Președintele rus Vladimir Putin a caracterizat din ce în ce mai mult războiul său împotriva Ucrainei ca o luptă pentru „suveranitate”, însă câștigurile teritoriale limitate pe care Rusia le-a obținut din 2022 sunt nesemnificative în comparație cu dependența uriașă de China care a luat naștere, scrie Kyiv Independent.
Deși Kremlinul urmărea deja de ceva timp o „orientare către Est”, aceasta nu a fost niciodată prezentată ca o apropiere rapidă și totală de Beijing, impusă de conflictul prelungit. De fapt, sancțiunile occidentale nu au lăsat Moscovei prea multe opțiuni, având în vedere impactul negativ asupra economiei.
„Rusia este într-adevăr atrasă într-un parteneriat asimetric cu China și ar putea fi nevoită să facă concesii care îi afectează suveranitatea”, a spus Dumitru Minzarari, lector în studii de securitate la Colegiul de Apărare Baltică din Tartu, Estonia, pentru sursa citată. „Cu toate acestea, Putin nu vede situația în acest fel și, prin urmare, acționează ca și cum suveranitatea Rusiei nu ar fi afectată”.
„Pe termen scurt, suveranitatea Rusiei nu este amenințată, așa că probabil pe asta mizează planificatorii strategici ruși – pe capacitatea de a evita dependența politică de China în anumite domenii”, a mai adăugat Minzarari.
Din 2022, China a devenit principalul partener comercial al Rusiei, reprezentând aproximativ 30% din exporturi și 35% din importuri, în timp ce comerțul cu Europa, cândva principala piață de export a Moscovei, s-a prăbușit de la aproximativ jumătate la doar 8% la jumătatea anului 2025. Înainte de război, China reprezenta 16% din exporturile rusești și 30% din importuri, potrivit unei analize realizate de Institutul de Studii Economice Internaționale din Viena.
Până în ianuarie 2024, renminbiul chinezesc ajunsese să reprezinte până la 40% din comerțul rus, față de mai puțin de 2% înainte de invazia pe scară largă, înainte de a se modera la aproape o treime, potrivit estimărilor Centrului pentru Studii Estice (OSW) din Varșovia.
Având în vedere că cea mai mare parte a exporturilor cruciale de hidrocarburi ale Moscovei sunt destinate acum Chinei — la prețuri considerabil reduse — Beijingul are o influență din ce în ce mai mare asupra Rusiei. India a devenit, de asemenea, un cumpărător important, compensând o parte din pierderile înregistrate în exporturile către Europa, dar s-a dovedit vulnerabilă în ultimele luni la presiunile americane de a renunța la petrolul rusesc, chiar dacă doar temporar.
Economia rusă fiind dominată de extracția și exportul de materii prime, țara depinde de importurile de bunuri cu valoare mai mare din China, dovadă fiind boomul mașinilor chinezești pe străzile Moscovei. Rusia depinde, de asemenea, de Beijing pentru o serie întreagă de „bunuri cu dublă utilizare” vitale, care au atât aplicații civile, cât și militare, în contextul sancțiunilor occidentale.
În ciuda neutralității declarate a Beijingului în război, aprovizionarea cu componente pentru drone din China, de exemplu, susține bombardamentul susținut al Moscovei asupra orașelor ucrainene — și uciderea și rănirea civililor care rezultă din acesta. Dincolo de Ucraina, Beijingul susține și așa-numitul „război din umbră” al Kremlinului, având în vedere interesul comun de a submina Occidentul.
Cu toate acestea, China nu poate înlocui tot ceea ce Rusia importa odinioară din Occident, iar lipsa utilajelor industriale avansate și a echipamentelor specializate pentru industria petrolieră și a gazelor, printre altele, s-a dovedit a fi deosebit de problematică. Beijingul pare, de asemenea, să fi limitat livrările de armament greu și arme gata fabricate către Moscova, condamnând totodată amenințările nucleare necontrolate ale Kremlinului. Și, în ciuda declarațiilor ferme de sprijin pentru Rusia, China continuă să-și mențină poziția prudentă, păstrând legături economice importante – și mult mai valoroase – cu lumea occidentală.
De asemenea, investițiile directe chineze nu au reușit să compenseze Rusia pentru pierderea finanțării occidentale și rămân la un nivel scăzut.
Repercusiunile asupra economiei ruse au devenit din ce în ce mai severe. Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a costat 13,5 trilioane de ruble (aproximativ 140-145 miliarde de dolari) numai în 2025, reprezentând peste 6% din PIB-ul țării — comparativ cu 3-3,6 trilioane de ruble pe an în perioada 2019-2021.
Între timp, sancțiunile occidentale și ratele ridicate ale dobânzii au limitat opțiunile de împrumut, crescând dramatic costul serviciului datoriei naționale în creștere a Rusiei. În 2024, ratele dobânzii au atins un nivel record de 21%, inflația persistentă depășind în mod constant ținta de 4% a Băncii Centrale. Deși rata dobânzii a scăzut la 16% în decembrie, acest lucru a ridicat îndoieli cu privire la gradul de independență de care se bucură în prezent Banca Centrală.
În decembrie, Rusia a apelat pentru prima dată la împrumuturi în renminbi chinezesc, strângând în total 20 de miliarde de renminbi (2,83 miliarde de dolari la cursul de schimb actual) cu randamente de 6% și 7%. Moscova intenționează să înlocuiască datoriile în dolari americani și euro care ajung la scadență în următorii ani cu noi serii de obligațiuni denominate în renminbi, a declarat recent un reprezentant al ministerului finanțelor.
Prioritățile Rusiei și Chinei nu sunt întotdeauna atât de apropiate pe cât ar sugera „relația specială” dintre cele două țări, atât de mediatizată în era Xi Jinping.
China invadează în mod constant ceea ce Kremlinul consideră a fi sfera sa tradițională de influență, în special în Asia Centrală, o regiune crucială pentru inițiativa „Belt and Road” a Beijingului. În 2022, liderul chinez a afirmat în repetate rânduri sprijinul său categoric pentru suveranitatea, independența și integritatea teritorială a celor cinci foste republici sovietice din Asia Centrală, în timpul vizitei sale în Kazahstan și Uzbekistan.
China ar fi negociat dur în privința unui proiect de gazoduct, Power of Siberia 2, care ar putea extinde semnificativ capacitatea Rusiei de a redirecționa volumele de gaz către est. În timp ce Gazprom, care deține monopolul asupra exporturilor de gaz rusesc, susține că proiectul a fost aprobat, Beijingul nu a confirmat încă public acest lucru, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la realizarea gazoductului.
Includerea coordonată pe lista neagră a celor mai mari două grupuri petroliere din Rusia, Lukoil și Rosneft, de către UE, Marea Britanie și SUA în luna octombrie a afectat deja exporturile și a provocat tulburări majore. Mai multe grupuri petroliere de stat chineze au suspendat achizițiile de petrol, având în vedere riscurile sancțiunilor secundare.
India a acceptat să oprească importurile de petrol rusesc în schimbul scutirii de tarifele americane, ca parte a unui acord comercial anunțat de Donald Trump pe 2 februarie. Președintele SUA a declarat că acest lucru ar contribui la încheierea războiului din Ucraina.
Cu toate acestea, Putin rămâne reticent în a face concesii serioase pentru moment, forțele ruse avansând încet în Ucraina, cu un cost enorm de vieți omenești.
Cu toate acestea, având în vedere semnele de slăbiciune din ce în ce mai evidente ale economiei ruse, timpul s-ar putea să nu fie de partea Kremlinului. Pe măsură ce Occidentul înăsprește sancțiunile și veniturile vitale din hidrocarburi se confruntă cu presiuni suplimentare, Kremlinul nu are altă opțiune decât să-și consolideze dependența de China.
Citește și:
Adevăratul risc după „moartea” tratatului „Noul START” dintre SUA și Rusia. China schimbă regulile în jocul nuclear
Un pact cu diavolul ce va distruge Rusia: De ce misiunea lui Putin de a crea o lume multipolară ar putea fi o catastrofă pentru Moscova
Editor : A.M.G.
