Pașaport diplomatic. Interviu cu Paul Conroy, corespondent de război

În lume sunt încă războaie în derulare, iar terorismul face victime și pe alte continente decât Europa. Războaiele se termină numai când partea considerată inamică spune că se termină, niciodată altfel. Dar ce se întâmplă cu civilii care sunt nevoiţi să trăiască în acele zone? Singura voce pe care o au este cea a jurnaliştilor care ajung acolo. Sâmbătă seară, la „Paşaport diplomatic”, vedeţi povestea adevărată, care a fost transformată în film artistic, a experimentaţilor corespondenţi de război Paul Conroy şi Marie Colvin.

Lukașenko le cere ucrainenilor să facă pace cu Putin ca să evite o „apocalipsă nucleară”

Emmanuel Macron a jucat un meci în scop caritabil cu fotbaliști celebri

Haosul din Coaliție îi pune piedici lui Daniel Băluță

Scene halucinante în Ilfov

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 25 aprilie

Aterizare cu emoții: Un Boeing 747 al Lufthansa țopăie pe pistă înainte ca piloții să decidă ridicarea în aer a aeronavei

România, criticată dur de SUA: Tolerează violurile, violența domestică și corupția la nivel înalt

Val de fraude pe internet. Avertismentul Poliției Române: Au apărut „pachete infracţionale” online. Datele noastre sunt marfă pe net

Reportaj Digi24 lângă Coreea de Nord. Zona demilitarizată e împânzită de militari, mine antipersonal și tuneluri subterane

Cristina Cileacu: Cum s-a schimbat condiţia jurnalistului în timpul acestor războaie? Pe vremuri, toate părţile implicate într-un conflict păreau că respectă jurnalistul. Mai este la fel în războaiele de astăzi?

Paul Conroy: Nu, respectul despre care vorbeşti mi-l amintesc de acum 20 de ani, în războaiele din Balcani. Puteam să traversez linia frontului, puteam să fiu şi cu albanezii, în Kosovo. Pentru o sticlă de whiskey şi un cartuş de ţigări, puteam, dacă purtam vesta de presă şi restul echipamentului, să trecem dintr-o parte în alta şi să acoperim ambele părţi. Dar de-a lungul anilor am văzut acest lucru cum se schimbă. Acum, când am mers în Siria, nu purtam niciun fel de semn pe care să scrie PRESA. Eram ascuns, eram deghizat, pentru că pur şi simplu noi suntem ţinte. Şi cred că acest lucru are legătură şi cu manipularea şi controlul presei. Dacă este o echipă de filmare şi apucă să filmeze ceva, acea filmare devine publică şi acest lucru poate schimba dinamica, pentru că ei văd acea echipă şi se întreabă: vrem ca această filmare să fie arătată lumii? Probabil că nu. Aşa că sunt mai multe metode prin care se poate face acest lucru. Îi poţi bate şi apoi îi poţi ucide. Sunt procese pe rol pe care le are regimul (n.r. din Siria) pentru că a omorât jurnalişti. Dar acum este un joc complet diferit. Procedura standard de lucru s-a schimbat şi chiar mi-a spus cineva: în Siria, dacă ai cameră eşti o ţintă la fel de bună precum cineva care are o armă. Iar acest lucru s-a dovedit a fi real când am fost acolo, wow, oamenii chiar vorbeau serios.

Interviul integral pe care corespondentul de război, Paul Conroy, l-a acordat pentru Digi24, poate fi urmărit în sâmbătă seară, după filmul de la CinemaTePeca, la emisiunea „Pașaport diplomatic”.