Sari la conținut

Povestea satului radioactiv din Rusia sau cum cei care au ales relocarea s-au trezit tot în interiorul zonei contaminate

Techa, unul dintre cele mai poluate râuri din lume, străbate sudul Munților Ural, având un bazin care acoperă 7.500 de kilometri pătrați. Undeva pe acest teritoriu fantomatic din Federația Rusă se afla cândva un sătuc locuit majoritar de tătari numit Muslyumovo, „irigat” decenii de-a rândul de otrăvurile radioactive ale acestui râu de 240 de kilometri lungime.

89_big

Foto: Wikimapia

Muslyumovo este una dintre cifrele sinistre din statistica bazinului Tobol, traversat de râul Techa, unde 40 de sate sunt condamnate la o epidemie de cancer și nașteri cu malformații. 

O plimbare cu Google Maps pe ulițele satului, înțesate de hârtoape nămoloase, ne poartă printre case lăsate de izbeliște și depozite dărăpănate din zidurile cărora cresc copaci.

Muslyumovo este situat în arealul uzinei Maiak, unde a avut loc una dintre cele mai mari tragedii nucleare ale secolului trecut. Pe 29 septembrie 1957, la ora locală 16:22, la 1.400 de kilometri distanță de Moscova, în centrala nucleară Maiak, sistemul de răcire al unui rezervor, care conținea peste 70 de tone de deșeuri lichide, s-a defectat. Nimeni nu a observat. Temperatura a crescut, apa s-a evaporat și până la explozie nu a mai fost decât un pas. Baza de beton care cântărea 160 de tone a bubuit, dezlănțuind un nor radioactiv care conținea nitrat de amoniu și acetați. La zece ore de la momentul exploziei, norul avea să se deplaseze la 350 de kilometri distanță. Circa 1.000 de kilometri pătrați au fost contaminați cu Cesiu-137 și Stronțiu-90. Cum au răspuns autoritățile comuniste accidentului? Practic, dezastrul de la uzina Maiak a reprezentat scena de repetiții pentru felul în care, decenii mai târziu, aveau să procedeze în cazul Cernobîl: au declanșat imediat o blocadă informațională, niciun detaliu nu trebuia să transpire în exteriorul URSS. Aproximativ 15.000 de persoane din satele apropiate de zona centralei nucleare au fost evacuate. Dar abia pe 6 octombrie 1957. Era nevoie, însă, ca cineva să se ocupe de „treaba murdară”. Autoritățile sovietice au decis ca 1.500 de etnici tătari să fie carnea de tun pentru operațiunea de curățire a locului. Peste ani, aveau să fie cunoscuți ca „tinerii lichidatori”, majoritatea decedând la puțin timp după dezastru în urma expunerii la radiații.  

CITIȚI ȘI: „Masacrul” nuclear al copiilor din Karabolka. 60 de ani de la cel mai puțin cunoscut dezastru atomic din istoria omenirii

Muslyumovo a fost printre cele mai afectate zone de accidentul nuclear din 1957. Însă abia în 2009 locuitorii au fost incluși într-un program guvernamental de relocare, scrie RFE/RL.

Sătenii au avut de ales: o locuință nouă sau un ajutor de 1 milion de ruble. Programul însă a fost imediat căpușat de corupție, subliniază sursa citată, precizând că mulți dintre cei care au optat pentru bani nu au primit suma respectivă, iar cei care au ales relocarea, s-au trezit mutați la 2 kilometri distanță, tot în interiorul zonei contaminate, în ceea ce avea să devină o nouă așezare rurală – Noveye Muslyumovo.

Sătenii din Noveye Muslyumovo primesc acum suplimente 500 de ruble pe lună, pentru a locui aici, plus alte 400 de ruble pentru medicamente. Banii nu acoperă însă cheltuielile medicale. „Eu dau cel puțin 3.000 de ruble pe lună pe medicamente. Acești bani (din partea guvernului – n.r.) sunt total inadecvați”, a declarat unul dintre săteni pentru RFE/RL.

În zonele adiacente râului Techa, cum este și cazul satului Noveye Muslyumovo, rata cancerului este de 3,6 ori mai mare decât media națională din Federația Rusă, potrivit unui raport recent al organizației anti-nucleare Bellona.