Viața de zi cu zi în Tehran este marcată de explozii, panică și incertitudine, pe măsură ce conflictul dintre SUA și Iran se intensifică. Localnicii descriu nopți dominate de atacuri aeriene și de distrugeri, în timp ce bombardamentele care au început pe 28 februarie, vizând obiective militare și politice ale regimului, au lovit și zone civile. Potrivit activiștilor pentru drepturile omului, peste 1.100 de civili au fost uciși până acum, iar tragedii precum atacul asupra unei școli de fete din Minab arată costul uman tot mai mare al războiului, scrie BBC.
„Numărul exploziilor, distrugerile, ceea ce se întâmplă - este de necrezut”, spune Salar, un iranian din Teheran.
Capitala țării este supusă unor atacuri intense de la începutul loviturilor aeriene, pe 28 februarie, SUA și Israelul vizând obiective militare și politice în încercarea de a slăbi regimul islamic.
Însă și alte zone au fost afectate de atacuri. Oficialii iranieni au declarat că peste 160 de persoane, inclusiv copii, au fost ucise atunci când o școală de fete a fost lovită în orașul Minab, sâmbătă.
Peste 1.100 de civili iranieni au fost uciși de la începutul ostilităților, potrivit Agenției de știri pentru activiștii pentru drepturile omului (HRNA) din SUA.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
„Ceea ce trăim acum depășește ceea ce am trăit în timpul războiului de 12 zile”, a declarat pentru BBC Persian un localnic din Teheran, referindu-se la conflictul dintre Israel și Iran de anul trecut.
În timp ce unii iranieni spun că atacurile în curs îi fac să se teamă pentru familiile lor, alții caracterizează regimul ca fiind unul temător acum și își exprimă speranța pentru viitorul țării.
Prima serie de atacuri l-a ucis pe liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, dar atacurile aeriene nu au dat semne de încetinire în zilele următoare. Salar explică:
Fiecare zi a părut o lună. Intensitatea atacurilor este foarte mare
El a povestit că un recent atac aerian a făcut ca întreaga sa casă să se cutremure și a descris cum a fost nevoit să lase ferestrele deschise pentru ca geamurile să nu se spargă.
Organizațiilor internaționale de știri li se refuză adesea vizele pentru Iran, ceea ce le limitează sever capacitatea de a culege informații despre ceea ce se întâmplă în interiorul țării. Întreruperile de Internet îngreunează și mai mult situația.
Peste o mie de civili uciși
Majoritatea oamenilor rămân în case, ieșind doar pentru a-și face provizii. Regimul pare să fi întărit prezența forțelor de securitate pe străzi, ceea ce iranienii consideră a fi o reacție la disidența manifestată după moartea ayatollahului.
„Sunt puncte de control peste tot. Le este frică de propria umbră”, spune un student de 25 de ani din Teheran. „Așteptăm momentul grandios, momentul final, când vom ieși cu toții și vom fi victorioși.”
Prețul produselor de bază, cum ar fi ouăle și cartofii, a crescut vertiginos, a spus el, iar cozile pentru benzină și pâine „sunt incredibile”.
Un alt locuitor al capitalei a declarat pentru BBC că majoritatea magazinelor sunt închise și că unele bancomate nu funcționează, deși supermarketurile și brutăriile rămân deschise.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Teheranul pare „gol”, iar oricine părăsește casa trebuie să aibă un „motiv urgent”, spune ea. „În prima zi, oamenii scandau și toți păreau fericiți. Dar acum sunt forțe de poliție peste tot.”
Salar a descris amenințările forțelor de securitate cu privire la exprimarea opiniilor împotriva regimului țării. Deși accesul la informații independente a fost dificil, el spune că forțele de securitate iraniene și-au exprimat clar cererile:
În fiecare zi trimit mesaje SMS în care ne avertizează că, dacă ieșim afară, vor lua măsuri dure împotriva noastră. Am primit un mesaj în care se spunea că, «oricare dintre voi iese și protestează, va fi considerat colaborator al Israelului»
El consideră că tonul mesajului sugera că oricine nu se supunea va fi săltat de poliție sau chiar ucis.
„Teheranul pare gol”
BBC Persian a vorbit și cu Kaveh, al cărui nume a fost schimbat, care locuiește în Zanjan, un oraș situat la aproximativ 275 km nord-vest de Teheran, care a fost și el ținta atacurilor.
„În primele trei zile, orașul nostru a fost bombardat intens”, spune el. „Locuim într-o zonă peste care zboară constant avioane de vânătoare.”
El adaugă că, după izbucnirea războiului, cerul a fost în permanență acoperit de norii de fum care se ridicau de la locurile lovite de atacurile aeriene – o imagine pe care o descrie ca fiind „în același timp frumoasă și îngrozitoare”.
Salar spune că și-a trimis părinții în nord, deși nu era sigur care orașe ar fi sigure. Casa lor se află în cartierul Shariati din Teheran, unde se află multe instalații militare care au fost ținta atacurilor.
„Mama mea era într-o stare foarte proastă – era foarte speriată”, spune el, adăugând că atacurile actuale sunt mai grave decât orice a trăit ea în timpul războiului Iran-Irak din anii 1980, care a durat opt ani.
El adaugă că, pe măsură ce trec zilele, tot mai mulți oameni părăsesc Teheranul, dar aceasta nu este o opțiune pentru toată lumea: „Bunica prietenului meu este bolnavă și nu o pot muta.”
„Mă îndoiesc că vreunul dintre noi va mai fi la fel ca înainte”
Întreruperile de Internet au făcut, de asemenea, extrem de dificil pentru iranieni să ia legătura cu cei dragi.
Kaveh spune că, pe lângă supraviețuire, cea mai mare preocupare a lui a fost să încerce să mențină legătura cu familia și prietenii și să aibă acces la știri de încredere.
Conexiunea lui la Internet s-a întrerupt în jurul prânzului, în prima zi a atacurilor, își amintește el, și nu a putut să se reconecteze timp de două zile.
Atât Kaveh, cât și Salar utilizează rețele private virtuale (VPN), care le permit să acceseze site-uri de Internet blocate de guvernul iranian, dar acest lucru nu este deloc ușor.
Când reușește să se conecteze la Internet, Kaveh încearcă să-i ajute pe „prietenii din afara Iranului care nu au vești de la familiile lor – să obțină informații actualizate sau să transmită mesaje”.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Datorită situației de securitate tensionate din Iran, nu este posibil să se evalueze reacția generală la moartea liderului suprem.
În timp ce unii au ieșit în stradă pentru a sărbători, alții au participat la manifestări publice de doliu conduse de autoritățile guvernamentale.
Kaveh a găsit la început greu de crezut vestea uciderii lui Khamenei:
Întotdeauna mi-am imaginat că acel moment va fi unul de fericire, dar nu a fost așa. Aproape toți anii vieții mele și ai a milioane de oameni ca mine au fost distruși, iar mii de oameni și-au pierdut viața – și totuși el însuși a fost eliminat din scenă într-o singură clipă, ceea ce m-a înfuriat cu adevărat
Saleh spune că nu se aștepta la sărbătorile din stradă la aflarea veștii despre moartea liderului suprem: „Atmosfera din oraș după atac era foarte tensionată din punct de vedere al securității. Încă mai este.”
Niciunul dintre cei doi bărbați nu știe ce va însemna războiul pentru ei, pentru familiile lor sau pentru țara lor.
Citește și:
Iranienii din România cer schimbarea regimului de la Teheran
„Mă îndoiesc că vreunul dintre noi va mai fi la fel ca înainte”, spune Salar, adăugând că mulți oameni sunt foarte stresați. „Cei din străinătate, în special monarhiștii”, spune el – referindu-se la susținătorii fiului fostei familii regale iraniene care au sprijinit acțiunea militară a SUA și a Israelului – „nu știu cu adevărat prin ce trecem noi”. El adaugă: „Sper să nu fie nevoiți să afle vreodată”.
Kaveh spune că simte că războiul „nu se va termina atât de repede pe cât credeam”. „Dar chiar și așa, speranța mea nu a scăzut. Dimpotrivă, devine mai puternică pe zi ce trece”.
„Nu știu ce se va întâmpla după această «operațiune»”, spune el, dar adaugă că, fără ea, „cu siguranță s-ar fi întâmplat ceva și mai rău. În felul acesta, măcar mai există o șansă pentru viață și pentru ziua de mâine.”
Editor : C.A.
