Sari la conținut

Reportaj din orașul devenit butoiul cu pulbere al Italiei. Oamenii trăiesc cu spaimă: „Dacă mă las filmat mă împușcă ăștia”

Micul și liniștitul orășel Macerata, din nord-estul Italiei, a devenit butoiul cu pulbere al Italiei, după ce un tânăr de 28 de ani a împușcat imigranți africani în plină stradă, pentru a răzbuna uciderea unei fete. La o săptămână de la atacul care a cutremurat liniștea localității, reporterul Digi24 Sergiu Balaban a mers în Macerata pentru a afla cum trăiesc acum românii stabiliți în Macerata și cum a fost afectată atmosfera din oraș după incidentul violent.

macerata, italia

FOTO: Sergiu Balaban

Centrul Caritas din Macerata. 13:30, o săptămână de la atacul armat din centrul Italiei. Mulți băieți de culoare, o parte nigerieni, o parte din Ghana, o parte din Gambia, stau în jurul unei mese din centrul de primire. Nu au curaj să iasă. E ca și cum în orașul italian ar continua vânătoarea începută de Luca Traini.

Înțeleg de la ei, aruncând o întrebare prin gardul de plasă, că de obicei este destul de aglomerat în tot orașul, mai ales în apropierea barului de lângă prin geamurile căruia au trecut trei gloanțe. Teama că acest episod se va repeta este mare, dar la polul opus "invazia africanilor" tensionează și mai mult. Politica are și ea rolul ei. Cu toate că statistica ISTAT spune că numărul străinilor este în scădere.

"De gestul ăsta era nevoie ca autoritățile să ia măsuri în privința oamenilor de culoare care trăiesc aici în oraș și nu fac nimic niciodată”, îmi spun românii care locuiesc acolo - așa era Macerata la sfârșitul săptămânii trecute. Politica închisă într-o cameră, populația supărată și înfricoșată dar cu explicația mereu pregătită: "Traini este un nebun, dar..."

Pentru a sparge această climă greoaie, un grup de băieți de culoare ies să joace fotbal, pe la cinci și jumătate, chiar înainte de manifestația antirasistă. Alin, un băiat în vârstă de 14 ani, care locuiește acolo în apropierea gării, îi cunoaște pe aproape toți. Știe cum îi cheamă, câți ani au, cu ce se ocupă. Înțeleg de la el că nu sunt periculoși. Nu toți. Îi întreb dacă mă lasă să-i filmez: "Dacă mă las filmat mă împușcă ăștia" îmi spune zâmbind un băiat de vreo 20 de ani, făcând un gest cu mâna care m-a dus cu gândul la o ușă încuiată. Vorbește bine italiană. Tot acolo, ascunși după niște tomberoane, sunt alți trei băieți de culoare. Nigerieni, îmi spune același Alin.

E suficient să faci câțiva pași pe urmele lui Luca Traini ca să vezi cât de afectat a fost orașul. Și nu mă refer doar la lucruri materiale. Toată lumea se uită în jur cu suspiciune, este o liniște apăsătoare și fiecare claxon aruncat în fața vreunui semafor te face să tresari. Înțeleg că în cealaltă parte a orașului sunt câteva zeci de manifestanți extremiști care vor să îi plătească cheltuielile legale lui Traini. Pentru o clipă mă tem de vreo încăierare.

18:00, centru. Văd că în apropierea barului în care a tras Traini sunt mai multe grupuri de persoane. M-am oprit să filmez și după ce mi-au făcut câteva poze, n-au ezitat să mă întrebe de unde sunt: zic România.

"- Și de ce e interesant în România ce se întâmplă la noi în Italia?"

Întrebarea pusă de băiatul ăsta cu ochelari de soare, geacă neagră și tricolor pe braț, pur și simplu m-a blocat. N-am apucat să răspund, că-mi taie imediat vorba:

"- Traini e un dement, un bolnav. Gestul lui a fost nebunesc, dar din 2015 încoace situația este scăpată de sub control. Să zici asta în România."

Nici el nu se lasă filmat. De fapt, din toți italienii pe care i-am întâlnit în zona respectivă niciunul nu s-a lăsat filmat.

Macerata a fost mereu orașul păcii, dar mulți spun acum că "ceva s-a schimbat" din cauza refugiaților. Inclusiv primarul susține asta. Am rămas mult timp cu ochii pe o declarație dată de el în presa scrisă locală: "Cine a fost rasist a pus mâna pe pistol. Cine nu a fost, devine acum".

Pace. Cuvânt mare, scris chiar la intrarea în oraș sub indicatorul cu Macerata, șters de ploaie și ruginit pe la colțuri, pare să se ilustreze și în realitatea din oraș. A trecut o săptămână și în presa italiană subiectul este încă pe primele pagini. Pe web e mult mai rău. Într-o Europă în care extremismul dezvoltă ideologii din cele mai periculoase, Traini este un erou. Și Macerata o emblemă.

Treizeci de mii de oameni au manifestat în weekend pentru pace. Împotriva fascismului și violenței de orice fel. La Torino, tot pentru pace, s-a aruncat cu sticle în Poliție. La Milano, câteva sute de oameni au ieșit să strige pentru același lucru. În două din cele trei orașe, în partea opusă mitingului pacifist, se întindeau afișe cu "Traini, onore". Pentru Roma s-a pregătit un miting uriaș, aceeași Capitală în care galeria celor de la SS Lazio își arăta susținerea față de Luca Traini.

macerata, italia

FOTO: Sergiu Balaban

Am vrut să văd ce cred românii care trăiesc acolo. Am evitat toate ipotezele lansate de media, de politică, de opinii și m-am plimbat prin oraș. S-a evocat obsesiv legătura între teribila moarte a tinerei de 18 ani și atacul armat. Ipoteză avansată nu doar de însuși Traini, ci de toată lumea. Ba chiar s-a ajuns la explicația că el ar fi fost iubitul fetei. Toate au pus atacul și crima pe același loc, ducând la o confuzie din care gestul lui Traini se putea justifica. C-o fi rău ce a făcut, dar e de înțeles. Sau că a vrut să-și facă dreptate.

Tot ce s-a întâmplat acolo a făcut ca o parte din politica din Italia să-și frece mâinile în ajunul alegerilor pentru Guvern: "șase sute de mii de clandestini!". Ca și cum vina a ce s-a întâmplat la Macerata din cauza ideilor fasciste și rasiste nu este a lui Traini, ci a celorlalți politicieni care aglomerază orașul cu refugiați. Și m-am uitat pe statistici. Cu tot cu cei 499 de români care locuiesc acolo cu acte în regulă, astăzi mai sunt 3279 de străini. Acum cinci ani erau cu fix 5 mai puțini. Cinci. Și în toată regiunea Marche, cei care solicită azil sunt puțin peste cinci mii. Înainte de cazul Macerata, elementele de propagandă de mai sus erau preocupante. Acum, la o săptămână după, sunt pur și simplu toxice.

Milano, câteva zile după. De aici atmosfera se vede altfel. Macerata este un butoi cu pulbere care leagă și mai tare băieții ăștia tineri, nemulțumiți social, frustrați economic, inspirați de ceva ce numai ei înțeleg, care vor să curețe Italia de străini. În ultimele zile pe social, grupurile și paginile care îndeamnă la ură și violență s-au înmulțit haotic.

Mecanismele de siguranță internă de la Facebook, însă, nu sunt eficiente mereu. Dacă cel puțin douăzeci au fost semnalate și închise în ultimele zile, tot atâtea au fost deschise cu un alt nume.

macerata, italia

FOTO: Sergiu Balaban

Orașul păcii a devenit emblema unei schimbări majore în Italia. Pe scările monumentului unde Traini s-a lăsat prins am tendința să cred că nu s-a terminat povestea asta. Ci de acolo a început.

Duminică, la Piacenza, un polițist a fost pur și simplu nenorocit în bătaie de niște manifestanți pacifiști. Oameni care s-au strâns acolo ca să-și arate supărarea pe cei care reacționează violent. Am plecat la Macerata să documentez atmosfera comunității de români și m-am întors cu un bagaj de păreri pe care nu le poți ilustra într-o știre. Ce se întâmplă azi în Italia nu este o știre, este un fenomen. Unul care schimbă nu doar Italia, ci toată Europa.