Politico: Cei 12 germani care au fost jucați pe degete de Putin

Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a aruncat în aer relația Germaniei cu regimul de la Moscova, iar Berlinul se vede acum trecând printr-un proces dureros de introspecție, îndoială de sine și recriminare, scrie Politico. După ani de zile în care germanii au susținut că un pic de „politică răsăriteană” (Ostpolitik) ar fi tot ce este nevoie pentru a ține Rusia în frâu, elita politică, academică și jurnalistică din Germania are o nouă dilemă: Cum au putut să se înșele atât de tare în privința Rusiei?

Aproape niciodată în istorie nu s-a mai întâmplat ca încrederea unei țări în propriile forțe și imaginea ei despre locul pe care îl ocupă în lume să fie atât de zdruncinate peste noapte, scrie Politico.

Cancelarul Olaf Scholz, un social-democrat care a preluat conducerea țării după plecarea Angelei Merkel în decembrie, a anunțat o schimbare de 180 de grade a politicii de apărare a Germaniei imediat după ce Rusia a invadat Ucraina.

Supranumit Zeitenwende („schimbare istorică”), planul include angajamentul de a aloca 100 de miliarde de euro pentru apărare în cât mai scurt timp.

Doar câteva săptămâni mai târziu, panica instaurată în rândul oficialilor de la Berlin în privința acțiunilor lui Vladimir Putin a lăsat loc unei atitudini mai sfidătoare față de aliații săi care cer Germaniei să accelereze aprovizionarea Ucrainei cu arme mai serioase decât rachetele din era sovietică pe care le-a trimis până acum.

Această încăpățânare amintește de faptul că relația Germaniei cu Rusia nu a fost clădită peste noapte. Procesul a durat ani de zile, iar la final toată țara a devenit complice, scrie Politico.

Angela Merkel

Niciun german nu este mai responsabil pentru criza din Ucraina decât Angela Merkel, scrie Politico. Cancelarul, care a condus Germania din 2005 până în 2021, a fost principala voce din spatele refuzului de a primi Ucraina în alianța NATO.

Merkel a insistat mereu că Putin este o persoană cu care se poate negocia, în ciuda multelor evenimente care demonstrau contrariul, precum invadarea Georgiei, bombardarea Siriei, anexarea Crimeei, războiul din Donbas, doborârea zborului MH-17, asasinarea criticilor Kremlinului sau otrăvirea lui Alexei Navalnîi.

Cancelarul german era atât de sigur că diplomația în relația cu Rusia era calea pentru a menține pacea încât și-a dat chiar acceptul construirii proiectului Nord Stream 2 în 2015 în ciuda războiului din estul Ucrainei și a ocupării peninsulei Crimeea.

De când au izbucnit cele mai recente confruntări armate din Ucraina, nu s-au mai auzit prea multe despre Merkel, care a transmis luna trecută printr-un purtător de cuvânt că nu și-a schimbat poziția față de decizia ei din 2008 de a bloca aderarea Ucrainei la NATO, scrie Politico.

Frank-Walter Steinmeier

Un om de încredere al fostului cancelar al Germaniei, Gerhard Schröder, Steinmeier a fost unul dintre promotorii formării alianței energetice cu Rusia prin gazoductul Nord Stream încă de la începutul proiectului.

La fel ca mulți alți social-democrați, Steinmeier a spus că proiectul va garanta pacea prin crearea unei dependențe reciproce între Germania și Rusia.

Steinmeier a jucat un rol important în încercările de a găsi o soluție diplomatică în Ucraina, în special prin așa-numita „formulă Steinmeier”, prin care influența Rusiei în Germania ar fi fost complet consolidată, potrivit Politico.

Președintele Germaniei a admis de curând că a greșit când a sprijinit proiectul Nord Stream și că s-a înșelat în privința lui Putin. Chiar și așa, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a refuzat să îl primească la Kiev, ceea ce l-a obligat să își anuleze vizita. Între timp, cei doi s-au împăcat.

Gerhard Schröder

După ce a pierdut postul de cancelar în favoarea lui Merkel în 2005, Schröder ar fi putut să se retragă din activitate și să ducă o viață liniștită împreună cu familia sa în Hanovra, scrie Politico. Perioada petrecută de Schröder la șefia Germaniei a fost, probabil, cea mai reușită guvernare dintr-o întreagă generație și, dacă s-ar fi retras la timp, fostul cancelar ar fi rămas un lider politic de admirat.

Ca mulți alți politicieni, însă, Schröder a ales calea banilor, potrivit Politico, și a decis să accepte oferta de a deveni președintele comitetului acționarilor proiectului Nord Stream, pe care l-a aprobat în ultimele zile la șefia țării.

Singurul lucru pozitiv care se mai poate spune în acest moment despre fostul cancelar este că a rămas foarte loial, scrie Politico. Din nefericire, loialitatea sa este pentru Putin. Frăția celor doi șefi de stat, o situație nemaipomenită în politica globală a ultimelor decenii, ar fi amuzantă dacă nu era așa de tragică.

Mulți l-ar fi putut ierta pe Schröder pentru primul gazoduct Nord Stream. Până la urmă, mulți oficiali occidentali au greșit în modul în care au negociat cu Putin. Dar, în loc să se delimiteze de Rusia, Schröder s-a apropiat și mai mult și a devenit cel mai important apărător al lui Putin din Occident – un rol pe care continuă să îl joace.

Fostul cancelar german a făcut în martie o vizită la Moscova în încercarea de a intermedia un acord de pace, însă vizita a fost interpretată de unii drept o încercare a lui Schröder de a-și repara imaginea și nimic mai mult.

Schröder a spus de curând pentru New York Times că războiul Rusiei a fost o „greșeală”, dar și-a apărat propriile decizii, spunând: „Nu îmi fac mea culpa. Nu e stilul meu.”

Joe Kaeser

Este adevărat că liderii politici ai Germaniei poartă mare parte din responsabilitate pentru abordarea naivă a țării față de Rusia, însă la fel de adevărat este că oficialii au fost și împinși de la spate în acest sens, scrie Politico. Și nimeni nu a împins mai tare decât Kaeser.

Ca director executiv al companiei Siemens între 2013 și 2021, Kaeser a susținut cu înverșunare comerțul cu Rusia. După anexarea Crimeei, Kaeser s-a remarcat prin refuzul de a-și anula călătoria la Moscova pentru a sta de vorbă cu Putin în reședința privată a liderului de la Kremlin.

Kaeser i-a atacat pe cei care l-au criticat, spunând că nu va permite ca niște „turbulențe temporare să aibă prea multă influență asupra planurilor noastre pe termen lung”.

Kaeser și-a cerut scuze de curând pentru remarcile sale și a spus că Putin l-a păcălit. „Am fost unul dintre cei care au crezut în principiul Wandel durch Handel”, a spus Kaeser, referindu-se la strategia Germaniei de a încerca să transforme statele autoritare prin dezvoltarea legăturilor comerciale.

Wolfgang Reitzle

Reitzle a fost principala forță din spatele gigantului industrial al gazelor naturale, Linde, pentru ultimii 20 de ani și a crescut implicarea companiei pe piața din Rusia.

Puțini directori germani au fost mai apropiați de guvernul lui Putin decât Reitzle, un fost director de la BMW care a fost mai întâi director executiv și apoi președinte al Linde, un post pe care nu îl mai ocupă din martie.

Reitzle a semnat anul trecut o înțelegere de 6 miliarde de dolari cu Gazprom pentru a construi un „hub” al industriei gazelor naturale în apropiere de granița Rusiei cu Estonia. Până acum, compania nu s-a retras din proiect.

Cu toate că Reitzle a rămas tăcut despre situația din Ucraina, Linde a declarat că este „foarte îngrijorată de criza umanitară” provocată de război. Nu este, însă, atât de îngrijorată încât să întrerupă afacerile cu Putin, scrie Politico.

Conferința de Securitate de la Munchen

Privită din afară, conferința anuală de la Munchen nu pare să reprezinte mai mult decât o ocazie pentru elitele din toată lumea să guste din plăcerile capitalei Bavariei. Dar, întâlnirea este și un loc de excepție pentru a negocia și a-ți face relații, ceea ce explică de ce atât de mulți dintre invitați provin din lumea afacerilor.

Atât Horst Teltschik, care a fost și consilier principal al lui Helmut Kohl înainte de a conduce conferința începând din 1999, cât și Wolfgang Ischinger, fost diplomat german devenit consultant care a preluat frâiele conferinței din 2008, s-au zbătut să curteze oficiali și oameni de afaceri ruși, potrivit Politico.

Efectul căutat a fost să legitimizeze Rusia ca partener de afaceri al Germaniei, în ciuda sancțiunilor pe care Occidentul le-a impus asupra țării.

Comitetul de Est

Platforma principală prin care companiile germane pătrund pe piața rusească este o organizație numită „Ost-Ausschuss” (Comitetul de Est). Printre membrii grupului de lobby fondat în 1950 se numără multe dintre cele mai cunoscute corporații din Germania, precum BMW, Volkswagen sau BASF, gigantul din industria chimică.

De când Rusia a anexat Crimeea, grupul a reprezentat cel mai bun „prieten” al Moscovei la Berlin pledând împotriva impunerii sancțiunilor. Grupul a reușit și să obțină aprobarea guvernului în 2015 pentru proiectul Nord Stream 2.

Kremlinul a recompensat eforturile grupului oferindu-le un nivel de acces fără precedent. Cea mai mare realizare a grupului în acest sens a fost o întrevedere anuală cu Putin care, anul acesta, a fost anulată.

Matthias Platzeck

Un fost premier al statului german Brandenburg și lider social-democrat, Platzeck a reprezentat fața mai blândă la Berlin a agresiunii ruse, scrie Politico. Născut și crescut în Germania comunistă, Platzeck, care a admis că este un iubitor al cinematografului sovietic, a încercat să îi convingă pe germani că nu au de ce să se teamă de Rusia.

Platzeck, un invitat frecvent al emisiunilor de talkshow din Germania, a spus de multe ori că Rusia este neînțeleasă și că Occidentul ar trebui să se deschidă mai mult față de Rusia pentru a câștiga încrederea Moscovei.

În cartea sa din 2020, „Avem nevoie de o nouă politică răsăriteană”, Platzeck a spus că Peninsula Crimeea ar trebui să fie recunoscută drept teritoriu rusesc de către comunitatea internațională, o cerință pe care Platzeck a făcut-o prima dată la scurt timp după invazia Rusiei din 2014, potrivit Politico.

Între timp, Platzeck și-a revizuit poziția cu privire la Crimeea. La o zi după cea mai recentă invazie a Rusiei, acesta a admis că s-a înșelat în privința Moscovei. „M-am păcălit pentru că ceea ce s-a întâmplat acum a fost de necrezut pentru mine”, a spus Platzeck, care și-a dat demisia din postul de președinte al Forului ruso-german, un grup non-profit pe care el l-a condus pentru a promova legăturile dintre cele două țări.

Georg Restle

Un reporter binecunoscut din Germania și prezentator al jurnalului de știri primetime numit „Monitor”, Restle a susținut ideea controversată că expansiunea în estul Europei a alianței NATO este de vină pentru acțiunile agresive ale Rusiei.

Deși l-a criticat pe Putin și războiul declanșat în Ucraina, pe care a început de curând să îl prezinte de la Kiev, Restle a spus Occidentul este la fel de vinovat ca Putin pentru conflictul cu Rusia.

„Încrederea a fost distrusă în ultimii ani și Rusia nu este, sub nicio formă, singurul vinovat”, le-a spus Restle telespectatorilor în 2018 în timp ce se pregătea să critice NATO pentru că organizau exerciții militare pe flancul estic al alianței.

„Istoria recentă arată că, mai mult decât oricine, Occidentul, îmbătat de victoria din Războiul Rece, a ignorat interesele Rusiei în nenumărate rânduri, în timp ce nu a învățat nimic sau nu a vrut [să învețe]”, a spus Restle.

Cu două zile înainte de ultima invadare a teritoriului Ucrainei de către trupele ruse, Restle a discutat în termeni negativi despre „interesele de securitate ale Rusiei” ignorate de Occident, „minciunile americanilor din războiul din Iraq” și despre misiunea NATO din Kosovo, chiar și în timp ce menționa că niciuna dintre acestea nu pot fi folosite de Putin pentru a-și justifica „încălcarea șocantă a legii internaționale”.

Friedrich Merz

La o primă vedere, Merz, noul lider al conservatorilor germani, pare să nu aibă nicio legătură cu Rusia. Cu toate acestea, Merz, care a câștigat șefia Uniunii Creștin-Democrate (CDU) la a treia încercare, s-a poziționat de mai multe ori de partea greșită a istoriei, scrie Politico.

A fost nevoie de otrăvirea lui Navalnîi din 2020 pentru a-l convinge pe Merz, un avocat corporatist, că Nord Stream 2 nu este o idee bună. Până la invazia declanșată pe 24 februarie, Merz s-a împotrivit eliminării Rusiei din sistemul de plăți interbancare SWIFT, avertizând că măsura ar putea da foc unei „bombe atomice” în privința impactului asupra piețelor financiare.

Între timp, Merz și-a schimbat retorica și chiar a vizitat Kievul săptămâna aceasta.

Jürgen Habermas

Habermas, „filozoful neoficial al Germaniei”, în vârstă de 92 de ani a reprezentat un oracol al stângii politice din Germania timp de mai multe decenii și a afirmat că Berlinul a luat decizia corectă când a refuzat să trimită arme în Ucraina, scrie Politico.

Manuela Schwesig

Fost ministru al familiei pe vremea lui Merkel, social-democratul a devenit premier al statului Mecklenburg-Vorpommern în 2017 și era văzută de mulți ca reprezentând viitorul partidului – până când și-a făcut apariția pe scenă Nord Stream 2.

Schwesig nu a ratat nicio ocazie să apere proiectul și pe Rusia în ultimii ani, mergând atât de departe cât să înființeze o fundație non-profit cu bani de la Gazprom pentru a duce proiectul la capăt în eventualitatea când acesta ar fi fost lovit de sancțiunile americane, potrivit Politico.

Schwesig nu a discutat prea mult despre Ucraina, dar s-a concentrat pe SUA, pe care le-a acuzat pentru că ar fi atacat proiectul Nord Stream 2 fără a avea motive întemeiate.

„Aveți de ales între gazul rusesc din conducta baltică sau gazul de șist american care servește intereselor Statelor Unite”, a spus Schwesig într-o conferință aprinsă cu membrii parlamentului în 2020.

Mai curând, Schwesig și-a schimbat și ea retorica și a spus că fundația a fost o greșeală si că Putin trebuie tras la răspundere pentru că a atacat Ucraina. „Trăim o nouă eră”, a spus ea săptămâna aceasta.

Editor : Raul Nețoiu