Peter Sullivan, un britanic care a petrecut aproape patru decenii în închisoare pentru o crimă pe care nu a comis-o, a povestit pentru prima dată, într-un interviu acordat BBC, cum poliția l-ar fi agresat și intimidat până când a semnat o mărturisire falsă. Bărbatul a fost eliberat în mai anul acesta, după ce noi teste ADN au demonstrat că nu a avut nicio implicare în uciderea Dianei Sindall, o tânără de 21 de ani omorâtă cu brutalitate în 1986, la Birkenhead, în Anglia.
Sullivan, care are dificultăți de învățare, a afirmat că a fost „distrus” de ceea ce el numește o „înscenare”. Condamnarea i-a fost anulată de Curtea de Apel în urma unor analize genetice imposibil de realizat în anii ’80. Acum, bărbatul cere scuze oficiale din partea Poliției Merseyside, deși instituția susține că ofițerii ar fi acționat „în conformitate cu legea de atunci”.
Bărbatul a spus că își dorește să afle de ce anchetatorii s-au orientat spre el, în ciuda lipsei unor dovezi solide. „Nu îi pot ierta pentru ce mi-au făcut. Chestia asta rămâne cu mine pentru tot restul vieții. Am pierdut totul”, a mărturisit el.
Timp de zeci de ani, presa tabloidă l-a stigmatizat, atribindu-i porecle precum „Bestia din Birkenhead” sau „Ripperul din Mersey”. „N-am fost niciodată așa ceva”, spune bărbatul.
Familia i-a rămas însă aproape. Părinții, care au murit înainte ca el să-și dovedească nevinovăția, au continuat mereu să creadă în el. „Mama mi-a spus, înainte să moară: «Să nu renunți. Știu că nu ai făcut nimic»”, a povestit el.
În 2013, i s-a refuzat chiar și permisiunea de a participa la înmormântarea ei, pentru că femeia fusese îngropată în același cimitir ca victima.
„Mi-au pus o pătură pe cap și m-au lovit”
Calvarul lui Sullivan a început după ce trupul aproape dezbrăcat al lui Diane Sindall a fost găsit în 1986. La scurt timp, unele persoane au afirmat că l-ar fi văzut pe Sullivan în zonă. A fost arestat și interogat de 22 de ori în patru săptămâni.
În primele șapte interogatorii, poliția i-a refuzat accesul la un avocat. „A fost îngrozitor. Îmi băgau idei în cap, mă trimiteau în celulă, mă aduceau înapoi și spuneam ce voiau ei, fără să-mi dau seama ce fac”.
El susține că, de două ori, a fost bătut în celula sa. „Mi-au pus o pătură pe cap și m-au lovit cu bastoanele peste pătură, ca să nu lase urme. Mă loveau tare”.
Sullivan afirmă că polițiștii l-ar fi amenințat și cu alte acuzații grave – „35 de violuri” – și că uneori nu primea mâncare sau nu era lăsat să doarmă. Totul în condițiile în care documentele poliției consemnau că are dificultăți de înțelegere și ar fi avut dreptul la un adult care să-l asiste.
„A fost bullying, și la un moment dat nu am mai rezistat”, spune el.
„O luptă aproape imposibilă”
Prima „mărturisire” a lui Sullivan nu a fost niciodată înregistrată și a fost făcută în absența unui avocat. Abia celelalte interviuri au fost documentate.
Poliția din Merseyside spune astăzi că nu ar exista dovezi în arhivă despre bătăi sau amenințări, dar admite că reglementările privind audierea persoanelor vulnerabile erau mult mai slabe în 1986.
În lipsa ADN-ului, anchetatorii s-au bazat la proces și pe urme de mușcătură – o metodă de analiză considerată în prezent neștiințifică. Pe baza acestor elemente, juriul l-a condamnat în 1987.
„Am început să plâng în celula tribunalului. Știam că nu am făcut-o, dar simțeam că va fi o luptă aproape imposibilă să ies vreodată”, spune el.
Pentru că a continuat să își susțină nevinovăția, a fost refuzat la eliberarea condiționată ani la rând. În penitenciar a fost atacat în repetate rânduri: „M-au bătut în închisori pentru ce credeau că am făcut. Dacă reclami, ești considerat «turnător» și e și mai rău”.
Eliberarea, după 38 de ani: „Am intrat la închisoare înainte să existe internetul”
Totul s-a schimbat în 2023, când Comisia pentru Revizuirea Cazurilor Penale a ordonat noi teste ADN pe probele prelevate în 1986. Rezultatele au arătat că ADN-ul găsit pe corpul victimei nu îi aparține lui Sullivan. În 2025, Curtea de Apel i-a anulat condamnarea.
„Ofițerul de probațiune a început să plângă înaintea mea. A zis: «Peter, mergi acasă». Am izbucnit și eu în lacrimi. A fost momentul în care am simțit că dreptatea s-a făcut.”
Lumea din exterior i s-a părut complet schimbată. „Când am ieșit și am văzut mașinile trecând, erau atât de multe tipuri diferite, e copleșitor. Am intrat la închisoare înainte să existe internetul”.
Încă se trezește uneori în camera sa, așteptând apelul gardianului – un reflex de aproape 40 de ani.
Cazul a fost redeschis, dar încă nu există suspecți
Poliția spune că, deși regretă eroarea, nu consideră utilă o investigație internă privind modul în care a fost instrumentat cazul în 1986, invocând schimbările majore din legislație și procedură.
Cazul uciderii lui Diane Sindall a fost redeschis, însă până acum nu a fost făcută nicio arestare.
Sullivan așteaptă acum o compensație financiară. În Marea Britanie, despăgubirile pentru condamnări nedrepte sunt plafonate la 1,3 milioane de lire sterline.
Avocata sa a spus însă că „nu există nicio sumă care să poată compensa 38 de ani pierduți”.
Bărbatul a transmis și un mesaj familiei victimei: „Îmi pare sincer rău. Și eu am trăit o durere imensă fiind luat de lângă familia mea pentru ceva ce nu am făcut”.
Editor : C.S.
