorii, pierde venituri din petrol, nu mai au tactici de tip mafiot, au resurse mai limitate. Al doilea tip, este cel al lupului singuratic. Grupuri mici de terorişti "de acasă", care ori au plecat în zone de război şi s-au întors, ori nu au plecat, sau citesc propagandă pe internet şi comit un atac. Acestea sunt foarte greu de oprit. Iar problema de bază este nu că nu ştim cine a plecat şi cine ar fi un potenţial terorist, ci că sunt atât de mulţi încât niciun serviciu secret nu poate să-i ţină sub observaţie. Apoi există al treilea tip de atac, care provoacă multe incertitudini. Şi anume dacă ISIS sau Al-Qaeda încearcă să stabilească un grup în Europa, iar aici experţii au păreri diferite despre scopul atacului din Belgia, din martie 2016. Este aceasta o dovadă că ISIS vrea să îşi înfiinţeze o bază în Europa şi să instige un război civil în Europa aşa cum a făcut în Orientul Mijlociu, sau este doar un alt atac inspirat de ei.

 

Atacurile teoriste de la 11 septembrie 2001 au făcut ca SUA să lanseze o ofensivă la scară largă, ca să prevină astfel de evenimente. Ţările despre care existau informaţii că au susţinut sau au fost implicate în organizarea atacului asupra turnurilor gemene din New York, au avut de suferit şi suferă încă de pe urma războaielor apărute pe teritoriul lor. Orientul Mijlociu este acum scena unor lupte care par să nu mai aibă sfârşit şi aproape nimeni nu mai crede că pacea deveni realitate în această zonă.

Balazs Barabas: A existat o superputere în lume care a intervenit în Orientul Mijlociu foarte intens în timpul preşedinţiei lui George Bush, SUA. Administraţia Obama a fost mai prudentă în intervenţii, iar acum administraţia Trump este mai degrabă imprevizibilă. Putem conta pe o intervenţie din partea SUA în Orientul Mijlociu?Nick Sitter: Nu vreau să pun toate problemele din Orientul Mijlociu pe seama SUA, pentru că nu ar fi cinstit. Dar este clar că multe din problemele pe care SUA le are în Orientul Mijlociu acum pornesc de la deciziile luate în 2002-2003 de a invada Irakul şi cum s-a procedat. Ceea ce vedem la Trump este o continuare a ceea ce au făcut Bush şi Obama, respectiv lipsa unei politici consecvente în Orientul Mijlociu. Nu vedem încă modele clare la Trump, în afară de faptul că administraţia sa e mai dispusă să lase Rusia să se ocupe de partea mai grea şi să fie actorul principal în Siria. Ceea ce este destul de important pentru Putin, pentru că el vrea să arate că Rusia este un actor puternic pe scena mondială.

Balazs Barabas: Aţi menţionat de mai multe ori cuvântul strategie. Poate cineva avea o strategie generală asupra Orientului Mijlociu, având în vedere că există atât de multe ţări, culturi, interese. Avem Iran, Israel, Siria, Irak şi multe alte state. Este necesară o strategie generală sau fiecare ţară trebuie tratată separat?
Nick Sitter: De obicei separăm termenul de strategie în trei tipuri. Una este strategia generală, şi anume ce fel de actor sau stat vrei să fii pe scena mondială. A doua strategie este despre scopurile tale şi cum le atingi. Apoi sunt tacticile, cum procedezi concret. Şi cred că important ar fi pentru SUA şi Europa de Vest să decidă ce fel de actori vor să fie pe scena mondială în privinţa Orientului Mijlociu. Strategia ar trebui stabilită având în vedere fiecare stat în parte, luând în considerare şi efectele negative, de exemplu, dacă faci o intervenţie militară, să analizezi costurile şi avantajele. Dar cred că cel mai important pentru o strategie, chiar dacă este definită separat, pe fiecare stat, este să ai o concepţie clară. Să ai un raţionament clar pentru care intervii. Iar acest raţionament trebuie să fie suficient de puternic ca să contracareze ceea ce spun grupările islamiste.

Foto: Gulliver/Getty Images