Galerie Foto Piatra Destinului a plecat din Scoția spre Londra pentru încoronarea regelui Charles al III-lea
Piatra Destinului a părăsit Castelul Edinburgh din Scoția, pentru prima oară în 25 ani, urmând să fie adusă la Londra pentru încoronarea regelui Charles al III-lea, scrie BBC.
Piatra este un simbol străvechi al monarhiei scoțiene și a fost furată de regele Eduard I al Angliei (1272-1307) la sfârșitul secolului al XIII-lea și dusă la Westminster Abbey la Londra.
Ea a rămas vreme de 700 de ani la Londra, devenind o parte ceremoniei de încoronare din Anglia. În 1996, ea a fost înapoiată Scoției și se află expusă acolo. De atunci, există acordul ca Piatra să se întoarcă la Westminster Abbey pentru viitoarele ceremonii de încoronare.
Piatra cântărește 150 de kilograme, are 66 centimetri lungime, 42 centimetri lățime și este înaltă de 27 centimetri.
Înainte de războaiele anglo-scoțiene din Evul Mediu, regii scoțieni foloseau piatra pentru ceremoniile lor de încoronare. Eduard I al Angliei a fost cel care a făcut piatra parte a ceremoniei de încoronare a regilor Angliei. De atunci, ea a fost folosită pentru încoronarea a 26 de regi și regine engleze și, mai târziu, britanice.
Piatra a rămas, după epocile eduardiene (1272-1377), vreme de sute de ani în Anglia. În ziua de Crăciun anului 1950, ea a fost furată de la Westminster Abbey de patru studenți din Glasgow și dusă înapoi în Scoția.
Șeful „complotului” era Ian Hamilton, al cărui gest era menit să fie o aserțiune a dorinței de auto-guvernare a Scoției.
„În una dintre multele invazii a englezilor în Scoția, ne-au luat simbolul națiunii noastre. Să-l aducem înapoi este un gest foarte simbolic”, a spus el.
Piatra a reapărut câteva luni, mai târziu la Arbroath Abbey, un loc important pentru istoria independenței Scoției.
Pe 11 aprilie 1951, ea a fost adusă înapoi la Westminster Abbey și folosită pentru ceremonia de încoronare a reginei Elisabeta a II-a, prima televizată. În iulie 1996, regina și premierul de atunci, John Major, s-au pus de acord că piatra ar trebui adusă înapoi în Scoția.
Acum, se află alături de bijuteriile coroanei din Scoția în Castelul Edinburgh. În pregătirea ducerii temporare a Pietrei la Londra, a avut loc o ceremonie specială în marea sală a castelului. La ea a participat și prim-ministrul scoțian, Humza Yousaf, acesta fiind și purtătorul marelui sigiliu al Scoției.
Scoția ca parte a monarhiei britanice
Scoția a fost regat independent până în 1707, cu mici excepții în timpul domniei regelui Eduard I, care a ocupat, la un moment dat întregul teritoriu al țării.
În 1603, Regele Scoției, Iacob al VI-lea (1567-1625), a moștenit tronurile Angliei și Irlandei (1603-1625) după moartea reginei Elisabeta I (1558-1603), care n-a avut moștenitori, Iacob fiind un văr îndepărtat al acesteia, și succesorul ei direct.
După moștenirea coroanei engleze, Iacob și-a mutat curtea la Londra și a condus cele două regate din capitala engleză.
Scoția și Anglia au rămas, astfel, într-o uniune personală a regelui, dar erau state separate cu administrații și parlamente separate.
Mai târziu, în 1707, cele două regate au semnat Actele Uniunii, prin care cele două administrații au fost dizolvate, alături de cele două regate și s-a format un singur stat unificat – Regatul Marii Britanii.
Regina Ana a Angliei și a Scoției și Irlandei a devenit, astfel, Regina Marii Britanii și Irlandei. În 1801, și regatul separat al Irlandei a fost integrat în Regatul Marii Britanii, statul rezultat fiind Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei.
După Războiul Irlandez de Independență de la sfârșitul Primului Război Mondial, comitatele sudice ale Irlandei și-au declarat independența. Noul stat irlandez a rămas în uniune personală cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, până ce s-a proclamat republică în 1937.
Editor : Adrian Dumitru
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
