Pe coridoarele din sticlă și oțel ale NATO, soseau apeluri și mesaje de la guvernele europene: Mark Rutte trebuie să-și tempereze tonul. Acesta nu este războiul nostru. Cu mai puțin de 48 de ore înainte, pe 28 februarie, liderii europeni priviseră consternați cum Statele Unite și Israelul loveau cu putere Iranul fără a-și consulta aliații. Pe tot continentul, liderii se pregăteau cu îngrijorare pentru haos și dezastru economic, notează Bloomberg.
Cu toate acestea, șeful NATO apărea la televizor, susținând decizia lui Trump și afirmând că Europa era „extrem de încântată”.
Nu era deloc așa. De fapt, aliații europeni încep să se întrebe dacă abordarea respectuoasă a lui Rutte față de Trump — care uneori se transformă în susținere politică entuziastă — este adecvată sau chiar dă roade, potrivit unor surse familiarizate cu situația, care au vorbit sub anonimat pentru a descrie conversații private.
În ciuda capacității unice a lui Rutte de a stabili o legătură cu Trump, președintele american a redus ajutorul acordat Ucrainei, a susținut financiar Rusia și a zguduit economia mondială prin războiul său împotriva Iranului. Există, de asemenea, îngrijorarea că atitudinea optimistă a lui Rutte față de războiul cu Iranul l-ar fi putut determina pe Trump să se aștepte ca NATO să-l susțină, a afirmat una dintre surse.
Între timp, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, cea mai mare alianță militară din lume, nu s-a aflat niciodată într-o situație atât de precară, Trump punând în repetate rânduri la îndoială relevanța acesteia, intimidându-i pe membrii săi și amenințând chiar săptămâna trecută că se va retrage din organizație.
Miercuri, Rutte se va afla la Casa Albă într-o nouă misiune de salvare a NATO, sosind la scurt timp după ce președintele american Donald Trump a anunțat un armistițiu provizoriu de două săptămâni cu Iranul, pentru a permite desfășurarea negocierilor.
Rutte va încerca să calmeze furia liderului de la Casa Albă, provocată de refuzul aliaților din NATO de a-l ajuta să protejeze navele comerciale în Strâmtoarea Ormuz sau de a permite Statelor Unite să le folosească bazele pentru a ataca Iranul. De asemenea, luni, cel de-al 47-lea președinte al SUA și-a reînnoit nemulțumirea față de faptul că țările NATO nu i-au cedat Groenlanda, un teritoriu danez.
Miza nu este doar NATO, ci și poziția Europei pe scena mondială. Pe fondul îndoielilor tot mai mari cu privire la angajamentul SUA față de NATO, Europa încearcă să se pregătească pentru o realitate militară și economică cu care nu s-a mai confruntat de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial: o Americă care refuză să-și apere aliații.
„Este exact ceea ce vor să vadă dușmanii SUA și ai Europei”, a declarat Oana Lungescu, fosta purtătoare de cuvânt a NATO, care lucrează acum la Royal United Services Institute, un think tank specializat în domeniul apărării. „Este un vis devenit realitate pentru Rusia și China.”
Abordarea șefului NATO
Mark Rutte încearcă să devină un lider al NATO în epoca Donald Trump, notează sursa citată.
Șeful NATO ocolește canalele birocratice obișnuite — Statele Unite oricum nu le folosesc — și, în schimb, comunică direct cu Trump, uneori la telefon, alteori acordând interviuri posturilor de televiziune pe care știe că liderul american și cercul său restrâns le vor urmări. În public, Rutte preia argumentele lui Trump, îl laudă pe președintele american și chiar repetă expresii tipice liderului de la Casa Albă.
Conform surselor citate, această abordare i-a asigurat lui Rutte un acces privilegiat la Trump în rândul liderilor europeni, deși și alți lideri, precum premierul italian Giorgia Meloni și președintele Finlandei, Alexander Stubb, întrețin relații prietenoase cu președintele SUA. Rutte și Trump își trimit mesaje și se sună frecvent, au precizat sursele.
Acest canal de comunicare neoficial i-a oferit lui Rutte o modalitate de a-l influența discret pe Trump. Potrivit unor surse, Rutte ar fi contribuit la convingerea lui Trump să renunțe la intenția sa de a achiziționa Groenlanda. De asemenea, el a elaborat o modalitate mai realistă prin care aliații să poată îndeplini cerința lui Trump privind majorarea fondurilor, permițându-le să combine cheltuielile militare de bază cu cheltuielile „legate de apărare”.
În schimb, liderii europeni i-au acordat lui Rutte o marjă de manevră considerabilă. Un oficial din Europa de Est a descris această lingușire ca fiind un preț care merită plătit pentru a menține unitatea NATO într-un moment de tensiune la nivel mondial. Această tactică, a spus oficialul, ține cont de faptul că Trump își schimbă adesea părerea și oferă Europei timp pentru a-și consolida propriile forțe armate.
Țările din Europa de Est, în special, sunt interesate să mențină implicarea Statelor Unite ca contrapondere la Rusia și salută strategia lui Rutte. Chiar și criticii liderului NATO spun că această abordare ar putea fi cea mai bună dintre mai multe opțiuni nefavorabile.
„Modul său de a acționa constă în menținerea deschisă a canalului de dialog, în amortizarea unor șocuri venite de la Washington și în utilizarea acestuia ca platformă de întâlnire pentru toți aliații”, a declarat Lungescu.
Însă se trasează linii roșii. Europenii — mai ales cei din vest — au început în ultimele luni să privească cu ochi critici strategia de conciliere a lui Trump în general, conștientizând avantajele pe care le poate aduce un simplu „nu”. Iar unii oficiali nu au apreciat momentele în care au avut impresia că Rutte aproape că lua partea lui Trump împotriva Europei.
Preocuparea, au spus aceștia, este că abordarea lui Rutte ar putea submina propria poziție a Europei față de SUA.
Spania, de exemplu, îl consideră pe Rutte uneori prea aliniat la Washington, unii înalți oficiali descriindu-l în particular drept „lacheul” lui Trump — o percepție alimentată de Rutte însuși, care l-a numit pe liderul SUA „tăticul” NATO. Madridul a fost singura voce care s-a opus inițiativei lui Rutte, menită să-i facă pe plac lui Trump, de a crește cheltuielile de apărare ale statelor membre NATO.
NATO nu a răspuns la solicitarea de comentarii a sursei citate.
Războiul din Iran a scos la iveală aceste tensiuni ascunse. Susținerea deschisă a lui Rutte față de atacurile SUA-Israel a fost în contradicție evidentă cu opinia majorității membrilor NATO, au afirmat sursele. Chiar și Regatul Unit, care susține în mare măsură tactica conciliantă a lui Rutte, a considerat că secretarul general a mers prea departe, potrivit uneia dintre surse.
Rutte nu doar susținea războiul, ci îi încuraja și pe americani să facă același lucru, implicându-se, practic, în politica internă — un domeniu care, din punct de vedere istoric, este interzis liderilor NATO.
„Am văzut sondajele, dar sper din tot sufletul ca poporul american să fie de partea lui”, a declarat Rutte, din proprie inițiativă, în timpul unui interviu acordat postului CBS la sfârșitul lunii martie, într-un moment în care majoritatea americanilor se întorseseră împotriva campaniei lui Trump. „El face asta pentru a face întreaga lume mai sigură.”
Totuși, europenii ar fi putut gestiona mai bine situația, potrivit unui diplomat european detașat la NATO. În loc să respingă categoric cererile lui Trump, formulate pe fondul crizei, aceștia ar fi putut să-și exprime disponibilitatea de a negocia.
În cele din urmă, cam asta s-a și întâmplat, în parte datorită ajutorului lui Rutte, au afirmat sursele.
O coaliție formată din peste 30 de țări discută în prezent despre modalitățile prin care ar putea contribui la asigurarea siguranței transportului maritim prin Strâmtoarea Ormuz, o cale navigabilă vitală pentru exporturile de combustibil. Este de remarcat, însă, că aceste țări doresc să ia astfel de măsuri numai după încetarea războiului. Și nu există nicio certitudine că pauza în luptă, abia declarată, va fi respectată.
Între timp, șeful NATO și-a temperat, de asemenea, sprijinul public pentru războiul împotriva Iranului.
Pe termen lung, obiectivul lui Rutte este să se asigure că summitul anual al NATO va avea loc în iunie la Ankara, a declarat diplomatul european — acest lucru ar fi deja o victorie, având în vedere atmosfera tensionată.
În cele din urmă, a afirmat un alt diplomat european, toată lumea își dă seama că Rutte nu-l poate împiedica pe Trump să ia decizii radicale, indiferent dacă șeful NATO îl laudă sau îl condamnă.
„Este o muncă grea și ingrată”, a declarat Lungescu, fostul purtător de cuvânt al NATO.
Citește și:
Ce cred americanii despre relația cu NATO, în contextul amenințărilor lui Donald Trump că va scoate SUA din Alianță (sondaj)
Ar putea Donald Trump să retragă SUA din NATO? Ce arată legea americană și tratatul Alianței
Editor : A.M.G.
