„Puneţi-mi picioarele la loc”, strigă Layan al-Baz, în vârstă de 13 ani, de fiecare dată când durerea o trezeşte pe patul de spital, cuprinsă de teamă după ce a fost amputată. Copila, văzută de reporterii AFP la spitalul Nasser din Khan Younès, în sudul Fâşiei Gaza, refuză să se imagineze cu proteze, chiar dacă i s-ar putea monta într-un teritoriu unde lipsesc cele mai elementare mijloace de supravieţuire, scrie News.ro.
„Nu vreau proteze, vreau să-mi reataşeze picioarele, ei pot face asta”, protestează Layan pe patul ei din secţia de pediatrie. De fiecare dată când deschide ochii, pe măsură ce efectul sedativului dispare, îşi vede cioturile acoperite de bandaje.
Mama ei, Lamia al-Baz, explică faptul că Layan a fost rănită săptămâna trecută într-un bombardament în cartierul al-Qarara din Khan Younès.
Israelul, hotărât să „anihileze” Hamas, bombardează fără încetare Fâşia Gaza, ca ripostă după atacurile sângeroase comise de mişcarea islamistă palestiniană pe teritoriul său la 7 octombrie, care s-au soldat cu peste 1.400 de morţi, majoritatea civili.
Potrivit autorităţilor Hamas, aceste bombardamente israeliene s-au soldat cu aproape 9.500 de morţi, în special civili.
„Cum o să mă întorc la şcoală când prietenii mei merg pe jos şi eu nu?”, se plânge Layan, cu faţa şi braţele pline de răni.
„Voi fi alături de tine. Totul va fi bine, viitorul este încă în faţa ta”, încearcă să o liniştească mama ei.
Potrivit femeii în vârstă de 47 de ani, în urma bombardamentului au murit două dintre fiicele sale, Ikhlas şi Khitam, şi doi dintre nepoţii săi, inclusiv un bebeluş de doar câteva zile. Cu toţii se aflau în casa lui Ikhlas, care tocmai născuse.
Femeia a trebuit să îşi identifice fiicele la morgă. „Trupurile lor erau sfâşiate. Am recunoscut-o pe Khitam după cerceii ei şi pe Ikhlas după degetele de la picioare”, spune ea.
„Voi fi puternică”
În secţia de arşi, Lama al-Agha, în vârstă de 14 ani, şi sora ei Sara, în vârstă de 15 ani, spitalizată după un atac la 12 octombrie, ocupă două paturi unul lângă altul. Mama lor, care se străduieşte să îşi stăpânească lacrimile, stă în mijloc.
În urma bombardamentului au murit sora geamănă a Sarei, Sama, şi fratele lor mai mic, Yehya, în vârstă de 12 ani, explică mama.
Cusături şi cicatrici de arsuri sunt vizibile pe capul şi fruntea parţial rasă a Lamei.
„Când m-au transferat aici, le-am cerut asistentelor să mă ajute să mă aşez şi am descoperit că piciorul îmi fusese amputat”, spune ea.
„Am simţit multă durere, dar îi mulţumesc lui Dumnezeu că sunt încă în viaţă. Îmi va fi montată o proteză şi îmi voi continua studiile pentru a-mi îndeplini visul de a deveni medic. Voi fi puternică pentru mine şi pentru familia mea”, a adăugat Lama al-Agha cu un curaj uimitor.
Doctorul Nahed Abou Taaema, directorul Spitalului Nasser, explică faptul că, având în vedere numărul mare de persoane rănite şi lipsa de resurse, medicii nu au de multe ori altă soluţie decât să amputeze pentru a preveni complicaţiile.
„Trebuie să alegem între a salva viaţa pacientului sau a o pune în pericol încercând să salvăm piciorul rănit”, explică el.
„Unde este piciorul meu?”
Purtând un tricou de fotbal verde şi pantaloni scurţi asortaţi, Ahmad Abou Shahmah, în vârstă de 14 ani, înconjurat de veri, merge în cârje în curtea casei sale, acum în ruine, în estul oraşului Khan Younès, unde obişnuia să lovească mingea.
Piciorul său drept a fost amputat după un bombardament care a distrus casa, ucigând şase verişori şi o mătuşă.
„Când m-am trezit (după operaţie) l-am întrebat pe fratele meu „unde este piciorul meu”. El m-a minţit, spunându-mi că era acolo şi că nu-l simţeam din cauza anestezicului, până când vărul meu mi-a spus adevărul a doua zi”, îşi aminteşte el.
„Am plâns foarte mult. Primul lucru la care m-am gândit a fost că nu voi mai putea să merg sau să joc fotbal aşa cum o făceam în fiecare zi. Chiar mă înscrisesem la o academie cu o săptămână înainte de război”, adaugă băiatul.
Ahmad este un suporter FC Barcelona, în timp ce verii săi sunt fani Real Madrid.
„Dacă acest lucru ar putea face ca timpul să se întoarcă înapoi şi Ahmad să îşi recupereze piciorul, aş fi pregătit să renunţ la Real pentru a deveni un fan al Barcelonei ca el”, spune unul dintre ei, Farid Abou Shahmah.
Editor : C.L.B.
