În comparație cu submarinele nucleare uriașe ale Rusiei, submarinul suedez A26, cu o lungime de doar 66 de metri, este un model compact. Dar ceea ce îi lipsește submarinului construit de Saab în ceea ce privește dimensiunea, compensează prin capacitățile sale de camuflaj și supraveghere. Un portal încorporat în prova îi permite să lanseze drone subacvatice, senzori sau scafandri pe fundul mării. Pentru apele tulburi ale Mării Baltice și pentru războiul rece care se desfășoară sub ele, A26 oferă cel mai bun raport calitate-preț. Cel puțin aceasta a fost concluzia la care a ajuns guvernul Poloniei pe 26 noiembrie, când a decis să cumpere trei dintre aceste nave pentru o sumă estimată la 2,8 miliarde de dolari.
Pentru țări precum Polonia, supravegherea zonei din jurul Mării Baltice este o chestiune urgentă de securitate națională. Marea este plină de infrastructură de telecomunicații și energie. O conductă de gaze naturale, Balticconnector, leagă Finlanda de Estonia. O altă conductă, Baltic Pipe, transportă gaze din Norvegia în Polonia. Cablurile de comunicații și de energie electrică acoperă fundul mării. La începutul acestui an, Estonia, Letonia și Lituania și-au deconectat sistemele energetice de la rețeaua Rusiei; dintre cele patru legături care le conectează la rețeaua europeană, trei sunt subacvatice. Deasupra suprafeței, sute de turbine eoliene se află în largul coastelor Danemarcei și Germaniei, iar altele noi se ridică în largul coastelor Poloniei. Țărmurile Mării Baltice găzduiesc zece terminale LNG, iar alte două sunt în construcție, scrie The Economist.
Acte de sabotaj
Pe hârtie, prezența NATO în Marea Baltică nu a fost niciodată mai puternică. Dintre cele nouă state riverane ale mării, toate, cu excepția Rusiei, aparțin alianței. Dar, deși NATO are un avantaj clar în Marea Baltică în ceea ce privește puterea navală convențională, Rusia are mijloacele necesare pentru a provoca ravagii. Din 2023, au existat cel puțin 11 acte suspectate de sabotaj asupra infrastructurii Mării Baltice, multe dintre ele legate de flota fantomă a Rusiei, rețeaua de tancuri pe care țara o folosește pentru a ocoli sancțiunile occidentale. Cele mai grave au fost rupturile Balticconnector și ale unui cablu electric care leagă Finlanda și Estonia, probabil cauzate de nave care și-au târât ancorele pe fundul mării. Ambele au necesitat luni de zile pentru a fi reparate.
Spionii ruși ar putea folosi, de asemenea, unele dintre nave pentru operațiuni deasupra nivelului mării. În septembrie, drone care par să fi fost lansate de pe nave legate de Rusia au fost observate deasupra aeroporturilor daneze. Incidente similare au avut loc de atunci în Franța și Germania.
Citește și
China a transformat o navă civilă de marfă într-o platformă militară de lansare a rachetelor. „Putem vedea un nou Pearl Harbor”
Atacuri hibride
Atacurile hibride permit Rusiei să nege implicarea, să testeze clauza de apărare reciprocă a NATO și să evalueze apetitul fiecărui membru pentru confruntare. Dar regimul lui Vladimir Putin începe să acționeze și în mod deschis. La începutul lunii octombrie, serviciul de informații al apărării din Danemarca a dezvăluit că navele de război rusești au îndreptat armele către navele și elicopterele marinei daneze și au navigat în direcția navelor daneze, simulând o coliziune.
Rusia va avea în curând mai multe ținte din care să aleagă. Germania, Danemarca, Suedia și Finlanda construiesc noi parcuri eoliene în Marea Baltică. Polonia este și mai expusă. Aproape jumătate din importurile sale de energie provin din conductele și porturile din Marea Baltică, iar această dependență este în creștere. Până în 2040, țara ar putea investi peste 100 de miliarde de dolari în parcuri eoliene offshore și noi terminale de GNL. Prima centrală nucleară a Poloniei, care se preconizează că va fi inaugurată până în 2036, va fi situată la mai puțin de 2 km de țărm.
Multe dintre aceste proiecte au fost concepute atunci când amenințarea din partea Rusiei părea abstractă. Acum, guvernele se străduiesc să le protejeze, ceea ce reprezintă o provocare dificilă. Radarele și sateliții pot monitoriza cerul și urmări navele, chiar și atunci când acestea își opresc transpondere. Dar urmărirea a ceea ce se întâmplă sub suprafață este mult mai dificilă, ceea ce face ca fundul mării să fie un teren ideal pentru atacuri hibride.
Citește și
„Scut invizibil”: Oamenii de știință polonezi dezvoltă un sistem care poate „prăji” dronele în câteva secunde
Sisteme de supraveghere
Multe dintre tehnologiile de supraveghere existente, care se bazează pe sonar, sunt puțin potrivite pentru Marea Baltică. Fundul mării puțin adânc și aglomerat creează zgomot acustic, traficul maritim maschează activitatea subacvatică, iar schimbările bruște de salinitate distorsionează undele sonore. Noile soluții vor acoperi unele dintre lacune, inclusiv senzori hidroacustici, submarine precum a26 și vehicule subacvatice fără pilot (uuv). Dar dezvoltarea unui sistem integrat de supraveghere, un obiectiv cheie al NATO pentru Marea Baltică, va dura ani de zile.
Proiecte precum A26 se confruntă cu întârzieri mari. Marina suedeză planificase să preia prima dintre cele două submarine comandate de la Saab în 2022. Aceasta a fost amânată până în 2031. (Se spune că unul dintre motivele întârzierii este necesitatea modernizării șantierului naval unde sunt construite submarinele.) Polonia, a cărei marină dispune de un singur submarin vechi din era sovietică, va trebui să aștepte până în anii 2030 pentru cele trei submarine A26 pe care le-a comandat. Între timp, principala agenție de informații militare a Marii Britanii a concluzionat recent că Rusia își modernizează flota pentru a viza cablurile și conductele submarine.
Deci, chiar și cu noile tehnologii care îmbunătățesc monitorizarea, detectarea și reparațiile, NATO trebuie să facă mai mult pentru a arăta Rusiei că atacurile sale hibride nu vor rămâne nepedepsite. Până acum, răspunsul a fost în mare parte reactiv. În cadrul operațiunii Baltic Sentry a NATO, lansată la începutul anului 2025, alianța a intensificat patrulele în Marea Baltică. Dar, deși navele NATO pot opri navele comerciale pentru a verifica dacă au înregistrarea valabilă, conform dreptului internațional, echipajele lor nu au voie să urce la bord sau să le inspecteze.
Măsuri drastice
Unele țări au propus măsuri mai drastice. În urma incursiunilor dronelor în Danemarca, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a sugerat închiderea Mării Baltice pentru tancurile flotei fantomă. Ministrul apărării din Estonia, Hanno Pevkur, propusese acest lucru cu câteva luni înainte.
O astfel de blocadă ar încălca însă, aproape sigur, dreptul internațional. Convenția ONU privind dreptul mării garantează navelor, chiar și celor sancționate, dreptul de a traversa strâmtorile internaționale, atâta timp cât nu amenință cu forța și nu încalcă normele de siguranță. Rusia, care utilizează Marea Baltică pentru 60% din exporturile sale maritime de țiței, ar considera probabil închiderea strâmtorilor daneze pentru tancurile flotei fantomă un act de război. O reacție mai prudentă ar fi să se refuze accesul navelor care nu îndeplinesc standardele tehnice, spune Jacek Siewiera, fost șef al Consiliului Național de Securitate al Poloniei.
Această abordare câștigă teren. În octombrie, Danemarca a intensificat controalele asupra petrolierelor în zona de ancorare Skagen, care leagă Marea Nordului de Marea Baltică. Între timp, Polonia își întărește forța de descurajare navală. Un proiect de lege adoptat de parlamentul țării în noiembrie permite marinei să folosească forța pentru a proteja infrastructura critică, chiar și în afara apelor teritoriale ale Poloniei.
Cifre
Protecția este costisitoare, dar nu în comparație cu gestionarea atacurilor. Un studiu recent realizat de Rand, un grup de reflecție, a estimat costul zilnic al reparării unui cablu de telecomunicații submarin la 24 de milioane de euro (28 de milioane de dolari), al unui oleoduct la 36 de milioane de euro și al unui gazoduct la 75 de milioane de euro. Astfel de reparații durează de obicei luni de zile. Pierderea aprovizionării cu energie și a conectivității agravează daunele. După suficiente provocări de acest fel, unul sau două submarine încep să pară o afacere avantajoasă.
Editor : Sebastian Eduard
