Sateliții ruși interferează cu semnalul GPS? Cercetătorii americani au semnalat perturbări neobișnuite ale semnalului GPS în Europa și în zona Atlanticului de Nord. În mai multe țări s-au înregistrat întreruperi scurte și simultane ale semnalului GPS, cu o durată de până la 10 secunde, scrie arstechnica.com. Studiul a identificat o posibilă sursă de interferență — satelitul rus „Kosmos-2546”, lansat pe orbită la 22 mai 2020.
Sateliții ruși au fost identificați ca fiind cauza unor interferențe misterioase de GPS, cu o durată de câteva secunde, înregistrate în întreaga Europă – un exemplu rar de interferență GPS provocată de om și provenind din spațiu. Totuși, rămâne incert dacă aceste interferențe sunt intenționate și dacă ar putea fi transformate în viitor într-o armă mai puternică, capabilă să bruieze semnalul GPS la scară continentală.
Descoperirea a rezultat dintr-o investigație detaliată într-un articol preprint din 2 iunie de către Todd Humphreys și studentul său Zach Clements de la Universitatea din Texas la Austin, împreună cu Argyris Kriezis de la Universitatea Stanford din California.
Tipar de interferențe
Analizând datele publice provenite de la stațiile terestre echipate cu receptoare GNSS (sistem global de navigație prin satelit), aceștia au identificat un tipar de interferențe de mare putere, cu o durată de sub 10 secunde de fiecare dată, dar detectabile simultan de stațiile terestre din întreaga Europă, de la Norvegia la Spania și Polonia, ajungând chiar și în vest, până în Groenlanda și Canada.
Prin analiza datelor stațiilor terestre din perioada ianuarie 2019 – aprilie 2026, cercetătorii au identificat 75 de zile în care a avut loc cel puțin un eveniment de interferență GNSS pe scară largă, care s-a suprapus cu banda de frecvență GPS L1 centrată pe 1575,42 megahertzi. Aceasta reprezintă banda principală utilizată pentru transmiterea semnalului de către constelația de sateliți GPS de fabricație americană și de către constelațiile GNSS din alte țări.
În anumite zile ale săptămânii
Astfel de tipare de interferență au avut loc mai ales marțea, miercurea și joia, în timpul orelor de lucru din Europa, a declarat Humphreys pentru canalul YouTube Veritasium. Deoarece o astfel de interferență la „scală continentală” afecta simultan receptoarele GPS din întreaga Europă și dincolo de aceasta, Humphreys și colegii săi au calculat că sursa trebuia să se afle la cel puțin 1.200 de kilometri deasupra Pământului.
Analizând care sateliți se aflau deasupra orizontului în regiunea afectată în timpul fiecărui episod de interferență, cercetătorii și-au restrâns căutarea la câțiva sateliți suspecți. Însă nu au putut merge mai departe, deoarece dispuneau doar de date prelucrate de receptoarele GNSS ale stațiilor terestre — aveau nevoie să capteze datele brute ale semnalului radio provenite de la sursa interferenței.
În septembrie 2025, cercetătorii au solicitat ajutorul comunității mai largi la conferința Institutului de Navigație din Baltimore, Maryland, potrivit Veritasium. Câteva luni mai târziu, Humphreys a primit un indiciu decisiv cu privire la datele brute ale semnalului de interferență care fuseseră captate de stațiile din Amsterdam, Olanda, și Trondheim, Norvegia, în timpul unui eveniment de interferență din 11 februarie 2026.
Examinând diferența de timp la care semnalul a ajuns la cele două stații diferite, Humphreys și Clements au calculat o „suprafață cvasihiperboloidă” – termenul pe care l-au folosit în articol – care se întindea pe zeci de mii de kilometri în spațiu, unde trebuie să fi fost situat satelitul care producea interferența. După cum a explicat Veritasium, marja de eroare reprezentată de grosimea acelei suprafețe era de doar cinci metri.
O comparație a orbitelor sateliților suspecți cu suprafața cvasihiperboloidă a arătat că doar orbita unui singur satelit se alinia perfect — satelitul rus Kosmos 2546.
Această descoperire, la rândul ei, i-a îndreptat către șase sateliți din constelația rusă Edinaya Kosmicheskaya Sistema (EKS), inclusiv Kosmos 2546, care sunt proiectați să ofere avertismente timpurii atunci când detectează lansări de rachete balistice.
Astfel de sateliți se află pe orbite Molniya extrem de eliptice, care se extind mult deasupra latitudinilor înalte ale Pământului și asigură o acoperire de lungă durată a emisferei nordice. Analiza realizată de Humphreys, Clements și Kriezis a arătat că, pentru fiecare stație terestră de referință, exista cel puțin un astfel de satelit rus situat mult deasupra orizontului în timpul tuturor evenimentelor de interferență GPS.
Întrebarea incomodă
Rămâne încă deschisă întrebarea de ce sateliții ruși par să se angajeze periodic în scurte rafale de interferențe GPS țintite asupra Europei — mai ales deoarece semnalul de bruiaj este ușor decalat față de banda de frecvență GPS obișnuită.
În videoclipul Veritasium, Humphreys a speculat că rușii ar fi testat capacitățile de interferență GPS ale sateliților doar pentru scurt timp pe o frecvență vecină, adiacentă benzii tipice GPS. „Și apoi, într-un viitor eventual, când va exista un conflict fierbinte, vor merge mai departe și își vor regla emițătorul pe banda GPS, dar este mult mai dăunător acum că se află chiar pe acea bandă”, a spus el.
De altfel, datele brute au scos la iveală și o a doua rafală de interferențe provenită de la sateliții ruși, pe o bandă de frecvență mai joasă utilizată de sistemul de navigație chinez BeiDou.
„Nu mai pot afirma cu certitudine că este vorba de o întâmplare”, a declarat Humphreys pentru Veritasium. El a descris, de asemenea, această demonstrație discretă a sateliților ruși drept o „escaladare masivă a conflictului de fond din domeniul războiului electronic care se desfășoară în acest moment”.
Există și o teorie diferită
Însă Richard Bowden, șeful diviziei de PNT asigurat și rezilient al companiei multinaționale de tehnologie GMV din Spania, a împărtășit cu Veritasium o teorie diferită cu privire la modul în care aceste rafale de interferență ar putea reprezenta, de fapt, mesaje scurte de comunicație trimise de sateliții ruși.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Echipa lui Bowden a identificat în mod independent cel puțin doi dintre sateliții ruși ca sursă a modelului de interferență GPS.
„Aceste semnale sunt, fără îndoială, intenționate și plasate pe sau în jurul semnalelor GNSS și au potențialul de a perturba utilizarea legitimă a serviciilor GNSS”, a scris Bowden într-un comentariu pe LinkedIn. „Dar, cel puțin din partea noastră, nu putem fi siguri că sunt intenționat rău intenționate sau destinate să fie o armă de război electronic (EW).”
O sursă activă de bruiaj GPS, de origine artificială și situată în spațiu, este încă extrem de rară. Majoritatea surselor de bruiaj GPS provin de la stații terestre sau vehicule și, eventual, de la nave și aeronave.
Experții intervievați de The New York Times și-au exprimat scepticismul cu privire la faptul că Rusia ar folosi singurii săi sateliți de avertizare timpurie cunoscuți pentru un scop secundar de bruiaj GPS. Uniunea Europeană a declarat că a investigat, dar nu a putut împărtăși rezultatele deoarece acestea erau clasificate. Ambasada Rusiei la Washington, DC, a declarat ziarului că nu are niciun comentariu de făcut pe această temă.
Însă Rusia a demonstrat un număr tot mai mare de sisteme care pot neutraliza potențial resursele spațiale aparținând Statelor Unite și Europei.
În aprilie 2026, șeful Comandamentului Spațial al SUA a avertizat că Rusia a operaționalizat arme antisatelit capabile să vizeze sateliții guvernului american.
În mai 2026, date de urmărire orbitală din surse deschise au revelat că cel puțin patru sateliți militari ruși au efectuat manevre orbitale pentru a se alinia la orbita unui satelit finlandez-american de supraveghere radar.
Editor : M.C
