Vitală pentru milioane de locuitori din regiune, apa este o miză crucială în conflictul din Orientul Mijlociu, în contextul în care beligeranţii au început să atace instalaţiile de desalinizare a apei de mare, cu riscul de a provoca o escaladare a conflictului, cu consecinţe dramatice.
O staţie de desalinizare din Bahrain a fost avariată duminică de un atac cu drone iraniene, au afirmat autorităţile, la o zi după acuzaţii iraniene privind un atac similar asupra insulei Qeshm, din Iran, care ar fi afectat aprovizionarea cu apă a 30 de sate.
Aceste atacuri sunt încă limitate, dar „primul care îndrăzneşte să atace apa va declanşa un război mult mai devastator decât cel de astăzi”, avertizează Esther Crauser-Delbourg, economist în domeniul apei, intervievată de AFP, potrivit News.ro.
De ce este importantă apa desalinizată
Într-una dintre cele mai aride regiuni ale lumii, unde disponibilitatea apei este de zece ori mai mică decât media mondială, potrivit Băncii Mondiale, uzinele de desalinizare joacă un rol vital pentru economia şi consumul de apă potabilă al milioanelor de locuitori.
Aproximativ 42% din capacitatea mondială de desalinizare se află în Orientul Mijlociu, arată un studiu recent publicat în revista Nature. În Emiratele Arabe Unite, 42% din apa potabilă provine din aceste uzine, 90% în Kuweit, 86% în Oman şi 70% în Arabia Saudită, detaliază o notă a Institutului Francez de Relaţii Internaţionale (Ifri) din 2022.
„Acolo, fără apă desalinizată, nu există nimic”, rezumă Esther Crauser-Delbourg. Apa este o resursă cu o importanţă strategică deosebită în marile metropole precum Dubai şi Riad.
Deja în 2010, o notă de analiză a CIA afirma că „perturbarea instalaţiilor de desalinizare în majoritatea ţărilor arabe ar putea avea consecinţe mai grave decât pierderea oricărei alte industrii sau materii prime”.
Iar în 2008, site-ul WikiLeaks a dezvăluit un telegramă diplomatică americană care spunea că „Riadul ar trebui să evacuat în termen de o săptămână”, în cazul în care uzina de desalinizare din Jubail care îl alimentează sau conductele sale de petrol ar fi „grav avariate sau distruse”.
Ce amenințări planează
Pe lângă atacurile raportate în acest weekend, aceste uzine sunt vulnerabile la întreruperile de curent care le alimentează şi la posibile contaminări ale apei de mare, în special de maree negre, afirmă mai mulţi experţi consultaţi de AFP .
„Am întărit securitatea accesului şi controalele în perimetrul imediat al fabricilor”, a declarat pentru AFP Philippe Bourdeaux, directorul zonei Africa/Orientul Mijlociu al companiei franceze Veolia, care alimentează cu apă desalinizată regiunile Muscat, Sour şi Salalah din Oman şi Jubail din Arabia Saudită.
„Evenimentele recente ne determină, desigur, să fim foarte atenţi. Urmărim cu mare atenţie situaţia instalaţiilor”, adaugă el, precizând că „în unele ţări, autorităţile au amplasat baterii de rachete în jurul celor mai mari uzine, împotriva ameninţării reprezentate de drone sau rachete”.
În ceea ce priveşte mareele de petrol, operatorii dispun de instrumente pentru a reduce efectele negative.
Precedentele atacuri
În ultimii zece ani au avut loc câteva atacuri împotriva uzinelor de desalinizare: Yemenul şi Arabia Saudită s-au atacat reciproc, iar Gaza a suferit atacuri israeliene, relatează grupul de reflecţie californian Pacific Institute, care ţine un registru al conflictelor legate de apă.
Înainte de 2016, trebuie să ne întoarcem în 1991 şi la Războiul din Golf pentru a vedea astfel de atacuri.
Care sunt efectele în cazul unui atac
Efectele în cazul unui atac pot varia de la perturbări punctuale la consecinţe mult mai grave dacă durează.
„Este posibil să asistăm la un exod din marile oraşe. Şi apoi la raţionalizări”, schiţează posibile scenarii Esther Crauser-Delbourg, cu efecte în lanţ asupra economiei: turism, industrie şi centre de date, care consumă foarte multă apă pentru a fi răcite.
Există măsuri de protecţie, spune, încercând să tempereze panica, Philippe Bourdeaux de la Veolia: uzinele de desalinizare sunt adesea interconectate, ceea ce poate limita consecinţele opririi unei singure fabrici, explică el. Şi adaugă că, în general, acestea au în rezervă consumul pentru câteva zile, de la două la şapte, suficient pentru a limita penuria, atât timp cât întreruperile nu durează prea mult.
Editor : C.L.B.
