Proiectul 877 al Marinei Iraniene a fost păstrat cât se poate de secret de autoritățile militare de la Teheran. A revenit în actualitate zilele trecute, când s-a aflat că Marina SUA a scufundat unul dintre cele trei submarine care îl alcătuiesc. Dealtfel, singurul funcțional.
Proiectul 877 este numele de cod al operațiunii prin care Rusia a predat către Iran trei submarine din clasa „Varshavianka”. De aici încep întrebările.
Specialiștii militari nu știu cu siguranță data livrării către Iran al acestor submarine. Mai mult, întrebare la fel de importantă, nu se știe de ce acestea nu au venit echipate cu rachetele de croazieră 3M-54 Kalibr.
În timpul războiului în curs împotriva Iranului, forțele americane au scufundat mai multe vase ale US Navy cu ajutorul rachetelor balistice operațional-tactice. Această listă include cel puțin un submarin din Proiectul 877 Varshavianka, cel mai probabil distrus de un atac ATACMS.
Trei submarine
O nuanță importantă este că Iranul a operat doar trei submarine Varshavianka, care au petrecut mai mult timp în reparații decât pe mare. Contextul în care aceste submarine au fost livrate la Teheran naște, de asemenea, întrebări.
Cele trei submarine din Proiectul 877 aflate în serviciul iranian au fost numite Tareg (lansat la apă în aprilie 1991), Noor (decembrie 1991) și Yunes (februarie 1992). Această cronologie indică faptul că contractul a fost semnat de Uniunea Sovietică, în timp ce implementarea a fost realizată ulterior de Rusia.
De asemenea, este de remarcat faptul că, în timp ce primele două submarine au fost puse în funcțiune în decembrie 1992, al treilea a intrat în serviciu abia în septembrie 1996. Acest decalaj ilustrează declinul disciplinei industriale din sectorul de apărare al Rusiei la acea vreme.
Conform surselor ruse, toate cele trei submarine Varshavianka aflate în serviciul Iranului au devenit cunoscute în primul rând pentru perioadele îndelungate de reparații începând cu anii 2010. În februarie 2026, doar un singur submarin din această clasă era operațional în Marina iraniană, în timp ce celelalte două rămăseseră în doc uscat.
Evident, singurul submarin funcțional a fost cel care, în cele din urmă a și fost scufundat de americani.
Fără Kalibr
În perioada de după 1991, Iranul pare să fie singura țară care nu a primit rachete de croazieră antinavale 3M-54 Kalibr ca parte a pachetului său Varshavianka. Încărcătura standard pentru submarinele din Proiectul 877 include 18 torpile sau 24 de mine navale, lansate prin șase tuburi de torpile de 533 mm.
Rachetele antinavă Kalibr au fost furnizate pentru submarinele din această familie către marinele militare din Vietnam, Algeria, India și China. China a dezvoltat, de asemenea, ulterior, propria sa versiune sub denumirea YJ-18.
Producție sub licență
În același timp, aceste livrări de submarine ar trebui privite în cadrul mai larg al cooperării tehnico-militare dintre Moscova și Teheran, care a început în anii 1990. Această cooperare a inclus sisteme de apărare aeriană, aeronave și producția sub licență a tancurilor T-72.
Acest aspect al cooperării a fost evidențiat anterior în analiza modului în care Iranul a achiziționat aeronavele MiG-29 și Su-24. Au existat, de asemenea, rapoarte privind o posibilă achiziție de MiG-31 din Rusia, deși astfel de planuri nu s-au concretizat niciodată și, în cele din urmă, nu au modificat echilibrul general.
Editor : Sebastian Eduard
